Unde zace diferenta

Din intamplare am ajuns pe canalul secund al ORF-ului si vai , ce familiare mi-au parut imaginile. Soborul de popi, cantul nazal, multimea gramada plouata. Trei ore! Trei ore s-a transmis in direct inmormantarea lui Toni Sailer!

Dupa ooook-ul dubitativ rostit in gand pe langa o seama de consideratii inlantuind de zor si strans comportamentele austriece de cele romanesti – la urma urmei, ia uite ce semanam – si altele asemenea, pe masura ce socul se atenua si piesele intamplarii isi gaseau imbinarile, am inceput sa-mi dau seama.

Pana acum nu am mai vazut asa ceva in Austria. Poate la investitura presedintelui sau la vizita papei sa se mai fi transmis atat. Oricum, evenimentele ce implica asa o pompa fara a avea valoare recreativa sunt extrem de rar televizate. Cat despre slujba de pe langa eveniment, doar daca chiar nu se poate fara. Pe cand in Romania, judecand dupa emisiuni, ma si mir ca mai exista locuri si lucruri nesfintite in direct sau oameni inca neingropati.

Reactia mea de respingere a fost urmarea saturatiei de romanca. Doamne miluestii intonati la orice ocazii, le reduc dimensiunile pana le priveaza de orice semnificatie, transformandu-le in non-evenimente. Inmormantarile fastuoase frecvente la buletinele de stiri, niveleaza decedatii, ca au contat pentru romani sau nu. Suntem o natie de vipuri minuscule.

Astazi la austrieci s-a intamplat exact contrariul. Pentru ca doar fostii presedinti au mai avut parte de funeralii atat de mediatizate, sau poate nici macar ei,  statura lui Toni Sailer a putut fi observata la adevaratele-i dimensiuni. A fost un gigant!

Publicitate