Sa incepem cu sfarsitul

Scriu despre schi pentru ca e unul dintre cele mai frumoase sporturi urmarite de mine si zau ca urmaresc multe. Scriu despre schi pentru ca e cel mai frumos sport pe care-l practic de placere, si practic cateva. Scriu despre schi pentru ca povestile lui se inmultesc mai repede decat pot fi istorisite. Scriu despre schi pentru ca desi e unul dintre cele mai populare sporturi – cate altele sunt practicate in masa la asa o scara uriasa? – in Romania abia acum prinde lumea gustul alunecarii pe zapada. Aceasta e incercarea mea de a castiga de partea schiului admiratorii pe care ii merita si cea de a impartasi lumii o bucurie ce poate le ramane ascunsa doar pentru ca n-o cunosc.

Scriu despre schi de 3 sezoane deja, am facut-o mai intai pe forumul gsp-ului, apoi in mysport si voi continua si acolo (de dragul lui Mitrut). Dar la mysport formatul e limitat si ma simt intr-un tarc. Stirile curg repede si de obicei cele despre schi sunt vazute doar intr-un interval scurt imediat dupa aparitia articolului. Am fost intrebata de cateva ori de ce scriu asa rar, cand eu am scris cel putin un articol pentru fiecare etapa. E greu sa am programul unui sezon cu linkuri spre rezultate si cronici, cat despre trimiterea spre alti pasionati de schi, e practic imposibila, blogrollul lipsind complet. Si mai sunt cei care ajung pe blogul meu civil veniti de pe taguri legate de schi. In principal, suporterii lui Edit. N-as vrea sa nu vada tot ce scriu despre ea, pentru ca la cat face aceasta fata minunata pentru schiul romanesc, nu-i vor fi dedicate niciodata destule articole.

Imi voi face aici tabara de baza si voi aduna tot ce apare pe mysport: cronici de etapa/mansa, analize, portrete, nostalgii si opinii suparate. In plus voi incerca sa tin lumea la curent cu toate informatiile la care am acces din buricul schiului, unde am norocul sa locuiesc, pe care aici imi pot permite sa le prezint si glumet daca asa imi vine. Pe mysport am o retinere inexplicabila. 🙂

Cand ideea acestui blog s-a infiltrat parsiva printre celelalte ganduri ce-mi haladuiesc prin minte, octombrie viitor a parut o luna buna de nastere. Dar ca toate ideile parsive, asta n-a stat cuminte la locul ei, ci le-a tras pe celelalte de codite pana am bagat-o in seama. Adica de ce n-as incepe de acum? In Aare sunt deja finalele sezonului curent, cele in care schiaza doar cei mai buni dintre cei buni la capatul a 5 luni de curse. Cronicile despre campioni ar fi un inceput frumos pentru un blog de iarna. Si as avea toata vara la dispozitie sa-l bibilesc si sa-l fac cunoscut in lumea celor pentru care anotimpurile calde nu-s un motiv ca sa nu mai caute povesti despre schiori. Deci uite asa, voi incepe cu sfarsitul.

Nota: Nu tin sa fac concurenta altor bloguri de schi, ma bucura fiecare dintre ele si mi-ar placea sa ne unim fortele. De aceea oricine va dori sa publice ceva pe aceasta tema, e binevenit. Chiar si pe teme din sporturile surori. Eu va astept pe toti cei ce simtiti la fel ca mine cand incepe sa ninga.

Publicitate