Sindromul scaunului lipit de fund si progresul (capitolul 4)

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3

Gian-Franco Kasper are 65 de ani si oamenii in varsta tusesc des, dar accesul acesta nou a fost cauzat de o iritare ce-l supara doar de vreun an incoace. El e martorul (si adeptul, nu-i normal?) imuabilitatii din structurile federatiei. 24 de ani a stat cuminte, in banca lui de secretar FIS, umbra fidela a vesnicului presedinte Marc Hodler, tot elvetian si el. Oricat ar parea de incredibil, acesta condusese cel mai inalt for al schiului mondial timp de 47 de ani, pana la venerabila varsta de 80 de ani! Abia atunci, in 1998 ii pasase functia rabdatorului Kasper, care spera sa bata recordul.

Dar cum sa mai speri in ziua de azi, cu acest Lehmann, hotarat sa intoarca toate tabieturile pe dos. Pai da, mai intai si mai intai e tanar, ce-o fi cautand in clubul oamenilor de schi la 40 de ani? Apoi e schior, da, schior de performanta, ba chiar nu unul de duzina, ci campion mondial de coborare. Ma rog, fost, dar unde s-a mai pomenit ca schiorii sa preia fraiele administratiei? Medalia asta i-o fi orbit pe cei din federatia elvetiana, de l-au ales acum un an presedinte. Si de atunci Lehmann n-are stare. A mutat toate borcanele din camara grupelor de antrenament, a scos praful din covoarele birocratice ale functionarimii, te-ai fi gandit ca-i ajunge. Dar nuuuuu. Trebuia el sa-si bage nasul si la FIS.

Chiar daca pentru Kasper aceasta atitudine e reprobabila, trebuie spus ca Lehmann are motive sa fie nemultumit de situatia organizatiei condusa de compatriotul sau. Caci nu e drept! Toti presedintii de federatii nationale ale marilor puteri ale schiului – mai putin Schröcksnadel, dar asta a fost alegerea lui – au un loc in comitetul acela de hotaraste cine, unde, cum si cu ce schiaza. Numai Lehmann n-are, asa scriind la regulament. In comitet e doar un loc pe tara. Iar locul tarii lui e incalzit de sezutul presedintelui Kasper. Cum insa pentru Lehmann o problema de-aia e problema, ca sa-i gaseasca solutii, la ultimul congres a si facut propunerea pentru o modificare de statut la congresul viitor. Presedintele sa aiba doar loc onorific in comitetul cel voinic.

Desi, daca se gandeste mai bine, ideal ar fi sa ajunga el presedintele in cauza si atunci n-ar mai fi nevoie de schimbat regulamentul. Ca si-asa la anul sunt alegeri prezidentiale. Aici insa intervine variabila umana. Nu toti cei din anturaj sunt incantati de vartejul ce pare sa-l insoteasca permanent pe tanarul Lehmann. Unora le placea aerul statut, dar familiar, de dinainte. Altii au considerat o impertinenta asocierea presedintelui lor cu Schröcksnadel in ESF. O lipsa de respect sfruntata la adresa bunului Kasper, pe care nu ar dori s-o dubleze cu cea a unei lovituri de palat. Mai sunt si cei care asteapta cu degetul umed ridicat in aer. Vantul. Si tot asteptand asa, uite ca nimeni nu l-a propus inca pe Kasper pentru a ramane pe scaunul atat de drag, agravandu-i astma.

Cand tuseste un om atat de puternic precum presedintele federatiei ce conduce mai toate sporturile lunecatoare pe zapada, aproape vine viscolul. Multi au inghetat cand s-a ridicat si a tunat impotriva acestei gaselnite a adversarilor sai, campionatul european. E ilegal! Numai FIS face cruci in calendar. Ce nu-i acreditat, nu se poate desfasura. Iar daca se va desfasura vom lua masuri. Si masurile astea sa stiti, pot merge pana la banarea de la Jocurile Olimpice!!! Totul e posibil!!! Na ja, s-a mai domolit el un pic dupa izbucnirea initiala. Poate nu o sa pedepsim sportivii, dar federatiile tot nu scapa. O le retragem dreptul la vot! N-o sa le mai permitem sa organizeze campionate mondiale! Si s-a ambalat iar.

Insa cei vizati doar au ridicat din umeri. Eh! Pana la sedinta pedepsitoare se va potoli viforul si va fi trecut si campionatul cu pricina. Si si-au vazut de treaba mai departe.

VA URMA

2 păreri la “Sindromul scaunului lipit de fund si progresul (capitolul 4)

  1. Of, of…
    Raman la parerea mea, cum ca pestele de la cap se impute.
    Prea e similara situatia cu ce e pe la noi prin federatie.

    Toata viata am considerat de bun simt sa nu calci in picioare bazandu-te pe monopol, numiti-l democratie daca vreti. Bunul simt imi spune ca daca esti bun, unic, the boss, the best, the one and only, atunci trebuie sa il lasi pe ceilalti sa te respecte voluntar, daca nu, nu trebuie sa le bagi tu cu forta respectul asta in cap.
    Vorba unuia, intr-o noapte, la radio: legea a fost facuta de unul bogat, pentru a se apara de altul flamand. Asa s-a nascut concurenta. Mie mi se pare doar o problema de avaritie.
    Auzi tu, sa ii baneze de la Jocurile Olimpice daca concureaza la Campionatele Europene. S-o fi luat dupa fratii mai mici de la FRSB care o suspenda pe Edit din lotul olimpic.

    In fine, revenind la topic, in mod cert razboiul asta e al natiunilor mari (in schi) iar cand cei mari se bat, cei mici sunt carne de tun.
    Cu toate astea tin partea lui Lehmann & Schröcksnadel pentru ca cred ca dreptatea nu este de data asta de partea lui Kasper.
    Si daca va fi un cataclism la varf, poate se vor schimba lucruri putrede si pe la altii …

    Ce alb ar trebui sa fie sportul asta.

    Mi-a placut aia cu cei care asteapta cu degetul ridicat in aer… Vantul…

  2. Pingback: Debut tumultos « Povestiri despre Schi

Comentariile nu sunt permise.