Opt secunde cat juma’ de veac

Trebuie sa-mi fac mea culpa. Nu mi-am propus sa scriu aici despre rezultatele schiorilor romani decat in contextul relevantei lor internationale. Asta nu inseamna orice concurs FIS cu participare romaneasca, caci concursurile la care participa ai nostri sunt de obicei prea insignifiante pentru a merita o mentiune. Situatia prezenta a schiului romanesc e cam asa: doua maini (poate sunt trei, dar nu cred) de schiori se zbat intr-o fundatura a performantei incercand sa iasa din ea dand cu capul ca berbecii in zidul ce inchide strada pe care au luat-o si nu are sens sa documentez ceva lipsit de sens.

Am vrut totusi sa nu ignor participarile, asa putine cate sunt, din Cupa Mondiala. Se mai intampla ca unul din romani sa vrea sa ia startul pentru atmosfera unei etape. Cazul Schladmingului. Sau ca sa fi simtit aerul inaltimilor macar o data in cariera. Dar mai e si cazul special al lui Nan. Ioan Nan il cheama, Neala ii spune restul lumii, eu inca nu, caci nu-l cunosc.

Ei, Ioan Nan a fost prezent in Kranska Gora. A schiat in al doilea slalom urias si a avut penultimul timp in prima mansa. Evident nu s-a calificat. A schiat si in slalomul special si n-a terminat prima mansa. Cand am scris cronicile n-am stiut ca fusese si el acolo si pentru aceasta imi cer scuze. Ar fi trebuit sa verific. Am aflat duminica seara si as fi putut adauga o completare in cronici, dar parca e un subiect prea important ca sa-l trimit in doua fraze de articol citit deja de o parte din cei interesati.

Nan e unul din cei doi baieti calificati la Jocurile Olimpice, startul in Kranska Gora fiind – banuiesc – parte a pregatirii pentru Canada. Nu inteleg totusi de ce doar al doilea slalom urias. Anuntul despre etapa strecurata in calendar vineri ca inlocuitor pentru Adelboden fusese facut cu doua saptamani inainte, costurile nu ar fi fost mult mai mari, in schimb experienta suplimentara ar fi cantarit serios.

Nu pot spune cum a schiat, nu l-am vazut. Cred ca nu l-am vazut niciodata, dar nu sunt sigura. Evaluarea rezultatelor numerice din schi nu este chiar simpla pentru neinitiat. Poate parea ca distanta intre rezultatul lui – locul 52 si cel al lui Edit – 26, ca sa le luam pe cele din weekend, nu e chiar atat de mare. De fapt anul trecut in Tarvisio Edit termina pe 54. De doua ori, in super-G locul 54 fiind ultimul. Sunt alaturi, nu?

Nu.

Opt secunde optzecisiunu e intarzierea lui Nan, la o cursa terminata de primul intr-un minut si 18 secunde. Patru secunde si ceva a fost intarzierea lui Edit si in coborarea din Tarvisio, coborare de doua minute, si in super-G-ul care durase un minut si 22 de secunde. Cu cat e o cursa mai lunga cu atat e mai rezonabila o intarziere ceva mai mare.

Coeficientul FIS ar fi fost un indicator mai fidel al diferentei dintre schiorul nostru si ai restului Europei, dar spre norocul lui in slalomul urias necalificatii nu-s taxati cu coeficiente zdrobitoare de cariera. E uriasa intarzierea lui. Sigur, li se mai intampla si celor mai buni decat el asa ceva. O eroare de genul unei porti ratate cu revenire pe traseu aduce si decalaje de 20 de secunde. Poate si el a facut o eroare prea grava de data asta. Ar fi cazul fericit. Dar totusi nu cred. Mi se pare ca cele aproape noua secunde, dar hai sa zicem ca-s doar opt, reflecta exact distanta intre schiul romanesc cel international de performanta.

Timpul lui Nan ar fi fost probabil unul exceptional in vremea romantica a schiului. Acum 50 de ani, pe cand Toni Sailer era idol. Acolo – poate mai corect ar fi sa spun atunci – am ajuns noi prin forte proprii si ar cam fi vremea sa ne intrebam de ce. Acum cat o avem pe Edit Miklos, care e doar un accident norocos, ce ar putea totusi schimba fata schiului romanesc.

Lipsesc partiile. Nu exista nici macar o singura partie pe care sa se poata face antrenamente de viteza. Exista insa schiori care simt ca acolo e chemarea lor. Edit e una, dar ea se antreneaza in Austria. Dragos Staicu, celalalt baiat calificat la Jocuri schiaza si el in probe rapide. Ce face el e un fel de sfidare a norocului. Fara antrenamente regulate pe partii special amenajate pentru coborare startul in aceste probe e risc aiurea. Totusi schiul alpin nu se reduce la probele de viteza si dupa cum bine zicea unul din liderii mondiali ai slalomului la ora actuala e simplu pentru orice tara sa scoata schiori tari in disciplinele tehnice. Instalezi o rampa in mijlocul Moscovei, pui o suta de copii sa schieze pe ea, in cativa ani ai o mana de campioni. Mda. Numai ca Moscova nu-i in Romania.

Lipsesc concursurile. De cativa ani Romania nu mai are nici un concurs acreditat FIS. Mai are campionatele nationale care nu conteaza pentru coeficientul acordat de federatia internationala. Campionatele acestea sunt programate simultan cu etapele de Cupa Mondiala, de Cupa Europei sau cu cursele FIS in care schiorii romani ar putea puncta pentru urcarea in clasament. In restul Europei campionatele nationale se tin dupa inchiderea sezonului international. Campionatele nationale ale Romaniei se tin in doar doua discipline din cele cinci oficiale. Plus o farsa inexistenta altundeva in lume careia romanii ii spun combinata.

Lipsesc antrenorii. Corect ar fi sa adaug „calificati”. Romanii schiaza dupa ureche. In restul lumii se pun de la bun inceput bazele trainice ale tehnicii. Pana si Edit admite ca tehnica e punctul ei slab. Interesant este ca punctul principal in conflictul ei cu federatia a fost antrenorul. Federatia n-a mai fost dispusa sa-l plateasca pe Jürgen Albel, antrenorul austriac. Acum il plateste ea. Federatia a hotarat ca tot lotul olimpic sa se antreneze cu Florin Cristea. Staicu s-a antrenat cu el in sezonul in curs si a reusit doar sa devina tinta ironiilor. Aceasta dupa ce sezonul trecut reusise calificarea la Jocuri antrenandu-se singur! Citeam declaratii ale domnului Cristea deplangand starea in care a ajuns schiul romanesc. Este probabil un domn bine intentionat. Poate chiar constient de decalajul intre pregatirea dumnealui si a antrenorilor din tarile cu rezultate. Si-o fi dorind sa se perfectioneze si el in vest, dar pentru aceasta ar trebui sa scoata bani din buzunar. Caci federatia noastra sigur nu are de gand sa-i dea.

