Pentru schiori au inceput Jocurile!

Pare ca vorbesc in dodii, doar toata lumea stie ca abia astazi spre seara (canadiana) se va aprinde flacara. Si atunci cum sa fi inceput Jocurile? Numai ca la schi in regulament e un articolas care interzice tinerea unei coborari fara cel putin un start in antrenament. Partea cu startul e importanta. Coborarea baietilor e a doua proba cu decernare de medalii sambata dimineata si antrenamentele au inceput inca de alataieri. Cu stangul.

Desi orice canadian serios cand vine vorba de iarna incepe sa se vaiete despre cat de rece si cu cata zapada soseste acest anotimp la ei in tara, cand s-au dat schiorii jos din avion in Vancouver o briza calduta le-a mangaiat fetele. Si cald a ramas nu numai acolo, ci si in Whistler Mountain. Unde zapada pe partii pare sa fi fost, dar moale. Iar organizatorii o cocoloseau ca pe bibelouri. Neatinsa, netratata, nu cumva sa se topeasca. Sau sa se intareasca. Injectati-o, au batut apropouri sefi de delegatii umblati prin Cupa Mondiala. Nu, ca atunci o folosim o data si dupa aia gata, pe cand aici trebuie sa reziste doua saptamani, ce stiti voi, au protestat grijulii organizatorii.

Sfatul cu injectia a fost sugerat marti. La prima vizitare a partiei baietilor, dupa ce pana atunci fusese incojurata de un secret adanc ca Groapa Marianelor. Stephan Keppler venise cu o declaratie cu cateva zile inainte: pfffff, asta-i partie de fete, tot timpul se intampla asa pe la Jocuri. Si toata lumea il privise suspicios. De unde stie? Doar gazdele avusesera privilegiul de o vedea dupa o propunere facuta chiar de ele in urma cu vreo doi ani si care atunci ii lasase impasibili pe toti antrenorii in afara de cel austriac. Giger sarise, se agitase, ii inghiontise pe toti, hei, nu vedeti cum ne fraieresc canadienii astia? Numai ca celorlalti, cei doi ani ramasi li se paruse o vreme ataaaaaat de indelungata, in care se pot intampla ataaaaaaat de multe. Nu s-a intamplat nimic. Iar partia folosita pentru un super-G scurtut in etapa din urma cu doi ani – gandita a fi repetitia generala a Jocurilor – a ramas o enigma pentru toti. In afara de canadieni, normal. Au un obiectiv indraznet, patru medalii si nu se dau in laturi de la nimic pentru a-l depasi. S-au antrenat in Whistler Mountain atat de mult de a invatat pana si ceara de pe schiuri fiecare damb si fiecare viraj pe dinafara. Dar numai ei si asta e important.

Mai sunt meteorologii. Oamenii pe care orice intrecere pe schiuri cu medalii olimpice sau mondiale ii transforma in oracole cautate de televiziuni. In momentul lor de glorie au anuntat plini de importanta ca in Haiti se strang nori. Cu destinatia Whistler Mountain.

Toti cei implicati in buna desfasurare au prins a rasfoi programele. Mda. Vremea se strica miercuri dupa pranz, hai repede cu antrenamentul, sa fie. Vremea s-a stricat chiar inainte de pranz si antrenamentul s-a intrerupt dupa primii 42 de schiori. Al nostru, Dragos Staicu pe numele lui, avea 81 pe tricou. N-a schiat. Si ce mare nevoie avea.

Pentru ieri tot meteorologii au strigat: vedem o fereastra! Mica. De o fereastra de vreme buna fiind vorba. Ieri programul avea doua foi. Baietii cu coborarea, fetele tot cu coborarea, dar nu cea speciala ci cea pentru super-combinata de duminica. Partiile sunt diferite – a fetelor n-a stat ferita de ochii lumii, dar nici n-au avut repetitie generala pe ea – numai ca zona de sosire e aceeasi. Nu se pot organiza antrenamente in care fetele sa se imbratiseze la sosire cu baietii. Nu din pricina corsetului moravurilor contemporane, ci pentru ca ajung cu viteze de peste 100km/h.

Plin de inventivitate, cu care n-a rezistat sa nu se laude, Günther Hujara, directorul curselor masculine a propus ca baietii sa fie galanti. Bazandu-se pe articolasul cu startul in antrenament. In regulament nu scrie ca antrenamentul ar trebui sa se si termine. Atunci nu-i nevoie ca baietii sa vina pana jos, nu? Le lasa pe fete sa termine. Si apoi daca s-o mai ivi si alta fereastra incearca si finalul.

