Partia se-mbogateste

Initial am vrut sa pun tobele sa bata, pornind incet si crescand ritmul si intensitatea. Dar nu, aceasta prezentare trebuie facuta altfel.

Era februarie, erau Mondialele de schi alpin din Val d’Isere, iar eu trebuia sa merg la dentist in Ro. Cine nu a ascultat niciodata comentariul de schi de pe ORF, nu are cum sa stie ce sacrificiu a insemnat urmarirea concursului pe Eurosport.

Comenta Radu Savin si la final si-a dat adresa blogului, iar eu, avida de atentie, am si tras o fuga pana acolo. Ne-am incins la pronosticuri si din una in alta, cineva a susurat o critica pertinenta la adresa comentariului live. Critica fiind si la mine unul din punctele forte, am sarit si eu, cu exemple. Radu se pricepea clar la schi, dar nu si la toti schiorii despre care eu as putea turui cate o zi la fiecare. Si ce sa vezi, in loc sa primesc o apostrofare de genul “eu sunt ala desteptul ca am facut atatia ani de schi si ma pricep ca nimeni altcineva”, Radu a zis “oops, sorry, voi fi mai atent de acum inainte, ca stiu ca ma asculta cineva”. (Ce-i intre ghilimele nu-s chiar citate, sunt o inventie si o aproximare.)

Asa am facut cunostinta cu Radu Savin si cred ca episodul acesta spune mai mult decat cartea lui de vizita. Dar hai sa o schitez si pe ea. Radu e schior. Nu turist ca mine, ci din ala adevarat, care stie sa se dea printre porti si a facut-o in concursuri oficiale, inclusiv la nationalele romanesti. Reperele le-a insirat chiar el in prezentarea de pe blogul sau. Completez cu cateva vorbe selectate din discutia purtata cu el aseara. “Schiez de mult, dar nu chiar asa de demult cum mi-ar fi placut. Ma tot chinui inca sa aflu de ce imi place asa mult. Cred ca e ce zicea Victor Nichifor: un viraj reusit este ca o rima perfecta. (Victor Nichifor e fost campion national, acum prin Canada si intre timp a scris o carte de poezii.) Imi place zborul pe care il simti in powder. Imi place muntele, cred ca si pentru partea sa morala…”

Aici i-am taiat vorba, sorry, sorry… Poate zice mai pe larg candva despre dragostea de munte. La vara, caci acum avem alte treburi, pentru ca aceasta lunga introducere vrea sa spuna un lucru simplu. Nu mai sunt singura pe partieeeee.

Cand am pornit blogul acesta, visul a fost ca incet-incet sa strang si alti iubitori ai sporturilor albe si sa umplem golul lasat de lipsa de interes a presei sportive ce-si spune profesionista. Sa comentam impreuna concursurile de schi alpin, sarituri cu schiurile, biatlon, combinata nordica si sa-i infectam si pe cei carora nu le pasa de ele, informandu-i.

Acum am primul coleg. Si daca la privitul schiului la televizor nu are cum sa se compare cu talentul meu ce ghiceste locul pe care va termina un concurent doar din felul cum sta pe schiuri , Radu are ceva ce eu nu voi putea oferi cititorilor niciodata. Insightul (uf, nu stiu daca exista un cuvant echivalent in romana) celui ce a fost in situatia despre care tot am povestit eu aici. In slalom special si urias, Radu a fost si deschizator si concurent cu emotii la start, avand si un atu de povestitor pe langa experienta la prima mana. In plus a participat o data si la un concurs de chinese downhill – el trebuie sa ne lamureasca si pe voi si pe mine ce e aia. Iar acum are si ceva mai mult timp, pentru ca a luat o pauza de la comentat Cupa Mondiala la Eurosport.

Bun venit, Radu! Sper sa va bucure si cronicile lui.