Razzoli, nu austriecii

Dupa doua saptamani in care au trecut prin curse tinute la timp sau amanate, de la cele de viteza pana la cele mai tehnice, ieri schiorii s-au mai intalnit inca o data la startul ultimei manse de la Jocurile Olimpice. Cea de-a doua a slalomului special. Nu a existat zi in care zapada canadiana sa nu-i surprinda pe concurenti, ea schimbandu-si consistenta si duritatea dupa fiecare noapte, dupa fiecare ninsoare sau ploaie, dupa fiecare zi cu soare si dupa fiecare schimbare de temperatura. La final, stratul suferind de la caldura ramas pe pista abia si-a mai pastrat compacitatea. Primul schior a avut o pista neteda intinzandu-se in fata, dar pe unde a schiat el au trebuit s-o ia si urmatorii, fiecare iesire in afara santului sapat de antemergatori adaugand zecimi nedorite la timpul final.

Daca in prima mansa zapada si traseul au format un ciur neindurator pentru schiori, lasand doar jumatate sa treaca mai departe, acestia au dovedit in mansa secunda ca au meritat sa ajunga asa departe. Doar trei abandonuri si trei descalificari au scurtat lista oficiala a rezultatelor la 48 de concurenti. Dimineata fusesera inscrisi 102. Mai la coada dar cu timp inscris in dreptul numelui, cele doua prezente colorate: printul Hubertus von Hohenlohe, schiind pentru Mexic si reprezentantul Ghanei Kwame Nkrumah-Acheampong, supranumit si „leopardul zapezii”. Pe primul l-am vazut incheind cursa, putin batraneste ce-i drept – explicabil totusi, el fiind la 51 de ani veteranul Jocurilor Olimpice – dar decent. In urma lor s-a aflat doar reprezentantul Albaniei, tot unul dintre cei pe umerii caruia apasa responsabilitatea pastrarii spiritului olimpic viu.

In partea clasamentului unde ratarile au lasat urme dureroase in suflet, schiorii au oferit spectacolul unei lupte aprige. Cu ambitiile zgandarite dupa rezultatele sub asteptari in prima mansa, unii au recuperat in cea de-a doua, in timp ce altii, aflati la un pas de visul unei medalii au riscat prea mult si au fost opriti din drumul spre implinirea visului. Dar in mod surprinzator, nimeni nu a clacat.

Performerii mansei au fost Andre Myhrer (Suedia), Julien Cousineau (Canada) si Ivica Kostelic (Croatia), care au inregistrat in aceasta ordine cei mai buni timpi. Daca reprezentantul gazdelor a avut atuul unui start timpuriu (al 11-lea, corespunzator locului 19 ocupat la jumatate), fapt ce l-a impiedicat sa urce mai sus de pozitia a opta, suedezul si croatul nu au fost favorizati de partia intacta, fapt ce nu i-a impiedicat insa sa termine cu medalii la gat. Myhrer (locul 10 in prima mansa) a mers perfect pana pe panta finala, unde a ramas putin pe spate intr-un viraj. Cu toate acestea, exact acolo a pierdut si Kostelic o parte din avantajul cu care intrase in mansa secunda. Dar tot a urcat de pe patru pe doi si s-a bucurat la final in bratele surorii Janica, care a preluat din acest sezon sarcina antrenarii fratelui mai mare.

In situatia inversa s-au aflat Mitja Valencic (Slovenia) si Benjamin Raich (Austria). Slovenul a facut multe greseli si a coborat de pe doi pe sase. Raich a facut una singura, dar ea l-a scos din ritmul fluid in care atacase pana la ea si a pierdut bronzul pentru cinci sutimi. Austria, desi cu inca un schior in primii 6, Marcel Hirscher terminand pe locul 5 dupa un slalom activ si agresiv ce l-a urcat 4 pozitii in clasamentul final, a ramas fara nici o medalie la baieti, esec istoric petrecut in premiera la editia aceasta a Jocurilor Olimpice. Cele trei locuri 4, toate la distante infime de bronz, pana la 8 sutimi, ii ustura rau pe cei considerati pana acum „natiunea numarul 1” a schiului.

Faptul ca singura disciplina dominata de austrieci si-a desemnat un campion olimpic italian are o explicatie simpla. Giuliano Razzoli, cel care a turnat cimentul la fundatia titlului sau in prima mansa, e un specialist al partiilor mai line si cu zapada moale. El este castigatorul etapei de Cupa Mondiala din Zagreb, probabil cea mai asemanatoare cu Whistler-ul din punctul de vedere al conditiilor. In mansa a doua a trebuit doar sa tina cu dintii de timpul sau pana la buza ultimului povarnis. De acolo mai departe si-a permis sa greseasca si tot a pastrat 12 sutimi pentru locul intai. Asa s-a scris ultima pagina a capitolului schi alpin la Vancouver 2010.

Clasamentul final:

1. Giuliano Razzoli (ITA) 1:39,32
2. Ivica Kostelic (CRO) 1:39,48
3. Andre Myhrer (SWE) 1:39,76
4. Benjamin Raich (AUT) 1:39,81
5. Marcel Hirscher (AUT) 1:40,20
6. Mitja Valencic (SLO) 1:40,35
7. Manfred Mölgg (ITA) 1:40,45
8. Julien Cousineau (CAN) 1:40,66
9. Julien Lizeroux (FRA) 1:40,72
10. Reinfried Herbst (AUT) 1:40,78
11. Ondrej Bank (CZE) 1:40,81
12. Silvan Zurbriggen (SUI) 1:40,83
13. Michael Janyk (CAN) 1:41,09
14. Mattias Hargin (SWE) 1:41,25
15. Marc Gini (SUI) 1:41,35
16. Maxime Tissot (FRA) 1:41,54
17. Kjetil Jansrud (NOR) 1:41,57
18. Akira Sasaki (JPN) 1:41,76
19. Natko Zrncic-Dim (CRO) 1:41,99
20. Killian Albrecht (BUL) 1:42,36
21. Thomas Mermillod-Blondin (FRA) 1:42,48
22. Jens Byggmark (SWE) 1:42,53
23. Alexander Horoshilow (RUS) 1:42,82
24. Nolan Kasper (USA) 1:43,17
25. Stefan Georgiev (BUL) 1:43,92
26. Cristian-Javier Simari-Birkner (ARG) 1:44,72
27. David Ryding (GBR) 1:45,13
28. Christoph Roux (MDA) 1:45,75
29. Andrew Noble (GBR) 1:46,13
30. Jaroslav Babusiak (SVK) 1:46,86