Despartirea de Renate

Ultimul sezon nu a mers cum isi dorise. N-a fost rau de tot, dar coroana de „regina a vitezei” a dat-o mai departe nu numai in Cupa Mondiala, ci si in echipa, unde numarul 1 e acum Andrea Fischbacher. In toamna cochetase cu ideea ca ar putea fi ultimul sezon. Dar cand s-a incheiat, n-a mai fost asa de sigura. De la Mondiale plecase rusinata de prestatia ei (locul 24 in coborare, abandon in super-urias), din decembrie pana in martie urcase o singura data pe podium. Si asta abia in finala din Aare. Mai era si singurul titlu lipsa. Cel olimpic. Dintr-un palmares de legenda.

Titluri mondiale in proba combinata (1997), in coborare (1999) si cu echipa (2007). Patru medalii de argint in fiecare din probele in care si-a dominat adversarele (coborare, super-G, combinata, plus echipe). Doua medalii de bronz in probele ei de suflet, cele doua rapide. Medalii olimpice – bronz in coborare, argint la combinata – amandoua agatate la gat in 2002 la Jocurile Olimpice ale Janicei Kostelic. Care a schiat aproape intreaga cariera cu fotografia Renatei lipita de clapar. In semn de pretuire. Renate era mare cand Janica a aparut pe partii si a uimit lumea cu seria de victorii din slalom si a ramas mare si dupa retragerea sportivei croate ce o avusese ca model si tocmai de aceea tinuse s-o invinga.

Renate a continuat sa stranga victorie dupa victorie in Cupa Mondiala pana a ajuns la 46! Si la un incredibil numar de podiumuri: 110 din 421 de etape in care a luat startul. Globul mare de cristal l-a dus acasa in 2000. Alte 8 globuri mai mici i s-au alaturat in acelasi an si in cei ce au urmat, 5 in coborare si 3 in super-G. In super-urias conduce cu totalul de 17 victorii si in clasamentul tuturor timpurilor.

In martie a plecat in vacanta, unde a cugetat. La revenire a anuntat: continua. Pentru Vancouver si pentru ca sfarsitul sezonului o prinsese in crestere de forma. Se simtise in sfarsit bine pe schiuri, ca in vremurile de glorie. A inceput sa se antreneze cu ravna, hotarata sa-si fructifice ultima sansa.

I-am vazut mai demult genunchii. Brazdati de cicatrici, unele peste altele, ducand fiecare in alta directie a durerii cartografiata perfect acolo, sub indicatorul profesorului care explica ultima interventie necesara. Sau pe urmatoarea. Dupa fiecare operatie a revenit si a stralucit, pentru ca asa e ea. Stralucitoare. Ar fi putut reveni inca o data. Dar…

In 6 august a implinit 34 de ani. Jumatate din ei i-a petrecut concurand in Cupa Mondiala. Atunci la inceput, la 17 ani, a si castigat prima cursa. Singurul ei slalom. A pornit a 42-a si nu le-a dat nici o sansa veteranelor. Dupa inca 17 ani, chiar de ziua ei, au aparut primele semne de intrebare si indoieli. Poate medalia pe care n-a castigat-o chiar nu va fi niciodata a ei. Primele doua teste au fost negative, dar al treilea i-a adus scrisorica. Draga Renate, sunt deja pe drum, cu tot cu bocceluta. Semnat: Barza.

Surpriza a fost mare, dar i-a usurat decizia a carei luare o amanase mai bine de un an. A fost frumos, a fost greu, dar gata. Da schiurile pe scutece. Cel putin pentru o vreme. De revenit in competitii nu va reveni, insa poate ii va gasi schiului un alt loc in viata ei, undeva dupa familie de data aceasta.

Ieri Renate Götschl si-a anuntat retragerea. Intre poza de inceput, din 1993,

Renate - 1993

si cea de ieri,

Renate

e loc pentru o poveste cum n-a mai fost alta. Numai buna sa inceapa cu a fost odata ca niciodata…

O părere la “Despartirea de Renate

Comentariile nu sunt permise.