Frumoasa, spectaculoasa, dificila. Trei cuvinte pentru caracterizat coborarea fetelor de aseara, toate cu foarte in fata. Partia are tot ce-i trebuie unei coborari, variatie, viraje tehnice, treceri intre abrupturi, teren valurit, compresii ce sug schiorul nepregatit, saritori multe si lungi. Atata doar ca in ultimii ani fetele au avut foarte rar parte de asa nivel de dificultate. Mot la asta a fost si suprafata rugoasa cu extrem de multe denivelari, cauzata de incalzirile si racirile succesive, la care s-au adaugat si ploicicelele din ultima saptamana. Cumplit de solicitant pentru picioarele ce primesc socurile partiei accidentate la viteze uriase.
In plus fetele nu absolvisera decat un antrenament pe ea si acela din bucati. Mai intai primul minut jumate, apoi dupa cateva ore ultimul sfert de minut. Pentru cele mai tinere si mai neexperimentate competitoare un handicap covarsitor. Insa nici pentru veteranele Cupei Mondiale partia n-a fost chiar floare la ureche. Asa se explica si numeroasele cazaturi de pe traseu, ca si prabusirile din aria de sosire. Din pacate cel mai rau a cazut chiar reprezentanta noastra. Pe drumul spre o clasare in top 15, Edit Miklos s-a dezechilibrat cand a inceput sa-i bata un schi si a ajuns mai intai in plasa de siguranta, apoi la spital. Intinderea de ligamente o va impiedica sa mai ia startul in urmatoarele probe de la Jocurile Olimpice, avand nevoie pentru refacere de o pauza de peste o luna. Alte detalii aici.
Printre fetele care au cazut s-a numarat si Anja Pärson, cea care s-a aflat literal la o saritura de medalia de argint. Cursa ei e ilustrarea perfecta a strategiilor castigatoare si perdante. Anja a inceput curajos si a atacat pana cand trepidatiile continue i-au destramat increderea. In clipa in care a devenit defensiva, partia a fost cea care a controlat-o pe ea si de acolo abandonul a venit de la sine. Alte fete n-au cutezat sa mearga cu viteza Anjei si n-au avut problemele ei, dar si intarzierile au fost uriase.
Plutonul condus de Fabienne Suter (Elvetia) si Britt Janyk (Canada) a terminat la doua secunde(!!!!!) – adica la 200 de sutimi ca sa vorbim in unitatile de masura ce i-au departajat pe baieti in aceasi proba – in urma campioanei olimpice.
Patru fete au stralucit una mai tare decat alta deasupra tuturor. Mai intai a fost Elisabeth Görgl (Austria). Fata asta e toata numai dorinta de victorie. De fiecare data da totul, insa pe partiile mai line din Cupa Mondiala incordarea nu o favorizeaza. In Whistler n-a fost cazul unei partii line si asa a ridicat stacheta la o inaltime intangibila pentru marea majoritate a adversarelor. Ceva mai tarziu, coechipiera ei Andrea Fischbacher a tinut pasul ratand in final medalia de bronz pentru 3 sutimi pricajite.
Comparand cursele celor doua austriece, e clar de unde a scos Julia Mancuso avansul de aproape o secunda, ea alegand de fiecare data varianta castigatoare. Pe mijloc americanca a mers pe o linie foarte rotunda, in timp ce Görgl schiase direct si trebuise sa franeze ca sa reduca viteza prea mare. Iar Fischbacher a mers cuminte. Jules nu. Surpriza podiumului de ieri (americanca a avut un singur podium in super-G in acest sezon, in rest neurcand mai sus de locul 8) a gustat pericolul si s-a hranit cu el, prinzand aripi pe masura ce s-a apropiat de finis.
A parut cursa perfecta. Si cu toate astea, timpul Juliei Mancuso a fost batut cu jumatate de secunda de dominatoarea ultimilor ani. Lindsey Vonn, intrerupta o clipa in St. Moritz din monologul ei la coborare, a schiat in pozitii imposibile, sfidand gravitatia. A avut si aproape o secunda avans, dar miza a apasat-o tot mai tare pe final cand s-au inmultit inexactitatile, reflectate intr-un timp mai pamantean decat a parut la un moment dat ca va scoate. Nu mai conteaza. E campioana olimpica la coborare.
