Zürich, 25 mai 2009. Schröcksnadel are acum 67 de ani si la fel de multe conexiuni ca si inainte. E doar presedintele federatiei austriece de schi de aproape 20 de ani. Un an de zile si-a rezervat eforturile numai si numai pentru prosperitatea acesteia si ce a observat? Se plictiseste. Da’ rau. Prea mult timp liber strica, iar gandurile nu i-au mai dat pace. Pai voi nu vedeti cum se duce de rapa schiul in Europa? E deja un sport al celor peste 40 de ani. Priviti-mi inima si vedeti-o cum sangereaza la lipsa lui de viitor.
Cel mai indeaproape au privit-o Urs Lehmann, Gianni Morzenti, Alain Méthiaz. Presedintii federatiilor din Elvetia, Italia si Franta. Da, intr-adevar, trista e soarta schiului pe batranul continent si spontan au inceput sa sangereze si inimile lor. La ei patru s-a limitat aceasta ciudata epidemie hemofilica si tot ei au gasit solutia. Si-au dres vocea si au grait „la unison in interesul sportului pe schiuri din Europa” in numele Federatiei Europene de Schi. ESF pe numele ei prescurtat.
Zvonurile zumzaie intotdeauna. Din cauza z-ului de la inceput. Dar cei patru barbati responsabili si altruisti le-au linistit pe toate. Nu, organizatia lor nu este concurenta celei conduse de Kasper. Nu, nimeni nu ii vrea scaunul elvetianului, ia priviti ce frumoase sunt ale noastre. Nu, nu l-au tinut neinformat pe presedintele FIS, uite, i-au spus cu juma’ de ora inainte sa trimita anuntul catre presa. Nu, nu atenteaza la integritatea Cupei Mondiale, desi, sa fim seriosi, se compara ecoul pe care il au etapele tinute peste mari si tari cu cel din Europa in general, din cele 4 tari in special?
Zürich, 10 octombrie 2009. Spiritele nu s-au incins peste vara. Afacerea a fiert la foc mic, doar din cand in cand cate un jet de aburi aducandu-l in atentia publicului pe Schröcksnadel. Cat sa-i tulbure putin noptile bietului Kasper. Mai intai insistenta italienilor de a-l pedepsi cumva pe austriac. Procesul vechi deja de 3 ani, mutat intre timp pe la diverse curti e lansat iar. Ah, ofteaza Schröcksnadel, anumiti oameni tin cu dinadinsul sa ne pateze reputatia. Apoi ridica putin vocea: dar nu-i nimic, este pentru noi inca o ocazie sa dovedim ca suntem nevinovati si ca ne pasa numai de sport.
Dupa cateva luni un anunt micut. Sediul noii federatii va fi la Zürich.
Si apoi ta-dam. Sunt doua weekenduri libere intre primele doua etape de Cupa Mondiala. Pauza asta nu e chiar benefica, il ocupam pe al doilea cu primele campionate europene de schi. Care pana la urma vor fi campionate de slalom si nici chiar de slalom, ci de un soi de semi-slalom, ca mai mult nu incape in sala din Amneville, unde francezii vor asigura conditii perfecte.
Kasper, anuntat ca (de-acum) de obicei, cu juma’ de ora inainte, s-a inecat. Si a tusit.
Schi alpin. Deocamdata. 