Asa s-a ajuns la antrenamentul de ieri cu oprirea la startul slalomului. Macar s-a tinut, e totul regulamentar acum si daca vremea nu se pune de-a curmezisul, coborarea de sambata va avea loc. Lucru de care fetele nu-s sigure pentru super-combinata de duminica. Startul l-au avut rezervat, dar cu ninsoarea din noaptea precedenta, organizatorii nu s-au descurcat cu doua partii. Au tinut-o in buna stare doar pe a baietilor.

Au muncit si la fete, au zis ca stati mai un pic ca o termina peste 45 de minute, pentru ca dupa inca o ora si jumatate sa se anuleze antrenamentul. O fata se afla in avantaj. Lucia Recchia a apucat sa coboare tot traseul. Dupa ea Stacey Cook a cazut si a fost luata cu elicopterul de pe partie – intre timp se stie ca nu a ramas decat cu cateva vanatai – iar apoi s-a hotarat anularea.

In timpul acesta, Didier Cuche obtinea cel mai bun timp in antrenament, sarind peste o poarta. (Dragos Staicu n-a terminat. A trecut cu bine de toate punctele de control. Pana la ultimul n-a fost nici o clipa ultimul. Doar penultimul.) Cu o zi inainte, fara sa sara, tot Cuche fusese cel mai rapid din cei 42 care apucasera sa coboare. Asta ar fi o indicatie buna ca cine vrea medalie de aur in cea mai rapida disciplina a schiului trebuie sa-l intreaca pe elvetian. Si asa am ajuns la ultimul subiect pe care-l mai ating aici. Favoritii.

La schi alpin e avalansa de favoriti. Sau seceta, depinde de unde sunt privite lucrurile. In urma cu doua saptamani ar fi fost cate un nume sigur la pariuri si la fete si la baieti. Dar Didier Cuche (SUI) si-a fracturat degetul mare de la mana in slalomul urias din Kranska Gora, iar Lindsey Vonn (USA) a facut o contuzie urata la piciorul drept exact deasupra de clapar intr-un antrenament de slalom saptamana trecuta in Austria. Si atunci care sunt sansele?

S-o luam metodic. Mai intai baietii. Nu s-a stiut cat il va afecta pe Cuche accidentarea. Dupa cum s-a vazut in antrenamente: deloc. Elvetianul are patru victorii in acest sezon, din totalul de 13 ale lungii cariere. Adica e in forma vietii lui. Victoriile le are 2 in coborare, una in super-G si una in slalom urias. La cel din urma n-as paria totusi pe el, caci a mers bine doar la inceputul sezonului. Dar in coborare si super-G e favorit detasat. Gura presei il considera la amandoua favorit si pe Michael Walchhofer (AUT). E lider in clasamentul super-uriasului, ca si in cel al antrenamentelor castigate in acest sezon. Si in cel de ieri, oficial el a terminat primul regulamentar. Dar in cursele de coborare cel mai bun rezultat a fost un loc 3 in Bormio pe care a urcat dupa descalificarea coechipierului sau Mario Scheiber. Walchhofer e si el un proaspat accidentat dupa ce a ajuns in plasele de siguranta de pe traseul din Kitzbühel. Si ca si la Cuche, asta pare sa nu conteze.

Altii in afara de ei? Carlo Janka (SUI) a castigat doua coborari in sezon, dar intarzierea mare din antrenamente indica nepotrivirea echipamentului cu zapada canadiana. Mai degraba in slalom urias ar avea ceva sanse. Dintre gazde – aici intervine importanta partiei atat de secrete pentru restul lumii – cel mai probabil candidat la medalii parea Manuel Osborne-Paradis (CAN). Canadianul are o victorie in coborare si una in super-urias in sezonul in curs, dar la antrenamente pista s-a dovedit a fi curtea din spatele casei pentru Robbie Dixon (CAN) si Erik Guay (CAN). Si medaliatul cu bronz din Torino – Ambrosi Hoffmann (SUI) – a mers bine in ambele antrenamente, nu-i exclus sa surprinda iar. Sa nu uitam nici de Didier Defago (SUI), bun si el in antrenamente. Ar mai fi Aksel-Lund Svindal (NOR). Nu numai pentru ca norvegienii iau intotdeuna medalii la Jocuri, ci si pentru ca e al doilea in clasamentul slalomului super-urias. Incheind cu probele rapide ramane semnul de intrebare din dreptul lui Bode Miller (USA). Ramane in sensul ca Bode e bun intotdeauna de o surpriza, dar ce a reusit pana acum nu-l plaseaza printre probabilii medaliati.