Lipseste „inca ceva”. Lucrul acela care te impinge sa-ti depasesti limitele. Consider ca Ioan Nan e cel mai bun schior „produs” de sistemul incremenit de la noi. Rezultatul lui in Kranska Gora e slab, dar nu nemeritoriu. Parcursul a fost extrem de dificil, a pus probleme mari pana si schiorilor experimentati, Nan a coborat dupa ce partia atinsese gradul maxim de deteriorare, doar putin mai mult de jumatate din concurenti au reusit sa ajunga jos, asa ca simplul fapt ca a terminat prima mansa e o performanta in sine. Problema e ca el e multumit de rezultat. Cu cele trei dificultati enumerate mai sus s-au mai confruntat si schiorii altor tari. Dar ei n-au considerat niciodata un astfel de rezultat multumitor.

37 de păreri la “Opt secunde cat juma’ de veac

  1. Huraaaay! I’m not the only one….
    E trist. Si e adevarat.
    In plus cei din federatie sunt foarte atenti la „comentariile” negative. Si abili in a-i indeparta pe comentatori.

  2. daca nu ma insel, avem totusi o proaspata si foarte tanara campioana mondiala, la un sport… pe schiuri. nu ma pricep, dar cred ca asta inseamna totusi ceva… 😐

  3. Radu
    Nu esti singur. Mi-ar placea sa iasa mai multe voci in fata din interiorul schiului. Nu inteleg resemnarea asta. La toate federatiile din tarile estice care au rezultate din ce in ce mai bune, au venit in frunte oameni tineri si plini de energie, fosti schiori, care inteleg ce trebuie facut. La noi e dureros ca nu exista alternative.

    judge
    Avem o proaspata campioana mondiala de juniori la biatlon. Avem si un proaspat campion mondial de tineret la schi fond, tot aici avem si un vicecampion de juniori. Sunt rezultate fantastice. Asta arata ca potential exista, ba la sporturile astea exista aparent si antrenori priceputi. Cel putin pentru a-i ajuta sa scoata capul in lume. Eu le tin pumnii sa reziste mai departe, dar performantele din juniorat nu garanteaza nimic. Uite, ai auzit vreodata de Dana Plotogea? E una dintre fetele din lotul national de biatlon. Are 28 de ani deja si desi in 2001 a fost vicecampioana mondiala de juniori, la seniorat s-a pierdut. A scos ce-i drept cateva clasari in primele 30 la etape de Cupa Mondiala, dar asta e de fapt foarte putin.

    Mai sus n-am tratat decat schiul alpin. Copilul vitreg al unei federatii mult prea comode. Iar in schiul alpin rezultatele lui Edit, care sunt excelente, nu inseamna nimic pentru renasterea acestui sport in Ro. E doar un caz fericit izolat care nu are nimic de-a face cu strategia federatiei presupuse a trebui sa se ocupe de prosperitatea schiului.

    Exista un program bine gandit pentru cresterea de saritori. Cineva, nu stiu exact cine, a facut o treaba buna incepand o colaborare cu austriecii, finantata de OMV. Dar de pe fereastra mea aia e singura floare ce se vede crescand in gradina federatiei.

  4. E foarte ciudat ce se intampla cu schiul. Cred ca numarul de adulti care practica schiul ca sport recreativ e comparabil cu cel al „fotbalistilor” amatori. Nu am auzit pana acum de „vacanta de fotbal”. Si totusi, un sport atat de practicat si, deci, indragit de oameni, e atat de vitregit in Romania.
    Sunt convins ca Federatia poarta toata vina pentru treaba asta. Proiectul cu OMV-ul tine mai mult de OMV, din cate stiu eu, decat de alti factori. Adica austriecii au vrut neaparat proiectul. E tot un accident, la fel ca si aparitia lui Edit.

  5. alexosu
    Da, acelasi lucru il gasesc si eu foarte ciudat.

    Cu OMV-ul macar nu au pus bete in roate proiectului. Caci de fapt si cu Innerkrems-ul ar fi putut incepe o colaborare pentru mai multi schiori si ar fi redus costurile individuale. Iar oamenii de acolo chiar au onoare si pun suflet pentru Edit. Ar fi pus si pentru altii.

    Nu stiu cum ar reactiona cluburile daca la alegerile din federatie ar veni contracandidati tineri. Probabil ar fi nevoie de o campanie intensiva cu prezentarea proiectelor la toate cluburile puternice. Dar deocamdata nu e nimeni care sa li se opuna celor legati de scaunele de acolo si nu stiu de ce. Ca daca tot timpul e un singur candidat, cel vechi, nu-i de mirare ca niciodata nu se schimba nimic.

  6. pin, alexosu

    eu cred ca trebuie sa avem rabdare. numarul de partii creste in fiecare an si odata cu ele si numarul de practicanti. la fel se intampla si cu patinoarele si cu terenurile de tenis de camp. se dezvolta incet incetisor o arie de selectie. talent exista. rezultatele juniorilor sunt o dovada. este nevoie mare de antrenori buni. aici e buba. bani se vor gasi, sunt convins de asta…

  7. jude
    Rabdare am avut deja prea multa. Cresterea numarului de partii e o chestiune inselatoare. Nu pot combate pentru ca nu stiu situatia exacta, dar conform unei statistici de acum doi ani numarul de km de partie din toata Ro era 120km. Sau sub? Oricum, cat intr-o statiune bine dotata din Austria. Prepararea din ce citesc pe la practicantii acestui sport e jalnica in locurile de obarsie ale schiorilor de la lotul national. Pentru antrenamente e nevoie de partii preparate exemplar si inchise accesului turistic.

    Numarul de practicanti creste de cand a ajuns in tara zvonul despre accesibilitatea preturilor din alte tari mai bine dotate. Dupa ce schiezi afara nu-ti prea mai vine sa incerci partiile noastre. Iar participantii de care vorbim aici fac schi de placere. Nu de performanta. Baza de selectie scade din pacate. Tragic!

    Talentele care exista nu se vad. Asa cum am mai spus, vorbesc de schi alpin, singurul in care notiunea de partie are sens dintre toate celelalte sporturi pe schiuri. Dupa Edit nu vine nimic. Asa cum n-a fost nimic nici inainte de ea.

    Se vor gasi bani? As rade ca sa fac haz de necaz. Cand federatia ii taie lui Edit – sansa lor de a parea mai buni decat sunt – finantarea antrenorului care ii asigura rezultate si in plus o mai si penalizeaza cu sarirea peste indemnizatia olimpica timp de o luna, mai pot ramane convinsa ca vor dori vreodata sa gaseasca bani? Ntz.

  8. Pingback: Schiul, federatia si romani « Povestiri din Cupa Mondiala

  9. @judge
    Numarul de partii nu creste. Pentru ca nu exista partii. Exista niste fire care merg cand si cand.
    Hai sa vedem cea mai noua partie: http://www.monitorulsv.ro/Local/2010-02-08/Udrea-si-Vladescu-au-inaugurat-partia-de-schi-din-Gura-Humorului
    Ce viitor crezi ca are investitia asta? Sincer. Si aproape la fel sunt si celelalte, sa nu ne imbatam cu apa rece. Pentru ca fara zapada artificiala si altitudine nu mai exista viitor in schi. E foarte simplu.
    La Bansko, de exemplu (comparabil de aproape de Bucuresti ca Gura Humorului), merg tunurile din decembrie pana in martie, indiferent daca ninge sau nu. Drept pentru care acolo se schiaza in toata perioada asta.
    Nu cred ca exista mai mult de 3 partii in Romania care sa indeplineasca criteriile legale de omologare. Asa ca NU, nu avem partii.

