Ce-au zis baietii dupa coborare

Carlo Janka (SUI) – castigatorul coborarii aniversare din Wengen: „Am cochetat putin cu victoria, dar de crezut cu adevarat n-am facut-o. E nevoie de multa experienta si am speculat cu ideea ca voi castiga abia in urmatorii doi, trei ani. Am facut o cursa buna si abia in S-ul final am simtit ca ma lasa puterile. A trebuit s-o las mai moale, dar din fericire am avut suficient avantaj din portiunea superioara. Cred ca cel mai bine am schiat in S-ul Brueggli (n.t. – denumit Kernen acum, dupa fostul coborator elvetian Bruno Kernen). Am avut viteza foarte mare acolo si cred ca acolo i-am intrecut pe ceilalti baieti.”

„E fantastic sa castigi in propria ta tara. Orice coborator elvetian viseaza sa castige aici o macar o data in cariera. E multa traditie aici. Un loc special. Nu poti ajunge decat cu trenul si imi place. E o parte din Elvetia care imi place.”

„Nu voi concura in slalomul de maine, ci il voi privi comod din fata televizorului.”

Manuel Osborne-Paradis (USA) – locul 2: „N-am crezut ca sunt mai rapid decat am fost ieri (n.t. – locul 30 in coborarea din super-combinata). Dar in ziua cursei se adauga si o usoara exaltare, si multimea. De ce sa risti sa cazi intr-un antrenament, nu are sens. De cateva ori am simtit in cursa ca am mers la limita, dar nu m-am tulburat si am facut lucrul acela mic suplimentar care aduce succesul.”

„Cand am ajuns jos, am ramas surprins de timpul meu. M-am uitat la tabela electronica, am vazut 17, apoi 18, si abia apoi am realizat ca scria -0,17 secunde si am putut sa ma entuziasmez. N-am stiut la ce sa ma astept azi, am stiut doar ca trebuie sa fiu rapid si am crezut ce mi-au spus antrenorii despre ce pot sa fac, asa ca asta am incercat. Nu trebuie decat sa te gandesti la ce ai de facut si sa uiti trecutul.”

„Imi place partia asta datorita multimii spectatorilor. E lunga, dar si inspaimantatoare si poti ataca in orice loc. Apoi mai are S-ul Brueggli, care arata grozav la televizor, e rapid si are cateva viraje. E tot ce poti cere de la o coborare.”

Marco Büchel (LIE) – locul 3 pentru prima data in Wengen, in ultimul sau sezon: „Toata vara am visat sa termin primul aici. Imi doream sa trec linia de sosire si sa ma mai pot bucura inca o data din plin. Am muncit constiincios toata vara, antrenorul cu conditia fizica e un exploatator de sclavi.”

Despre momentele de la trecerea liniei de sosire: „Am fost atat de obosit incat nu m-am mai putut tine pe picioare. M-am intors si am vazut multimea innebunita. Atata bucurie in inima mea – asta e momentul pe care l-am visat. L-am lasat sa ma patrunda. Zaceam in zapada, m-am uitat la cer si m-am gandit ca uite, visele se pot implini.”

„Am avut si dramul de noroc necesar – am schiat bine, dar am avut si noroc. Uneori ai, alteori nu. Azi am dat tot ce am mai bun si am avut noroc.”

„Gandul ca nu voi mai lua startul aici doare. Dar macar am lasat o carte de vizita frumoasa la despartire.”

Despre Janka (poreclit Iceman pentru calmul sau), glumind: „Nu stiu cum poate cineva sa castige Lauberhornul si sa nu fie nebun de fericire la finis. E unul dintre cei mai buni schiori pe care i-am vazut vreodata, se antreneaza bine si are tot ce-i trebuie ca sa fie campion.”