Colegul lui de echipa insa – Ted Ligety (USA) – este cel mai mare dintre multii favoriti in slalomul urias. Dar aici factorul de nesiguranta e mai mare. Poate castiga unul din italieni: Massimiliano Blardone (ITA) sau Davide Simoncelli (ITA). Sau unul din austrieci: Benjamin Raich (AUT) sau Marcel Hirscher (AUT). Raich e totusi mai degraba candidat la o medalie de argint sau bronz. In Cupa Mondiala a impresionat prin prezenta constanta in primii 5, sau primii 10 si nu prin victorii, una singura intr-o super-combi fiind trecuta in dreptul lui. Nici Kjetil Jansrud (NOR) cu aur la gat n-ar fi o surpriza prea mare. De Janka si Cuche nu mai spun, ca am facut-o deja mai sus.

Slalomul. Paradoxal, singura disciplina dominata de cineva are cei mai multi favoriti. Reinfried Herbst a castigat 4 din etapele celei mai tehnice probe. Dar slalomul e si putin loterie. Baietii schiaza milimetric pe langa porti, un zvac si puf, visul unei medalii nu mai e. Doar ii insir pe ceilalti posibili castigatori: Julien Lizeroux (FRA) – probabil cel mai periculos adversar al austriacului, Ivica Kostelic (CRO) – in crestere de forma, Silvan Zurbriggen (SUI) – aflat la apogeul carierei, Marcel Hirscher (AUT), Manfred Pranger (AUT), Benjamin Raich (AUT) – asta e proba in care austriecii inca domina autoritar, Felix Neureuther (GER) – cu moralul ridicat dupa victoria din Kitzbühel, Mathias Hargin (SWE), Giuliano Razzoli (ITA), Michael Janyk (CAN) – pe care conteaza gazdele. Si asa mai departe.

In super-combi tot dintre numele de mai sus sa va alege castigatorul, daca nu cumva un Romed Baumann (AUT) sau un Natko Zrncic-Dim (CRO) nu produc surpriza.

La fete ar fi trebuit sa fie de trei ori Lindsey. Pana nu schiaza in antrenament insa nu se poate sti cat de mari sunt durerile si daca o impiedica. Anularea antrenamentului de ieri sigur i-a prins bine. In coborare adversarele principale sunt Maria Riesch (GER) si Anja Pärson (SWE). In super-urias insa e ghiceala oarba. Ar putea fi una din elvetience. Fabienne Suter (SUI) e tare, dupa cum colega ei Nadja Kamer (SUI) ar putea prinde o coborare buna. Andrea Fischbacher (AUT) intr-o zi buna nu e de neglijat. Elisabeth Görgl (AUT) pe de alta parte, chiar daca a castigat o etapa, ar fi o aparitie surprinzatoare la cat de incordata a schiat in ultima vreme. Pe Ingrid Jaquemod (FRA) si Marie Marchand-Arvier (FRA) le-as trece la favoritele secrete. Nu si pe Emily Brydon (CAN) pe umerii careia apasa asteptarile natiunii gazda. Ea e una dintre fetele care „trebuie” sa ia medalie. In super-combi, pe langa cateva din cele mentionate deja, ar mai putea ajunge sus Michaela Kirchgasser (AUT) si Kathrin Zettel (AUT). Zettel n-a schiat viteza in sezon, dar e totusi campioana mondiala a probei.

Coborare, super-G si super-combinata sunt si probele pentru Edit Miklos, fata noastra. La dezavantaje sunt lipsa antrenorului ei – federatia l-a trimis pe Florin Cristea, dar nu el a antrenat-o – si lipsa service-man-ului. Isi va pregati singura schiurile. La avantaje ar fi ca e o partie noua pentru toate fetele. Aici nu se tin etape de Cupa Mondiala, toate o incearca odata cu Edit. Care are insa mult mai putina experienta decat favoritele.

Slalomul urias e singurul clar. Aici ar fi surpriza mare daca nu ar castiga una din cele trei: Kathrin Zettel (AUT), Kathrin Hölzl (GER), sau Tanja Poutiainen (FIN). Diferenta de clasa intre ele si restul e uriasa si ele sunt sigurele care se pot scoate din cursa pentru medalii. La slalomul special lucrurile se complica din nou. Riesch si Zettel sunt si aici printre favorite cu victorii in sezon, alaturi de Sandrine Aubert (FRA), Sarka Zahrobska (CZE) sau Marlies Schild (AUT). Si n-am enumerat decat fetele care au castigat cel putin o cursa din noiembrie incoace.

Desi lista mea de favoriti e kilometrica, sigur printre ei se vor strecura si cateva surprize ca sa pipereze putin Jocurile. Dupa cum tot sigure cred ca sunt modificarile in programul initial. Pentru ca vremea pur si simplu nu tine cu organizatorii. De exemplu cat a fost zi la noi si noapte acolo, la ei a plouat. Asa ca baietii nu mai au antrenament azi. Sa vedem daca vor avea cursa maine!