  10. sa ne intelegem: chiar nu cred ca-i federatia de vina ca nu-s partii.

    sa luam exemplul austria: acolo o treime din investitia unei oartii vine din partea privatului. restul de la autoritatile locale (primarie, guvern, etc.). la noi… incercati sa va duceti la sinaia, sa zicem, si sa incercat o treaba cu primarul… 🙂

  11. @ion: nu federatia face partiile, dar multe s-ar putea rezolva cu altfel de oameni in federatie

    @Pin: ai idee daca am avut pe cineva la mondialele de juniori? Eu nu stiu pe nimeni.

  12. ion
    Sa nu uitam ca federatia tine agentia pentru sport sau cum o fi chemand-o acum, care tine de guvern. Vezi legatura? De fapt cu oameni sufletisti acolo s-ar putea face multe chiar si fara sprijinul explicit al guvernului. Iei o partie in administrare in locurile unde ai cele mai bune rezultate la cluburi. O prepari si o inchizi pe jumatate in timpul saptamanii, restrangand accesul turistilor, in weekend faci concursuri in care antrenezi si amatorii. E doar o idee. Contractul de administrare se poate face convenabil pentru ca de asa ceva ar profita si statiunea respectiva fara sa mai faca nimic. Totul e sa vrei, sa incerci, sa cauti oameni cu idei sau sa te uiti peste gard sa vezi cum fac vecinii.

    Radu
    Vine acum articolasul.

    • Chapeaux, Pin, pentru articol si pentru „prospetimea” din atitudine si din revolta. In resemnarea si autoironia care caracterizeaza schiul alpin romanesc, salut articolul tau.

      Totusi, problema nu este nici pe departe una noua. Schiul (alpin) romanesc se zbate inca de la nastere „sa ajunga la nivelul celor de afara”. Cu toate astea, suntem mereu cu vreo cativa pasi in urma.

      Pe la inceput de secol 20, pionierii schiului in Romania l-au invitat pe Zdarski (fondator de scoala si „vedeta” a vremii) sa tina un curs. Ghinionul a facut ca dupa cativa ani sa se renunte pe plan mondial la „scoala Zdarski”, care folosea un singur bat lung, util la viraje si la franare. Ca anecdota, am putea spune ca am ratat startul si de-acolo ni se trag toate belelele.

      Ulterior, in ’48, odata cu primele jocuri de dupa razboi, lotul Romaniei, „pe val” la vremea aceea, castigator al primei editii a Campionatelor Balcanice, s-a dus cu ganduri mari la St Moritz. Ce au gasit acolo si ce au vazut (partia de coborare olimpica este, in mare, aceeasi cu cea de azi doar ca pornea ceva mai de jos)… din declaratiile participantilor de atunci (campioni in Romania si in zona), li s-a taiat rasuflarea.

      Cam asta e si senzatia pe care mi-o lasa concurentii nostri, atunci cand apucam sa ii vedem la televizor. Nu am nimic cu faptul ca nu au conditii (e adevarat, nu avem partii si nu prea avem nici unde sa le amenajam – ceea ce face Udrea impreuna cu toti primarii posesori de dealuri e bataie de joc pe fata), nu am nimic cu faptul ca nu au fonduri sa se antreneze suficient pe afara, lucrul major pe care li-l reprosez este ca nu se lupta. Sa vezi un schior care in Romania e mare scula si ajuns acolo mai ca merge in plug pentru a termina cursa… e jale! Du-te tata, da tot ce poti, dar sa se vada ca te lupti.

      Iar legat de Neala… are momente de geniu. Nu va ajunge sa le arate pe sticla, pentru ca diferentele la nivel de top sunt uriase, dar mai face cate o surpriza, din cand in cand, iesind top10 la cate un concurs mai de mana a doua-a treia si castigand sub 50 pct FIS. Tot ce imi doresc de la el la Vancouver este SA SE BATA. Nu conteaza pe ce loc va termina sau daca va termina, cata vreme a ajuns acolo e dator sa dea tot ce poate. Singurele reprosuri indreptatite pe care le putem aduce schiorilor romani (mana aia de care vorbesti) sunt legate de non-combat, de delasare, de resemnare.

      Din delasarea/resemnarea asta se perpetueaza lipsa de rezultate. La nivel federal esti acoperit – „n-avem, domle, cum”. Si cand nu ai cum, cine sa te traga la raspundere? Stai, caldut, mai bagi o deplasare, mai mergi la o Olimpiada… e frumos. Singurul mod in care s-ar putea schimba ceva ar fi sa demonstreze cineva ca nu-i asa cu „n-avem cum”. Fara sustinere si fonduri e greu, dar nu imposibil. Edit e un exemplu, iar eforturile ei (inclusiv financiare) sunt demne de laudat si de sustinut.

  13. Si inca o chestie. E trist ca domeniul schiabil in Romania ARATA MAI BINE si era MAI DEZVOLTAT acum 30 de ani. Nu credeti?
    – pe vremea aia aveam (inca) partii omologate pt concursuri internationale, inclusiv de coborare
    – pe vremea aia exista cel putin o baza de pregatire a lotului national, cu partie dedicata (Parang – partia „B”)
    – pe vremea aia functionau mai multe instalatii de transport pe cablu – functionau toate „fosilele” pe care le vedem acum abandonate in Sinaia, Poiana Brasov, Parang (…)
    – exista partie de slalom omologata, cu nocturna si covor artificial (se putea schia si vara) – Slalomul din Poiana

    Toate astea sunt triste. Dar nu cred ca sunt realmente definitorii. Cred ca la nivel de copii se poate face o selectie si pe ce avem aici. Partiile sunt importante pentru masa si pentru baza de selectie, insa nu cred ca in Romania poti sa creezi adevarate conditii de performanta in schi de la juniori in sus. Problema e ca la noi NU AI UNDE sa faci partii adevarate. Si daca sa zicem ca le faci (Fagaras, eventual… dar cu ce costuri?), tot nu vei avea zapada cat au altii si pentru pregatirea de vara tot va trebui sa mergi afara.
    Singura varianta reala de succes pe termen scurt si mediu este o selectie solida la nivel de copii si burse afara, pe la loturile tarilor cu traditie. Si abia cand copiii aia vor ajunge sa puna schiurile in cui vom avea si noi (cu noroc) primii antrenori adevarati. Edit e primul „copil” de-asta, ca sa insemnam ceva in schiul alpin ar trebui sa mai fie 10 ca ea.
    De unde vom avea insa bani pentru a investi in acesti copii, altfel decat asteptand minunea ca parintele unui copil talentat sa aiba si banii sa-l antreneze? Nu stiu, stiu doar ca vom cheltui (ca tara) milioane de euro pentru a organiza un fissss de festival al jocurilor de iarna in 2013.

