Maria Holaus se retrage. Bode Miller nu.

Prea putini o cunosc, desi e una din cele mai bune coboratoare ale prezentului. Prezentul intermitent e timpul ccorect totusi, Maria fiind foarte scumpa la vedere pe partii. Cariera ei a fost un ciclu simplu. Doua-trei curse excelente, accidentare grava, pauza lunga. Si de la capat.

Prima data a impresionat in Verbier in 2001. Avea 17 ani si a devenit vicecampioana de junioare la coborare. Un an mai tarziu reusea prima victorie in Cupa Europei. Tot coborare, in Altenmarkt-Zauchensee. Urmata la doua zile de inca una. Apoi prima accidentare. Revenire nereusita dupa 10 luni, la finalul lui 2002, cu o accidentare rapida, la fel ca si cea din decembrie 2003. Doi ani a stat deoparte de data aceasta si a avut nevoie de 3 luni ca sa ajunga la nivelul la care fusese intrerupta din ascensiune in urma cu patru ani. O noua victorie in Cupa Mondiala la coborare, plus un loc secund la super-urias. Unde? Altenmarkt-Zauchensee, devenit locul succeselor Mariei. Caci desi a mai castigat si in Norvegia o etapa de Cupa Europei, debutul in Cupa Mondiala l-a facut tot in Altenmarkt-Zauchensee si ce debut a fost!

In sezonul invincibilitatii Renatei Götschl, cand deja se prefigura haul ce-l va lasa in urma dupa retragere, neavand nici o alta compatrioata in top 10 al celor mai rapide schioare, Maria Holaus a luat startul cu numarul 33 in prima ei etapa de Cupa Mondiala si a terminat langa podium. Nu sunt sigura, dar si daca nu e cel mai bun debut din istoria acestei competitii, top 3 tot il prinde. Exact doua saptamani mai tarziu a urmat prima clasare pe podium, in San Sicario. Tot coborare. Victoria a venit un an mai tarziu, in 2008, tot in Italia, Cortina d’Ampezzo. Dar nu in proba ce o consacrase, asa cum se astepta toata lumea, ci in super-G. Doua saptamani mai tarziu si-a completat palmaresul cu inca o pozitie secunda in coborare, pentru ca dupa inca o saptamana sa cada urat in Sestriere si sa piarda restul sezonului. A revenit la finele anului, pentru patru curse. Durerile din genunchi au intors-o insa pe masa de operatie. Atunci cand a debutat in Cupa Mondiala avea deja in urma 3 ruperi de ligamente, dar curajul cu care pornise in cariera inca intact. Insa fiecare lovitura ce a intors-o din drum i l-a subrezit.

La retragere s-a gandit dupa fiecare accidentare. Dar cu sustinerea celor din jur, a trecut peste ele si a revenit inca o data. Si inca o data. Pana la cazatura de anul acesta din Haus am Ennstal. S-a lovit de un tun de zapada si deja acolo, zacand in zapada, stiind ca iar e ceva distrus intr-unul din picioare (maleola laterala a piciorului drept fusese sfaramata), s-a hotarat sa renunte. La doar 26 de ani. A dat examenul de bacalaureat, s-a inscris la scoala de moase si in iulie a primit raspunsul. Din toamna o asteapta un loc pe bancile scolii, iar acum Maria nu mai viseaza sa castige curse de schi, ci sa aduca pe lume copii. Sute, daca se poate.

***

Lara Gut, o alta coboratoare talentata ce a stat pe tusa in sezonul olimpic, revine din toamna. Tanara elvetianca de 19 ani vine chitita pe castig dupa prima accidentare grava a carierei, o luxatie de sold. Declaratiile sunt optimiste, zice ca este intr-o forma cel putin la fel de buna ca in sezonul in care a devenit dubla vicecampioana mondiala. In plus numele ei a devenit marca inregistrata. Menita sa atraga finantarile care sa-i permita si mai departe antrenamentele separat de colegele de la nationala. Cineva din echipa ei pare sa nu poata uita ca Lara a fost respinsa din echipa de junioare, nefiind considerata „de perspectiva” la vremea aceea. Probabil tatal. Altfel nu se explica distantarea, caci noul antrenor al echipei feminine a Elvetiei nu este altul decat Mauro Pini, cel care a condus-o, ca antrenor privat, catre toate succesele de dinainte de accidentare.

***

Ramanand in familia Gut. Tatal Larei nu ii mai acorda aceeasi atentie ca pana acum, interesul fiindu-i focusat mai nou spre Jan. Fratele Larei. Care cica ar fi „exact la fel de talentat” ca si sora mai mare. Deocamdata are 15 ani. Janks, ai grija! Domnia ti-ar putea fi scurta!

***

Succesul Mariei Riesch la Jocurile Olimpice din Vancouver a venit oarecum surprinzator. Da, lumea se astepta poate chiar si sa iasa campioana intr-o proba, dar nu sa fie ea regina in detrimentul favoritei Lindsey Vonn. Maria a avut insa aripi pe taram canadian. O posibila explicatie ar fi iubirea ce ii grabeste bataile inimii cam din februarie. La Whistler a fost exact perioada cu fluturi in burta. Intre timp dragostea s-a mai asezat si din iunie dubla campioana olimpica poarta inel de argint. De logodna. Data nuntii nu este cunoscuta inca. Fericitul? Managerul ei, Marcus Höfl, printre clientii caruia se numara si Franz Beckenbauer, Boris Becker si Franzi van Almsick.

***

Lindsey nu a transformat Vancouver in Vonncouver, dar in rest, anul acesta i-a reusit tot. Ultimul succes este titlul de cea mai buna atleta si cea mai buna sportiva olimpica americana ce i-a fost oferit la gala premiilor ESPY. Remarcabil este ca acest titlu este acordat in exclusivitate de suporteri. Lindsey mai fusese nominalizata in 2008, dar atunci titlul a ajuns la baschetbalista Candace Parker. Firesc intr-o tara in care schiul ramane totusi un sport exotic in comparatie cu frenezia celor considerate nationale. Cu atat mai important este rezultatul de anul acesta, cand printre invinsele lui Lindsey s-au numarat colega ei de echipa, dubla vicecampioana olimpica Julia Mancuso, dar si practicantele mult iubitului (in State) baschet – Maya Moore si Diana Taurasi, ca si starul mondial al tenisului feminin, Serena Williams. De partea masculina, invingator a fost un alt olimpic alb, snowboarderul Shaun White.

***

White a castigat printre altii si in dauna lui Bode Miller. Schiorul care a alaturi de Aksel Lund Svindal, s-a intors acasa cu o colectie completa de medalii: aur, argint si bronz. Nu-i bai, mai poate incerca la anul, caci da, Bode s-a hotarat sa mai continue un an. Ba mai mult, a fost unul dintre primii „veterani” ai echipei americane care a semnat cu federatia contractul pentru sezonul urmator. Apoi a inceput sa-l bata la cap pe Sasha Rearick, antrenorul echipei masculine americana: „Hai in Noua Zeelanda! Hai odata!” E drept ca atunci cand e vorba de Bode, ce-i sigur e ca nimic nu-i sigur. Dar primele semne indica o continuare a spectacolului pe care l-a oferit intreaga sa cariera.

2 păreri la “Maria Holaus se retrage. Bode Miller nu.

Comentariile nu sunt permise.