Ne vei lipsi, Hermann!

Ca si la Renate Götschl, ceaunul cu zvonuri a facut bulbuci de atatea alternative fierband viitorul lui Hermann Maier. Se retrage sau nu? Chiar de cativa ani, de cand masina de victorii se defectase. „Mai continuati?” devenise laitmotivul reporterilor alergand dupa gloria efemera adusa celui ce ar fi anuntat primul evenimentul. Atat de mult incat suna deja a somatie: „Retrage-te acum si spune-mi asta doar mie, in exclusivitate!”

Nu are cum sa nu doara o astfel de intrebare repetata ad infinitum. Oglinda cruda ingrosand grotesc semnele imbatranirii. Hei, Hermann! S-au dus zilele tale, esti o relicva pe partii! Cu durerea celui retras in colt sa-si linga prea multele rani, venite ooooh din gurile lihnite hranite atatia ani cu propriile lui succese, Hermann a strans falcile, si a inghitit umilinta dupa umilinta. Dar cum sa renunti asa? Cu clasari pe locul 17, 23 sau 27? Tu, Herminator! Porecla adusa de implacabilitatea cu care ai invins in cursa dupa cursa, nelasand nimic adversarilor. Dar nimic.

Iar dupa toate astea, un sezon semimiraculos. Cu gustul de nectar al unei noi victorii. Cu gustul de cenusa al pierderii podiumului disciplinei favorite in cursa din finala. „Veti continua si sezonul viitor?” Obosit, prea obosit, amanand raspunsul. A avut de rezolvat mai intai o operatie. Recuperarea. Lungita. E bine sa poti sta. Uite asa, relaxat pe marginea piscinei, la soare sau la umbra. „Hermann, mai vii?” Intrebari de la Federatie. „Mai vin.” „Cand?” „Mai am timp, primele curse rapide sunt la sfarsit de noiembrie.” „Hai sa incerci schiurile noi.”

Si s-a dus. Saptamana trecuta a pus pentru prima data schiurile in picioare. „Cum te simti?” „Bine. Surprinzator de bine.” „Doare ceva?” „Nu, nu doare nimic.” Nu doare si asta e problema. Nu doare nici macar gandul de a sari azi peste antrenament.

La inceput a fost ambitia. Acum a ramas un gol. Un campion simte cand nu mai are sens sa continue. Nu atunci cand trupul il trage inapoi, cum l-a tras in ultimii ani. Atunci cand sufletul ramane pustiu dupa cristiana de oprire.

A convocat o conferinta de presa pentru astazi la ora 14:00. Si toata presa, care anuntase saptamana trecuta „Maier mai schiaza un sezon!”, a stiut. S-au strans tristi, au pornit reportofoanele si au inregistrat vorbele inecate in lacrimi: „Este momentul optim sa-mi iau adio…”

Lacrimi de campion

Cariera:

Medalii olimpice:

• 1998 – aur in super-G
• 1998 – aur in slalom urias
• 2006 – argint in super-G
• 2006 – bronz in slalom urias

Medalii mondiale:

• 1999 – aur in coborare
• 1999 – aur in super-G
• 2001 – argint in coborare
• 2001 – bronz in super-G
• 2003 – argint in super-G
• 2005 – aur in slalom urias

Cupa Mondiala:

• 54 de victorii de etapa: 24 in super-G, 15 in coborare, 14 in slalom urias, 1 in combinata (intrecut doar de Ingemar Stenmark – 86 de victorii)
• 4 globuri mari de cristal: 1998, 2000, 2001, 2004
• 5 globuri de cristal in super-G: 1998, 1999, 2000, 2001, 2004
• 3 globuri de cristal in slalom urias: 1998, 2000, 2001
• 2 globuri de cristal in coborare: 2000, 2001

Revenirile carierei:

• Favorit olimpic in 1998 in proba de coborare, in loc s-o castige, a cazut ingrozitor. Trei zile mai tarziu, in ciuda durerilor chinuitoare a castigat aurul in super-G, urmat apoi de cel in slalom urias.
• In 2001 un accident de motocicleta l-a dus la un pas de amputarea piciorului drept. Medicii nu i-au acordat sanse nici macar pentru revenire la mers normal. El a revenit pe partii si a cucerit inca doua globuri de cristal in 2004 la primul sezon complet dupa accident, un titlu mondial in 2005 si alte doua medalii olimpice in 2006.

Publicitate