  14. Allen
    Bine-ai glasuit pe-aici!

    Sunt de acord ca problema nu este una noua, desi pe vremuri exista o alta atitudine. Din familie de rasnoveni provenind eu si nefiind Rasnovul atat de mare incat sa nu fim rude cu juma’ din el, inevitabil am crescut printre oameni care in anii ’50 castigau nationalele in diverse sporturi pe schiuri. Poate n-au schiat nici ei ca sa faca performanta la nivel international, dar o faceau cu bucurie si entuziasm. O iesire la schi cu ei era sarbatoare. Si o iesire cu ei nu insemna mersul pe partiile amenajate, ci mersul undeva in munte, batutul unei partii cu schiurile, toti la gramada, si apoi schiatul!

    Nu stiu de ce imi imaginez ca ei, daca ar fi tineri astazi, ar reusi mai multe. Erau in stare sa mute munti.

    Revenind la ce nu se poate. Nu inteleg de ce. Care ar fi rostul unei federatii daca nu acela de a sprijini performanta? Iar daca nu o face, nu ar trebui desfiintata? Macar particica aceea care teoretic raspunde de schiul alpin.

    Inteleg ca acum acolo sunt niste oameni foarte atasati de fotoliile lor si de comoditatea calduta a anonimatului. Oameni greu de mutat. Insa dupa mintea mea, cat timp candidatii sunt unici e chiar imposibil. Iar daca nu-si simt pozitiile amenintate e normal pana la urma sa nu fie interesati sa faca ceva.

    Mi-ar placea sa vad la urmatoarele alegeri o echipa tanara si entuziasta care sa ofere altceva. Ce zici? Nu e provocarea suficienta? 😉 Ca nu e doar munca de birou acolo.

    Cat despre fonduri, sunt sigura ca exista oameni care au talentul gasirii de sponsori. De fapt nu este chiar foarte dificil. E nevoie de timp si energie. Angajezi pe cineva pentru asa ceva la federatie, ii dai un procent din tot ce aduce si gata. Uite, eu sunt sigura ca daca as fi avut timp suficient, as fi putut gasi destui sponsori pentru Edit. Ca idei am si la o intalnire fata in fata n-as fi lasat pe nimeni neconvins. Iar eu sunt doar o amatoare. 🙂

    Stii, de fapt eu asta incerc aici. Sa gasesc oamenii care inca mai cred ca se poate schima ceva. Singura si de departe e greu. Dar impreuna cu altii din tara, imposibil sa nu urnim ceva. E nevoie de solutii concrete pentru probleme concrete. Nu? 🙂

    • Federatia nu ar trebui desfiintata. Federatia este o structura oficiala, ce beneficiaza de sustinere bugetara pentru a „pastori” binele unui anumit sport in RO. Federatia = good, conducerea = bad, => conducerea trebuie schimbata. Dar cu cine sa o schimbi? Doar tineretea unei echipe si cateva ganduri nu cred ca sunt un capital suficient pentru a garanta rezultate. Ar trebui sa existe un exemplu de succes, ceva in care bunele intentii si strategia au dat niste roade aratabile cu degetul, ca sa poti sa speri sa convingi lumea ca exista alternativa viabila. Si nici atunci nu e sigur ca reusesti sa preiei conducerea, daca este suficient de bine organizata „caracatita”.

      Probleme cu incompetenta federatiilor sunt in foarte multe sporturi. S-a ajuns (la ciclism, la go – daca e sa vorbesc doar din ce stiu in mod direct) la situatia in care societatea civila (jucatorii, cluburile) sa preia initiativa si sa isi organizeze singuri competitii mari si „de traditie”, ce aduna de cateva zeci de ori mai multi concurenti decat prafuitele concursuri oficiale. Adica si la ei Federatia „isi baga picioarele” si mai si blocheaza accesul la structuri de conducere pe termen nelimitat (modelul e simplu – infiintezi cluburi fantoma si la adunarea generala ai voturile asigurate).

      La schi e si problema ca nu exista miscarea necesara in cadrul societatii civile. Adica nu avem schiori amatori care sa strige ca vor concursuri (dedicate lor, sau pentru toata lumea) mai multe si mai bune. Iar „mana” de schiori „de top” are de ales intre a tacea, a accepta lucrurile asa cum sunt si a se descurca singuri sau a suporta consecintele (neconvocari, excluderi din lot, absenta de la Olimpiada… etc).

      Singura solutie pe care o vad (CONCRETA :-P) este sa ne organizam (fara trimiteri la bancuri). Adica 2-3-…10 oameni care VOR si POT sa se implice, sa ne constituim intr-o forma oarecare, sa adunam fonduri pentru schiori si SA ORGANIZAM NOI selectia la nivel de copii, pe criterii obiective. Sa gasim contacte in afara (antrenori si camp-uri in care i-am putea trimite), sa incercam sa atragem fonduri (din privat, de la stat, de la UE… de oriunde se poate) si sa dovedim ca SE POATE. Pe scurt, poti sa faci treaba federatiei si fara sa ai titlul oficial, ba chiar intr-o forma perfect legala de constituire.
      Problema in a organiza o astfel de initiativa privata este constituirea echipei, selectia oamenilor – intotdeauna vor fi atrasi de acest gen de initiative si diversi cu un alt gen de interese, de natura personala. Cred, insa, ca dintre toti revoltatii „care suntem” s-ar gasi o mana de oameni care sa obtina REZULTATE pe termen mediu. Bode Miller spunea ceva in sensul ca la ora actuala orice natie poate sa creasca schiori de top in probele tehnice.

      Pe termen scurt, Edit pare singurul sportiv care prezinta potential si merita ajutata pe bune. Scopul nu e turismul prin cantonamente afara, ci obtinerea rezultatelor de top10 in Cupa Mondiala.

      Nota: la Go, miraculos, s-a schimbat situatia acum un an. A fost un soi de revolutie, pe fondul saturatiei, al plictisului conducerii de a mai fi la conducere si al unei coeziuni fara precedent in randul comunitatii… si chiar si asa votul in adunarea generala a fost 12-11 🙂

  15. O tara DIY, asta e viitorul. Allen are dreptate.
    In sporturile alernative, freeski de exemplu, lucrurile incep sa se miste incet-incet. Concursul de anul trecut de la Cavnic, JibStars, a fost un succes remarcabil complet auto-finantat si foarte DIY si pe care, spun zvonurile, RedBull il va sponsoriza anul asta. A avut ceva participare internationala si, daca va creste suficient, in 3-4 ani va putea deveni un concurs respectabil, de esalon 2, in Europa. Guess what – pentru freestyle nu exista federatie :).
    Mai mult, la JO o vom aveam pe Andra Nedelca in proba de ski-cross – disciplina care iarasi nu e bagata in seama de federatie, desi e o proba mult mai accesibila decat un GS, din toate punctele de vedere.
    Sa mai zic de Sonia, campioana mondiala la skiboard? Nu mai zic, deja e vedeta si si-o ia in cap.

    Deci, fu… skip Federatia. Se poate foarte bine si fara.