Clasament final:
1. | Lindsey Vonn (USA) | 1:44,19 |
2. | Julia Mancuso (USA) | 1:44,75 |
3. | Elisabeth Görgl (AUT) | 1:45,65 |
4. | Andrea Fischbacher (AUT) | 1:45,68 |
5. | Fabienne Suter (SUI) | 1:46,17 |
6. | Britt Janyk (CAN) | 1:46,21 |
7. | Marie Marchand-Arvier (FRA) | 1:46,22 |
8. | Maria Riesch (GER) | 1:46,26 |
9. | Lucia Recchia (ITA) | 1:46,50 |
10. | Gina Stechert (GER) | 1:46,93 |
11. | Stacey Cook (USA) | 1:46,98 |
12. | Nadia Styger (SUI) | 1:47,22 |
13. | Chemmy Alcott (GBR) | 1:47,31 |
14. | Regina Mader (AUT) | 1:47,53 |
15. | Carolina Ruiz-Castillo (SPA) | 1:47,62 |
16. | Emily Brydon (CAN) | 1:47,88 |
17. | Aurelie Revillet (FRA) | 1:47,92 |
18. | Tina Maze (SLO) | 1:47,94 |
19. | Nadja Kamer (SUI) | 1:48,14 |
20. | Marusa Ferk (SLO) | 1:48,24 |
21. | Shona Rubens (CAN) | 1:48,53 |
22. | Johanna Schnarf (ITA) | 1:48,77 |
23. | Ingrid Jaquemod (FRA) | 1:48,85 |
24. | Alexandra Coletti (MON) | 1:48,92 |
25. | Anna Fenninger (AUT) | 1:49,95 |
26. | Elena Prosteva (RUS) | 1:50,07 |
27. | Sarka Zahrobska (CZE) | 1:50,68 |
28. | Mireia Gutierrez (AND) | 1:52,87 |
29. | Maria-Belen Simari-Brikner (ARG) | 1:53,62 |
30. | Jessica Lindell-Vikarby (SWE) | 1:53,7 |
Un ochi plange, unul rade…
Fata asta e fantastica intr-adevar! 😀
Felicitari Lindsey!
Partia asta a fost o nebunie, am stat tot timpul cu sufletul la gura! Canadienii au exagerat putin cu gradul asta de dificultate. Asta e singura partie care se preta la concurs? Dupa ce au facut cu partia de sanie in ochii mei au vrut spectacol si faima cu pretul riscului enorm la care au expus sportivii. Asta nu e fair play din partea organizatorilor.
M-a deranjat faptul ca televiziunea americana s-a bagat in sufletul ei cand sotul ei, Thomas, a venit sa o felicite. Nu, nu a fost gelozie ( 😀 ), aveau doar dreptul la intimitate…
impresionanta coborarea lui Lindsey Vonn de ieri, dar m-a impresionat si mai mult Petra Majdic, la sprint, mai ales ca azi am vazut(in reluare) si incidentul de la antrenamente, s-a accidentat stupid, nu stiu cum dorm organizatorii astia. Probabil bine …
Sa revin, Vonn pare imbatabila, cel putin in ochii mei de nepriceput in ale …partiei 🙂
Haide, Edit!
Alex
Nu au exagerat canadienii. Asa e partia de felul ei. Doar ca a fost mai rapida din cauza inghetarilor-dezghetarilor (de fapt invers) repetate. Si foarte denivelata din aceeasi cauza.
mala
Sigur ca e impresionant si ce a facut slovena. Dar ce a reusit Lindsey e urias. Gandeste-te ca la baieti din 1992 n-a mai castigat nici un favorit. Nu e doar chestiune de vointa si abilitate. Ci si de tarie mentala. Alea doua minute cat schiaza sunt atat de intense incat noi poate nici intr-un an nu adunam ceva care s-o egaleze. E mult-mult-mult-mult… mai dificil decat pare. 🙂
pin
am urmarit-o, asteptand sa intre Edit, mi s-a parut ca e altfel decat restul competitoarelor, aproape imposibila :), iar asta privind in special reluarile cu incetinitorul( am mentionat cat sunt de priceput 🙂 )
Partia a fost mai lunga si mai dificila decat oricare din Cupa Mondiala. Cel putin asa am vazut-o eu la TV.