Plaja dintre nameti

Articol vechi publicat initial pe mysport.

„Ce fel de lucruri frumoase?” „Stau la plaja sau sunt acasa cu familia.” Vorbim despre concursuri. Emotiile nelipsite inaintea cursei, pentru ca asa e ea, emotiva. Pregatirea la start, mintea lasata libera printre lucruri frumoase – oaza ei din mijlocul gerului, iar apoi turatul inainte de pornire. Vorbim despre concursurile ce vor sa vie. Dupa ce face rost de sponsori, daca face rost de ei, dupa ce reia contactul cu zapada, dupa antrenamentele pe cronometru, dupa intrarea in forma.

I-am urmarit constant rezultatele dupa ce a iesit pe locul 6 la mondialele de juniori din 2007. Se tinusera dupa mondialele de seniori la care, la festivitatea de premiere primele 6 fete din proba de coborare si-au facut aparitia in limuzine, plimbate de organizatori prin Aare, sa guste ovatiile publicului. Mi-am imaginat-o pe ea acolo, facandu-ne fericita cu mana. Mondialele de juniori sunt departe de stralucirea celor ale seniorilor, dar asa ceva ar fi meritat si ea. Daca nu din partea organizatorilor, macar din partea celor de acasa.

N-a avut parte de onoruri. Nici in 2007, nici in 2008, cand a mai urcat o pozitie in clasament. In fiecare an, cifrele spun aceeasi poveste. Incepe modest in noiembrie si in martie termina in fruntea campionatului national austriac. M-am intrebat de ce ii ia atat de mult timp sa intre intr-un sezon. Parca ar fi decalata cu doua luni. Cand celelalte fete intra in concursuri, ea e inca absenta in rezultate. Cand celelalte se pregatesc obosite de vacanta dupa un sezon epuizant, ea e in verva si castiga tot.

Edit Miklos, caci despre ea e vorba, refuza sa intre in polemici sau sa iste scandaluri. Ocoleste politicos toate intrebarile al caror raspuns ar putea acuza pe cineva. Barfele nu-si gasesc locul in programul ei zilnic.

Doua antrenamente de pregatire fizica pe zi – unul dimineata, unul seara, cu cautari de sponsori intre ele. Asta cat timp se pregateste in Romania. Dupa ce ajunge in Austria, pe ghetarul Moelltaler, ziua incepe la 6, la 7-8 e deja pe partie, unde se imparte in mod egal intre probele tehnice si cele de viteza. Pentru cele din urma are nevoie de parteneri de antrenament. Turistii n-au voie pe partiile pe care sportivii coboara cu viteze de masini pe autostrada. Dar nimeni n-ar inchide o partie doar pentru Edit. E unul din motivele pentru care e obligata sa se antreneze acolo. E locul in care se strang multi alti coboratori. Antrenorii inchid partia si asigura securitatea, in timp ce Edit o ia pe urmele unei Anja Paerson sau Renate Goetschl. Dupa odihna de la pranz mai face un antrenament fizic usor si apoi isi petrece seara in compania unei carti sau a unui film. Uneori asculta muzica veche. Insist pana obtin un nume. Nightwish.

Discutia despre bani e mai anevoioasa. Federatia e cea care plateste mai tot din octombrie pana in martie. Pe Jurgen Albel, antrenorul ei austriac. Transportul intre competitii si locurile de antrenament. Masa, casa. Claparii si cele 12 perechi de schiuri le primeste gratis de la firma pe care o reprezinta, Volkl. Service-ul i-l face Tibor Biro, antrenorul din Romania, care acum o insoteste de-a lungul intregului sezon. De cand e Tibi cu ea, ii este mai usor, nu se mai simte atat de singura. Se bucura ca s-a dus anul in care n-a avut pe nimeni alaturi. Atunci apasarea singuratatii a fost tare grea.

Revenim la bani. Daca are totul acoperit, pentru ce ii trebuie sponsori? „Pentru antrenorul de vara, pentru cantonamentele de vara. Astea trebuie sa le platesc eu.” A facut doua cantonamente scurte asta vara. Unul in Austria, unul in Ungaria, ambele de pregatire fizica. Alergari, sarituri, bicicleta si fitness. Da, le-ar putea face si in Romania, dar in Austria e antrenorul care stie ce poate si de ce program are nevoie. Nu, cele doua nu sunt suficiente, ar fi avut nevoie de mai multe, dar i-au lipsit banii. Acum grijile astea au ramas pentru o vreme in urma.

Se pregateste pentru testul Cupei Mondiale din Canada. In 5 decembrie va urca la start alaturi de Lindsey Vonn, Renate Goetschl, Brytt Janyk, Anja Paerson, Kelly Vanderbeek, Nadia Styger. Cele mai bune coboratoare ale anului trecut. Le-am vazut pe unele dintre ele la prima etapa, cea din Soelden. Am ascultat pronosticurile specialistilor, bazate pe comparatii ale rezultatelor din pregatire. Majoritatea sunt subiective. Obtinute din priviri furise ale adversarelor. Mai mult soapte: e rapida, e impresionanta, e la fel de sigura ca sezonul trecut.

Atunci cand Edit incepe antrenamentele pe zapada, celelalte fete au bifat mii de porti si dintrodata decalajul de doua luni devine explicabil. Si Edit s-a antrenat conform indicatiilor antrenorului. A strans nenumarate ore de pregatire fizica, care este si ea foarte importanta. O schioara are nevoie de forta, nu numai in picioare ci si in partea superioara a trupului, pentru balans. Dar o schioara are nevoie si de acomodare cu schiurile, cu claparii, cu zapada. De o rutina pe partie, la care Edit ajunge mult mai tarziu decat partenerele de intrecere.

„Ce zici, repeta Lindsey isprava de anul trecut? Ia si sezonul asta globurile la coborare si pe cel mare?” „Nu stiu.” „O bate altcineva? Poate tu?” 😀 „Da, poate eu.” 😀 O gluma si un ranjet pe messenger, esenta unui vis frumos si diafan ca o parere. Mai ireal decat plaja ei dintre nameti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s