  16. Asta cu structura paralela de selectie nu merge. Federatia desemneaza cine merge, unde merge. Asta-i monopolul lor, mecanismul prin care ii au la mana pe schiori. Nimeni nu are curaj sa zica un cuvant pt ca risca sa nu mai mearga la mondiale, jo samd. Chiar daca au coloana vertebrala sau daca au rezulatatele cele mai bune. Si asta nu e nimic. Este o adevarata caracatita. In fiecare saptamana mai aflu cate ceva. Sunt sincer impresionat de abilitatile secretarului general. Orice schimbare va insemna o lupta pentru el. Iar el este un luptator foarte abil (in comparatie cu mine cel putin).

    @Allen: bravo pentru comenturi.

    @alexosu: senzatia mea este ca esti usor off topic. Imi cer scuze daca gresec. Btw, ce inseamna Diy?

    • Radu, selectia la care ma refeream eu era una „privata”. Nu era vorba de selectia la loturi. Daca eu imi fac un club e treaba mea cum fac selectia sportivilor mei, cum ii platesc si unde ii trimit sa se antreneze. La asta ma refeream.
      Gandul asta si intrebarile vis-a-vis de ce s-ar putea face in schiul romanesc mi le-am pus de ceva vreme (o perioada chiar am cochetat cu gandul de a ma apuca de antrenorat, cu toti pasii pe care ii presupune – absolvirea Colegiului, etc) si actiunile concrete le-am amanat pana cand voi avea proprii urmasi, care nu vor avea de ales decat sa continue traditia din familie.
      Vazand insa postul lui Pin mi s-a aprins beculetul ca treaba asta, cu ceva efort si organizare, poate fi aplicata nu doar la modul „eu si copilul meu” (vezi fam. Miklos, Barbu samd) ci la o scara nationala. Sa le spunem burse de antrenament, pe cate un an de zile (prelungibile, in functie de performante). Evaluare anuala a progresului si a rezultatelor obtinute – ca deh, nu e turism. Si toate celelalte (gasit antrenori si centre de afara care sa te primeasca, transport, echipament… etc).
      Relatia cu Federatia nu cred ca ar trebui sa fie conflictuala, cel putin la inceput (pana nu apar „betele in roate”). Sa fie redusa la minimul necesar si atat. In fond, fundurile tocite au nevoie de lucruri cu care sa se laude si daca le obtin fara sa investeasca nimic (decat niste hartii semnate, pentru reprezentare), cu atat mai bine pentru ei. Iar dupa ce incep sa apara primele rezultate, nu cred ca mai are nimeni tupeul sa iti taie participarile internationale – cand se va intampla asta, atunci conflictul va fi ok sa izbucneasca. Si atunci vei avea argumentele necesare schimbarii.

      Nu cred, de exemplu, ca federatia poate risca sa ii puna bete in roate (vis-a-vis de prezenta in lot si la concursuri) lui Edit, acum. Cu banii da, poate sa o dea la invartit, ca nu are, ca sunt saraci… etc, dar asta nu mai conteaza daca partea financiara ti-o rezolvi singur.

  17. Mai ce pasari de noapte suntem…
    Ref la ultima remarca, de bun simt, pe care consider ca se bazeaza intreaga ta argumentatie….ei bine eu stiu ca lucurile stau altfel. Inainte de a o suspenda pe Edit, intr-un discutie-interviu cu dl. Silviu Evi (noul secretar dupa ce Puiu Gaspar a inaintat in functie), acesta spunea ca nu au nicio problema sa o suspende pe Edit, la fel ca pe mine, „chiar daca isi taie craca de sub picioare”.
    Eu nu am crezut un moment. Insa era adevarat. O luna mai tarziu au suspendat-o.
    Si atentie, nu a fost vorba de bani. Suspendarea a insemnat ca i-au taiat 300 Ron sau ceva de genul asta. A fost si este o actiune de intimidare. A lui Edit dar mai ales a celorlalti. Stiu reactia unora dintre antrenori.
    In plus este greu de crezut, dar banii nu lipsesc la federatie. Subsolul nu este foarte curat.
    Dar cel mai rau (in opinia mea) este atmosfera viciata. Oamenii nu vorbesc. Cine vorbeste devine un paria iar sportivii sufera. Nimeni nu vrea sa riste cariera unui sportiv. Incet incet valorile pleaca din schi. Stiu antrenorii buni care s-au apucat de cu totul altceva. Acum au aparut altii. Da Doamme sa ramana. Dar si ei cauta pe cineva care sa le puna o vorba buna la federatie. Este incredibil.
    Gata ca maine tre sa fiu fresh pe partie

  18. Si inca ceva: la alte sportui „federalii” or fi niste batrani plictisiti care invart hartii. De aici deductiile logice.
    La schi situatia sta altfel. Aici situatia sta altfel. Vechiul secretar general a fost (strategic) indepartat. Dpdv al varstei biologice cel putin, secretarul si actualul secretarul general sunt, cred, de varsta mea (eu am 40 de ani – si, cu cateva exceptii 🙂 nu ma consider batran). In plus sunt foarte activi, puternici si constienti de puterea lor. Problema este ca obiectivele lor nu sunt exact ridicarea schiului alpin romanesc. Mai este si presedintele, un om cu putere, fost securist si orator desavarsit. In plus, secretarul general este foarte RANCHIUNOS. Nu mi-l inchipui urmarind cu bratele in san crearea unei structuri paralele.
    Cam asta e. CYU on the slope. Sau mai bine la Sinaia Freeride Fest: http://freeride.radusavin.ro/

  19. Ok. 🙂

    Radu, DIY e „do it yourself”. Si sunt de acord ca asta e deocamdata singura strategie pe care o putem aborda daca vrem sa facem ceva.

    Despre federatie si ce n-ar face ei, ii dau dreptate lui Radu. Iar faptul ca ar elimina-o pe Edit e argument suficient pentru lipsa de interes in performanta. Dar discutia cu ce NU putem face nu ne duce nicaieri.

    In primul rand nu e adevarat ca federatia detine monopolul trimiterii schiorilor la competitiile internationale. Pentru ca au existat precedente in multe alte federatii, in momentul de fata exista o pozitie in cadrul FIS care asigura relatia sportivilor independenti cu forul international. Persoana care o ocupa e Killian Albrecht, el insusi trecut prin eliminarea din lotul tarii proprii. Asa ca, daca cineva are nevoie de ajutor cu o astfel de problema, il poate primi. Ar fi bine ca lucrul acesta sa ajunga pana la urechile antrenorilor si sportivilor! Ma bazez pe voi sa duceti vorba. 🙂

    Pentru partea de selectie a cativa copii talentati si pornit o grupa de performanta contez iar pe voi. Aici nu va pot ajuta, caci eu la schi sunt doar „turista”. 😀 Ce pot face e altceva. Din pacate abia de la vara, pana atunci sunt prinsa in extra-activatati familiale. Pot sonda terenul pe la cluburile din zona. Toate au sectiune de schi, in oraselul cel mai apropiat l-au legitimat pe Alexander Koll, desi el e din alta parte, ceea ce ma face sa cred ca au interes sa fie reprezentati de schiori de Cupa Mondiala. Sa vad daca nu cumva ii tenteaza si schiori din alte tari. Pe Edit am intrebat-o, dar de la club ea are avantaje si nu vrea sa-l schimbe.

