Imperturbabilul Janka

Garmisch-Partenkirchen e o gazda speciala anul acesta. Mai intai pentru ca etapele din statiunea germana sunt ultimele din acest sezon de Cupa Mondiala. Apoi pentru ca la aceasta escala schiorii repeta pentru Campionatele Mondiale de anul viitor. Si nu in ultimul rand pentru ca reprezinta scena luptelor finale pentru globurile de cristal ce n-au fost inca impartite, dintre ele detasandu-se clar cea pentru globul mare de cristal.

De dupa sezonul sau fantastic din 2006, in care a devenit dublu campion olimpic si a castigat trofeul suprem al schiului alpin cu mult inainte de incheierea sezonului, Benjamin Raich a inghitit in sec in trei randuri, in care a ramas doar al doilea foarte strans in urma lui Aksel Lund Svindal in 2007 si anul trecut si cu o marja marisoara dupa Bode Miller in 2008. Anul acesta tot el este unul din combatanti, Carlo Janka fiindu-i adversar. Raich a venit in Garmisch cu 46 de puncte avans. Promitator. La antrenamentul coborarii a fost insa undeva pe la urma, si cum tot sezonul n-a reusit sa termine in primii 30, s-a gandit ca in primii 15 nici atat nu va sosi. A taiat cu hotarare cursa de astazi si s-a dus sa se antreneze in slalom urias. Oricum in cele trei discipline ramase a punctat ceva mai bine decat elvetianul pana acum.

Janka n-a pierdut insa vremea. Desi terminase abia pe 15 ieri, a tras toate invatamintele posibile din locurile pe unde a presarat zecimile de secunda si astazi a dovedit ca e intr-adevar de gheata. Nimic nu l-a clintit din calmul cu care a intrat pe virajele finale, acolo unde a castigat cursa, cu un sac de ajutor din partea zeitei Fortuna, ce-i drept, dar acum are avantajul celor 54 de puncte asupra lui Raich.

Partia din Garmisch e cu totul noua si lasa loc de coborari superbe. Nu are un pasaj hotarator pe care se poate castiga sau pierde cursa, ci favorizeaza pe rand alte talente ale coboratorilor. Are si o alunecare intinsa si lina undeva pe la mijloc, doua saritori lungi, una in prima jumatate, a doua spre final, urmata de o rapa abrupta si precedata de o serie de viraje tehnice in care astazi nu toata lumea a ramas in interiorul fasiei ideale, mai are doua sarituri mici, una chiar intr-o curba, traverse cu schepsis, ce mai, parca e croita pe inima spectatorului pasionat de schi.

Iar astazi frumusetea partiei a fost completata de timpii atat de apropiati incat Didier Cuche, cu doar 18 sutimi intarziere nu a prins decat pozitia a 8-a. Globul il castigase inca din Norvegia, dar tot isi dorise sa mai castige inca o data. Prea multi au dorit acelasi lucru.

Mai ales Mario Scheiber, caci n-a gustat inca niciodata din cupa invingatorului. Austriacul a fost ghinionistul sezonului. Ne-am plictisi numarand de cate ori a ratat succesul sau podiumul pentru cateva sutimi de secunda prapadite. Ca si astazi. Mai are de asteptat pana norocul se va indura si de el. Privind timpul lui in comparatie cu ai majoritatii, alunecarea de pe mijloc a fost cea care nu i-a priit. In comparatie cu Janka finalul l-a tras inapoi, desi aproape tot restul lumii aici a ramas in urma. Insa singura lui eroare a fost sus, acolo unde a clipit primul lui timp intermediar, cel mai rapid. In saritura din viraj. Pana la urma ea l-a tras inapoi, schiurile puse de-a curmezisul taindu-i viteza de care ar fi avut nevoie mai departe ca sa retina cele doua sutimi ce i-au lipsit la final.

Treapta a treia a fost din nou prea mica, Erik Guay urcand pe ea alaturi de Patrick Küng. Candianul Guay duce mai departe seria buna inceputa duminica in Kvitfjell, in timp ce Küng e fata noua impinsa de puternica echipa elvetiana pe podium la acest final de sezon.

Dominatia reprezentantilor tarii cantoanelor in proba cea mai rapida a schiului e zugravita cel mai clar de cifre. Locul 1 in Cupa Natiunilor, cu aproape de doua ori mai multe puncte decat austriecii, aflati pe 2. Sase victorii, Cuche si Janka impartindu-si-le egal. Podiumuri in toate coborarile sezonului. Primele doua locuri in clasamentul final: langa Cuche si Janka urcand italianul Werner Heel, care azi a ocupat si el un loc in octetul ce a tintit la o victorie, trebuind sa se multumeasca doar cu locul 6, precedat de Hans Grugger si urmat de Manuel Osborne-Paradis.

Maine urmeaza super-uriasul in care titlul de campion e ravnit de Michael Walchhofer, Aksel Lund Svindal si Erik Guay.

Clasamentul finalei:

1 Carlo Janka (SUI) 1:58,45
2 Mario Scheiber (AUT) 1:58,47
3 Erik Guay (CAN) 1:58,52
3 Patrick Küng (SUI) 1:58,52
5 Hans Grugger (AUT) 1:58,56
6 Werner Heel (ITA) 1:58,58
7 Manuel Osborne-Paradis (CAN) 1:58,60
8 Didier Cuche (SUI) 1:58,64
9 Michael Walchhofer (AUT) 1:59,07
10 Ivica Kostelic (CRO) 1:59,08
11 Andrej Sporn (SLO) 1:59,22
12 Aksel-Lund Svindal (NOR) 1:59,23
13 Didier Defago (SUI) 1:59,24
14 Marco Büchel (LIE) 1:59,31
15 Johan Clarey (FRA) 1:59,40
16 Klaus Kröll (AUT) 1:59,52
17 Andrej Jerman (SLO) 1:59,80
18 Patrik Järbyn (SWE) 1:59,83
19 Ambrosi Hoffmann (SUI) 2:00,10
20 Romed Baumann (AUT) 2:00,29
21 Tobias Grünenfelder (SUI) 2:01,57
22 Mattia Casse (ITA) 2:01,63
1. Alice Mckennis (USA)
2. Andrea Fischbacher (AUT)
3. Johanna Schnarf (ITA)
4. Anna Fenninger (AUT)
5. Elena Fanchini (ITA)
6. Tina Maze (SLO)
7. Gina Stechert (GER)
8. Britt Janyk (CAN)
9. Julia Mancuso (USA)
10. Daniela Merighetti (ITA)
11. Stacey Cook (USA)
12. Aurelie Revillet (FRA)
13. Marie Marchand-Arvier (FRA)
14. Nadia Styger (SUI)
15. Lucia Recchia (ITA)
16. Emily Brydon (CAN)
17. Nadja Kamer (SUI)
18. Maria Riesch (GER)
19. Lindsey Vonn (USA)
20. Fabienne Suter (SUI)
21. Anja Pärson (SWE)
22. Ingrid Jaquemod (FRA)
23. Elisabeth Görgl (AUT)
24. Jeromine Geroudet (FRA)
25. Dominique Gisin (SUI)