Cand iti dispare pamantul de sub picioare

Iesi in varf de damb si o iei direct spre poarta din dreapta. Intorci in viteza schiurile pe sub ea si te trezesti in aer. Nu mai ai priza, nu mai ai nimic. Nu unul, ci sapte schiori au patit asa. Suntem in mansa a doua a finalei slalomului urias in Garmisch-Partenkirchen. Toti au parut suprinsi cand in caderea libera s-a terminat pamantul. Au zgariat doar usor zapada si au luat pista in brate, implorand-o sa-i ierte. Cine nu a batut matanii a fost aruncat cat colo cu un bobarnac dispretuitor. Fara urmari, a fost o partie milostiva.

Esti pentru a cincea oara in aceeasi situatie. Crud e jocul acesta al soartei. Te lasa sa speri in fiecare an ca ai putea castiga si cand intinzi mana sa apuci trofeul, il ia si il da celuilalt. Povestim de Benni Raich. Prima mansa nu ii iesise asa bine, dar in a doua isi desfasurase tot talentul pe partie. Intins in urmele schiurilor, de sus pana jos. Spusese acesta sunt eu, cu aproape cea mai buna demonstratie din tot grupul finalistilor. Blardone fusese de fapt cel mai rapid, dar pe el nu-l socotim, isi consumase toate sansele prin cea mai mare eroare pe care putea s-o faca si ramasese in cursa doar pentru ca au fost putini la start. Era normal sa doreasca sa-si salveze reputatia de schior foarte bun. Si mai pornise si primul, cand partia n-avea santuri. Daca nu-l socotim pe Blardone ramane doar Benni. Atat de bine a mers, numai ca prea tarziu. Prea multi mai erau de coborat si prea buni le fusesera timpii primei manse. Patru aveau voie sa i-o ia inainte. Primul a facut-o cu o singura sutime.

La al cincilea a plecat capul. Te cheama Ted Ligety. Ai avut o iarna buna acum doi ani. Asta care se termina in curand a fost ba sus, ba jos. Cand sa zici ca da, merge totul snur, cateva greseli in urmatoarea cursa te-au obligat s-o iei de la capat. Nu ti-ai aparat nici titlul olimpic castigat atat de neasteptat in Torino. Ar fi culmea sa pierzi si titlul care aproape e al tau, tocmai in finala. Nu e nevoie sa castigi, asta stii. Si ca trebuie sa treci linia de sosire. Dar ce loc e suficient ca sa devii campion, nu stii inca. Pornesti si ataci fara sa risti. Iti vezi numele sus de tot si pamantul dispare. Ai ramas doar tu plutind pe nori.

Pentru Benni totul depindea de cel ramas sus. Orice rezultat in afara victoriei lui Carlo Janka il mentinea in cursa. Cumpanit iti vezi de tabieturile care indeparteaza gandurile. Trebuie sa ataci. Revezi partia in gand, cu porti, cu pasaje, iti aranjezi casca, ochelarii, manusile, betele, iti simti muschii tresaltand, auzi beep-ul. Go! Exact ca in gand, de sus pana jos. Te opresti si ii vezi pe cei din echipa alergand si strigand ca tine. Ti se spune Iceman. Dar macar acum ai voie sa lasi bucuria sa te inunde. Piciorele nu mai stiu unde e pamantul. Te lasi incet pe spate. Cerul e albastru si esti fericit. Ai 23 de ani si lumea glumeste ca te-ai putea retrage deja. Ai castigat tot ce e de castigat.

Benni l-a urmarit sperand. L-a lasat sa spere pana in ultima clipa. Dupa ultima secunda timpul lui a clipit verde. Benni a simtit pamantul despicandu-se sub picioare. Dar a stat drept si a rostit: bravo!

Carlo Janka e al doilea cel mai tanar campion absolut al Cupei Mondiale. Mai tanar decat el a fost doar Kjetil Andre Aamodt care devenea in 1994 campion la 22 de ani. Ar fi fost nedrept sa nu castige el marele trofeu. Are sase victorii in acest sezon si nimeni n-a avut mai mult succes. E abia al patrulea elvetian ce reuseste performanta. De 18 ani, de la Paul Accola nici unul nu mai fusese cel mai bun schior. Pe langa globul de cristal, Carlo a cucerit si titlurile de campion mondial si olimpic in cariera ce a implinit doar 2 anisori.

Pe podium au mai urcat si Davide Simoncelli – al doilea, si Philipp Schörghofer – al treilea la egalitate cu Ted Ligety. N-au ales cursa potrivita pentru a fi apreciati. In febra impartirii globurilor au trecut aproape neobservati.