    La toamna am de gand sa o vizitez pe Edit in Innerkrems. Voi tatona terenul la centrul lor de performanta sa vedem in ce conditii ar fi interesati de o colaborare. Si mai am contacte si in alte parti, ca sa gasim o modalitate necostisitoare de tabere de performanta. Radu, tu ai deja ceva experienta si contacte, poate reusesti si tu ceva.

    Ramane problema fondurilor, unde din pacate e foarte greu sa fac ceva de aici. Si a altor oameni care sa doreasca sa se implice. Aici contez pe voi! Hai sa strangem randurile, ca se poate! 🙂

  20. alexosu
    E tare bine ca Romania scoate capul in schiul mai putin conventional. Pentru ca intr-adevar acolo se pot face primii pasi mult mai usor. In primul rand din cauza excentricitatii care automat darama orice gard, in al doilea din cauza grupului mai restrans de sportivi si a lipsei industriei din spate. Acolo unde totul se face la scara macro e mai greu de patruns cu initiativa individuala. Din fericire nu imposibil, asa cum dovedeste Edit. 🙂

  21. comentariul meu scurt si concis referitor la situatia schiului (alpin) romanesc:
    1. banii alocati sunt foarte chiar foarte putini, dar in schimb…
    2. sunt folositi doar 20% pentru sportivi si necesitatile lor iar restul…
    3. pentru intretinerea gastii din federatie impreuna cu prietenii, prietenele rudele etc. lor plimbari in strainatate, chiar si la olimpiada (afla numarul neoficial al oficialilor de la Vancouver) , mese la restaurant si altele…
    4. … caci cei care conduc schiul alpin nu au nici o legatura cu schiul ci cu afacerile care se pot face de pe urma schiului si ma intreb de ce oare este nevoie ca sa fie indepartati, poate de multe voci articole si aparitii la TV, sau poate aveti voi o alta solutie.
    5. antrenor nu exista, caci cel desemnat ca antrenor e un papagal care nu are legatura cu sportul asta, nu cunoaste nici o limba straina (sic…) si cind are loc antrenamentul oficial unde ar trebui sa fie prezent, el e prezent in circiuma ca multi alti oficiali ai delegatiei romane la Vancouver.
    6. jurnalisti care sa incurajeze sportivii si sa fie purtatorii lor de cuvint in fata federatiei nu exista, ba din contra improsca cu noroi sportivii care isi pun sanatatea sau chiar viata in pericol ca sa reprezinte Romania pe plan international si care o fac doar cu sudoarea lor, fara un antrenor bun sau chiar fara antrenor si fara bani, pentru care doar familiile si prietenii si nu federatia, fac eforturi mari ca sa poata participa la cateva concursuri pe an si sa-si poata cumpara echipamentul strict necesar, dar pe cine intereseaza toate astea de fapt?.

    Concluzia mea este ca nu de talente ducem lipsa in schiul alpin romanesc ci de sustinerea lor corespunzatoare materiala si morala, iar pentru a schimba asta nu exista decat o solutie, un cutremur ca in Haiti in federatia de schi care sa rada tot di temelie dupa care sa poata fi reconstruit pe principii noi si cu oameni noi si de specialitate.

    • Pfff… ce mai de mesaje azi, se vede ca v-ati intors de pe partii, la munca 🙂

      Vroiam sa ii raspund lui Radu, dar mi-a luat-o inainte Pin, dand informatii concrete acolo unde eu as fi dat doar exemple de prin alte curti. Totusi, cred ca exemplul e util: in alpinism avem o Federatie. Pe langa Federatie exista si Clubul Alpin Roman (infiintat in ’36, structura „privata”, cu sute de membri). In dulcele stil clasic si mioritic, cele doua s-au aflat pe pozitii conflictuale mult timp. Asa s-a ajuns ca in disciplina numita „ice climbing” Clubul Alpin Roman, pesemne mai dibaci in atragerea de fonduri, a organizat concursuri interne, a ales 2 cei mai buni sportivi, le-a platit stagii si prezente pe afara, pe la concursuri… etc. Povestea continua si la alt nivel (inclusiv recunoasterea in cadrul forului international a Clubului Alpin Roman ca „organism national reprezentativ”).

      Stiu ca e greu, stiu ca se pun bete in roate, stiu ca exista interese si orgolii. Dar refuz sa cred ca nu se poate face ceva.

      @Pin: legat de obtinerea de finantari… e de lucru, dar cred ca se poate. Lucrez de ceva vreme in consultanta pe obtinere de fonduri europene si as putea sa studiez problema mai in detaliu, asta ca sa existe alternative si la „mersul cu caciula” dupa sponsorizari (in care, iar, am ceva experienta, pentru echipa de adventure racing).
      @Pin: buna ideea cu „contabilizarea” cluburilor, de acolo ar trebui inceput. Iar legat de legitimarea sportivilor… nu cred ca e musai sa ii iei de unde sunt, doar daca vizezi crearea unui club sportiv. Pe sportivi poti sa ii ajuti si daca sunt legitimati pe te miri unde, constrangandu-i sa respecte anumite conditii de conduita si performanta prin contractul de sponsorizare. Depinde ce vrei – sa iti faci cel mai tare club din tara sau sa „salvezi lumea” in cvasi anonimat (rezultatele oficiale vor fi atribuite cluburilor, ramai cu „notorietatea” ca tu i-ai ajutat, de fapt).

      Daca sunteti dispusi sa discutam pe larg despre ce se poate face si sa vedem CUM s-ar putea, va stau oricand, bucuros, la dispozitie – in Brasov sau in Bucuresti. Sau pe mail (allen _ coliban at yahoo dot co dot uk). Mi-ar placea sa purtam discutiile astea face-2-face(-2-face-2-face…)

      Daca nu… astept sa se duca barza si sa se intoarca pentru a ma implica in mod direct. Si ii tin pumnii lui Edit si ma bucur de cate ori aud despre ea (ca daca aud, sigur e de bine).

  22. Lukulus
    Daca ai date concrete, dovezi ce ar putea sustine o ancheta jurnalistica, putem vorbi pe mail. Un alt lucru concret la care m-am gandit si despre care am uitat sa zic e convingerea cuiva de la un ziar de sport sa porneasca o serie de articole despre manariile de la federatie. Dar pentru asta e nevoie ca cei care stiu ceva sa nu se teama sa vorbeasca.

    Cat despre improscatul cu noroi, incerc sa nu o fac. Indiferent cat de prost ar merge schiorii nostri, sunt mai buni decat toti ceilalti romani, mai putin o mana. 😉

    Radu
    FIS nu-si poate permite sa inchida gura celui care ocupa un post creat exact pentru situatii de acest gen. Cel putin in privinta participarilor la competitiile din afara sigur vor avea sprijin.

    Allen
    Hm. Am impresia ca ai facut o presupunere gresita. Locuiesc in Austria, nu in tara. Cluburile din imprejurimi ar fi de completare. Ceva gen dubla legitimare, asa cum se practica de exemplu la tenis de masa. Cluburile de aici isi sprijina schiorii mai mult decat o pot face cele de acasa. Lucrul de care nu-s sigura e daca i-ar interesa sportivi din afara Austriei, tinand cont ca aici toata tara schiaza. 🙂

    Oricum, nu se pune problema infiintarii unui nou club, mai ales ca talente s-ar putea gasi in orice colt de tara. Ideea mea era pentru gasit aici relatii care sa le asigure alor nostri un loc bun de antrenament, eventual si cu tehnicieni cu experienta.

    Contabilizarea cluburilor se poate incerca. La orice activitate in care netul e de baza pot ajuta si eu, numai ca nu stiu cat de lin va functiona asta cu cluburile. Am incercat sa-i mobilizez pe cei de la Dinamo Brasov cand cu voturile pentru Edit si nu stiu ce s-a intamplat cu mailul pe care l-am trimis acolo. 🙂 De raspuns n-a raspuns nimeni.

  23. Buna ziua tuturor
    In primul rand ma voi prezenta f.pe scurt:sunt fost schior de performanta ai anilor 80 si in prezent un fan al schiului alpin romanesc (asa cum este el), particip si acum la concursurile rezervate veteranilor.Sa trecem la fapte.Impartasesc parerile voastre, dar trebuie actionat intr-un fel sau altul. Exista zone in tara unde pot fi amenajate partii omologabile FIS, una dintre ele este masivul Tarcu, sa nu mai vorbim de Maramures (vezi partia Mogosa) sau Parang, nu cred ca exista vreo partie grea in tara sa nu o fi incercat macar odata (schiez mai mult in Austria), de ex.partia Slalom (Lupului) din Straja este „super” pentru mogulle, nu pentru slalom, in rest partii pregatite sunt de nivel mediu sau usor pantru ca ele aduc bani administratorilor, sa inchizi o partie este pierdere masiva pentru ei, dar nu poti face antrenamente printre turisti (se uita urat la tine cand intra scolile de schi in fta la skilift).Am citit cateva idei interesante:selectia prin cooptare si a amatorilor la concursurile de ski, atragerea sponzorilor, pregatirea partiilor, parerea mea este ca vom avea performanta doar daca se implica firme cu potential financiar in pregatirea sportivilor pentru ca federatia este jalnica, ei se duc la serviciu, nu la munca. Oricum, m-am hotarat sa infintez in vara aceasta un club cu specific sporturile de iarna, culmea, in Timisoara. Motivele mele sunt clare, vrau sa fac ceva aici in acest sens.Pentru acest lucru e nevoie de bani, locatie, echipamente si material uman asa ca primul sponzor sunt eu, primul antrenor sunt eu, primul copil dornic sa faca performanta e fica mea,m-as bucura sa se alature si altii initiativei mele, clubul are nevoie de un management performant si am omul potrivit care face acest lucru voluntar, mai am si prieteni potenti financiar sa se alature initiativei. As dori sa cunosc si parerile voastre asa ca astept comentariile.

  24. Asta voi face si eu. Deja am un grup de 15-20 de copii cu care merg la concursuri din Campionatul Municipal. Le place si merg din ce in ce mai bine. O fac insa pentru ei, nu pentru schiul romanesc. Mi-e din ce in ce mai clar lucrul asta.
    Pe fiica mea am dus-o in spate la schi cand avea nici un an si anul asta vroiam sa o pun deja pe schiuri. Din acest motiv am si pornit Tabere cu Suflet. Anul asta am renuntat. O sa faca ce o vrea, cand o vrea. (Vad ca i-a placut mai mult placa 🙂 nu vreau sa aiba vreo frustrare. Pana nu se schimba federatia nici ca o sa imping pe cineva spre performanta.

  25. Aud ca sportivii de la vancouver au fost obligati de catre FRSB sa semneze ceva prin care se obliga sa nu divulge cine face parte din delegatie. Nu de alta dar sunt si cativa prieteni si cateva sotii pe acolo. Asta ca asta…dar sa ii puna sa semneze… Doamne!
    E atat de injositor incat sper sa nu fie deact un zvon… Voi afla cat de curand.

  26. @timisoranul: felicitari pentru initiativa si succes! Legat de firmele care „se implica” – nimeni nu „se implica”. Singura sansa e sa ii implici tu, sa mergi pe capul lor, sa le expui un plan bine pus la punct si sa speri ca ii vei convinge. Si ii vei convinge, de obicei, cu „povestea”, cu felul in care prezinti lucrurile si stii sa le imbraci, nu cu rezultatele pe care ti le propui. O firma mare isi va asocia imaginea cu clubul tau nu pentru campionii nationali pe care ii vei obtine, ci pentru un eventual plus de imagine in plan social si un mesaj pe care sa il poata exploata in campanii proprii (vezi, de exemplu, amenajarile de piste de biciclisti – Petrom si programul OMV pentru schoirii saritori).

    @Radu: „nici nu o sa imping pe cineva spre performanta” – pasivitatea nu va schimba nimic, este exact ce isi doresc cei lipiti de scaun. Parerea mea este ca schimbarea nu va veni din cer sau din plictisul celor ce conduc azi, ci dintr-un model de succes si dintr-un suflu nou. Si, in fond, daca nu se schimba federatia, nu mai merita sa (incerci sa) faci performanta? Schiul e acelasi, zapada e tot alba, portile sunt tot jucause. De acord, ai in plus de alergat dupa fonduri, lucru pe care in mod normal federatia ar trebui sa il rezolve. Cred insa ca treaba asta cu fondurile cred ca poate fi rezolvata printr-o abordare cu cap si comuna.
    Si daca apoi nu va dori federatia sa mai reprezinti Romania, ca, vezi Doamne, pe ei nu i-ai intrebat unde sa te duci sa te antrenezi, foarte bine – reprezinti Ciadul sau Moldova si tot tricolorul il vei flutura la final si tot in romana vei da interviurile. Insa in momentul acela conflictul va fi deschis si vei avea argumentul rezultatelor.

  27. tm
    Felicitari, respect si succes. Voi reveni zilele urmatoare cu un raspuns mai in detaliu si cu cateva idei.

    Radu & Allen
    Sunt de acord in toate privintele in afara de ultima cu Allen. Cred. 🙂

    Dar pe de alta parte se poate face ceva si pentru demascarea tuturor murdariilor care sunt la federatie. Functioneaza din ban public si au de dat un raport legat de utilitatea lor acolo. Acum tocmai pregatesc ofensiva. Nu stiu ce va iesi si cat succes va avea, dar incerc, ca incercarea moarte n-are. 😉

    Totusi, sunt de acord si cu faptul ca degeaba luptam cu federatia acum, chiar si daca avem succes si cad actualii. Nu exista nici o garantie ca cei noi vor fi mai competenti. De aceea ar fi minunat daca ar exista initiative de succes, ai caror initiatori sa vina apoi cu o carte de vizita bogata in alegerile de acolo si sa aduca intr-un sfarsit schimbarea pe care o asteptam cu totii.

    Partea la care nu sunt de acord cu Allen e cea cu concuratul pentru alte tari. Dupa cum am zis, orice schior roman poate participa la orice competitie internationala la care e indreptatit de propriul coeficient, indiferent ca federatia e de acord sau nu. Asta-i spilul de care am impresia ca lumea nu prea stie. Pentru cei care ajung la lot, exista un avantaj micut sa schieze sub paltonul federatiei. Cateva cheltuieli le acopera, dar pentru cei care n-au nici un sprijin pentru ca nu-s primii, ci doar cei de pe locurile 2 si 3, nu vad de ce s-ar mai crampona si teme de cei de acolo.

    In schiul international exista nenumarate exemple de schiori independenti. Familia Kostelic a fost asa, Ondrej Bank la fel (ca tot a reusit sa uimeasca lumea aseara in prima mansa), familia Zahrobski, Lara Gut a inceput pe langa federatie si ea, Patrick Järbyn e in aceeasi situatie. Si Bode Miller, cel mai stralucit exemplu. Deci pana la urma federatia nationala nu conteaza.

  28. Buna ziua tuturor. Am scris comentariul de mai jos la articolul „Cine vine dupa Edit” si, asa cum am scris la final cred ca se potriveste si aici.La articolul de mai sus veti gasi si o continuare. La sugestia gazdei am copiat comentariul initial aici, acesta fiind un articol mai urmarit.

    Salutare tuturor.
    Am fost schior de performanta pana in 1987, am fost multi ani prin loturile natinale, pana in ultimul ani de juniori mari. Dupa ce am renuntat la sportul de performanta am urmat un cu totul alt domeiu de activitate, mi-am vazut de noul drum, m-am dat pe schiuri bineinteles in fiecare an, dar ca turist si am pierdut complet legatura cu tot ce s-a petrecut in acest timp (lung, dar nu stiu cand a trecut) in schiul alpin de la noi. Am ajuns sa citesc articolele despre ski alpin intamplator, de fapt cautand un loc unde sa protestez fata de stupiditatea comentariilor auzite la Eurosport la probele de ski, perorate de actualii comentatori. Am fost atat de iritat incat am consumat ceva timp si energie pentru a duce la bun sfarsit demersul meu.

    Si asa am ajuns sa citesc cele cateva articole, postari, bloguri (din pacate mult prea putine) legate de skiul alpin de la noi. Al doilea motiv pentru care am inceput scotocirea “goagalului” este ca fiul meu cel mare a trecut de 3 ani jumatate, l-am pus putin pe schiuri si nici nu ma gandesc ca peste 3-4 ani sa nu mergem impreuna la ski prin Austria sau oriunde sunt statiuni de schi aflate din pacate la ani lumina inaintea noastra.

    Si tot citind, am avut un sentiment ciudat pe care acum l-am inteles. Este un deja-vu!!! Constat cu stupoare ca in 22 de ani nu s-a schimbat nimic!!!
    Cand concuram “afara” pe la cehi, sarbi sau bulgari ne-o luam tot “cu ceasul de la gara”, de la 10 secunde in sus, pe la olimpiade , universiade etc se plimbau tot capii federatiei care evident nu aveau legatura cu schiul, ba chiar se tineau cu greu pe schiuri, nici atunci nu aveam bani, si atunci singura “scanteie” era Miki Fera care a fost cat de cat sprijinita de federatie si a si adus ceva rezultate, in rest…liniste.
    Apoi am dat de site-ul federatiei, de rezultatele concursurilor din sezonul trecut si am fost curios sa vad daca mai stiu vre-un nume de pe liste. Am gasit probabil cativa din copiii fostilor competitori acum antrenori, dar ce m-a frapat au fost alte aspecte. La toate campionatele nationale (juniori si copii) dupa primii 5 clasati, intarzierile sunt de peste 5 secunde – adica ce e mai jos nu mai conteza. Nimeni la peste peste 2 secunde nu mai conteaza…Iar ce pare cel mai ingrijorator, din fiecare an de nastere se bat maxim 2 sportivi. Doar 2…In rest…ceasul de la gara…
    Asa ca, indiferent de motivele acestei lipse totale de concurenta (la vremea mea eram cam 4-5 din fiecare generatie care intram in prima secunda si tot mi se parea ca suntem putini),consider ca “scanteia” Edit Miklos este numai un accident fericit.

    Subscriu cu amaraciune primului rand din articol.
    Nimeni.

    PS Cred ca acest comentariu s-ar fi potrivit si articolului cu cele 8 secunde…cat un veac. Asa e. Deja-vu.

  29. Buna ziua tuturor
    La noi lucrurile se misca oarecum.Eu ma ocup deja de problema impreuna cu un bun prieten (si el fost skior de performanta)punem la punct unele amanunte, inca nu suntem decisi daca baza de pregatire va fi Muntele Mic sau Cuntu (la poalele muntilor Tarcu),fiecare locatie are avantaje si dezavantaje pe care le vom pune in balanta.Va invit sa vizitati seit-ul „romaniasuperski” al lui Romeo si, poate, veniti cu sugestii. Am gasit o instalatie de transport in Austria pe care vrem sa o achizitionam in vara, cu mentiunea ca inainte sa obtin autorizatia de construire pe locatia pe care o vom alege,inclusiv concesionarea terenului. Stiu care este puctul de vedere al autoritatilor locale si ma astept la „faulturi”-aici impartasesc intru totul opinia lui Romeo, dar ne vom „bate” pana la victorie.Deocamdata asteptam topirea zapezii ca sa trecem la fapte.

  30. Da Timisoara este destul de departe de Valea Prahovei.Eu imi antrenez copilul meu de la 10 ani iar acum are 16.Pana la juniori a fost in primii trei in fiecare sezon dar acum la juniori am cam lasato moale.Nu mai facem fata financiar.Ma gandesc sa plecam in Moldova si sa incercam sa facem ceva(avem ceva promisiuni de acolo,sotia mea este din rep moldova)Din punct de vedere al materialelor stau foarte bine(organizez chiar si concusuri)Daca pot sa ajut cu ceva imi dau toata concurenta.De-a lungul a 6 ani am strans tot ce este necesar unui club de schi.

    • Pentru Ionut
      Fiica mea a invatat sa skieze de la 4 ani, de atunci incerc sa-i perfectionez stilul si tehnica, acum are 11 ani si este o mica printesa pe partie, chiar imi place cum se perfectioneaza (elegant si eficient).Am inscris-o sezonul acesta la un concurs pentru copii dar dezamagirea a fost mare, a incurcat portile si a fost descalificata. Ce ma bucura foarte mult, e ca si-a convins o colega de clasa asa ca acum am doua fete pe care, pe masura posibilitatilor financiare, ma straduiesc sa le perfectionez.
      Legat de proiectul meu, din pacate, am ramas singur, asa ca apelez la partiile existente, dar nu am abandonat ideea-merg mai departe. Mi-am deschis un cont FB si am legat prietenii cu fani ai skiului,din pacate din cauza drumului mi-e greu sa ajung la ei, majoritatea sunt de pe valea Prahovei-Brasov,dar schimbam pareri.
      Mai vorbim, acum vreau sa plec la Arieseni sa incerc partia noua.
      Salutari tuturor skifanilor.

Comentariile nu sunt permise.