Cine-si face vara iarna

Urmaresc intamplarile intersezonale din lumea schiului alpin de prea putin timp pentru a putea trage concluzii corecte. Dar cel putin fata de ultimii doi ani, vara aceasta emisfera sudica a fost o destinatie cu mult mai mult lipici. Daca pentru SUA, Canada si tarile nordice, Noua Zeelanda, Argentina si Chile par an de an locuri firesti de antrenament, anul acesta ne-au zambit dintre zapezile altor ierni si schiorii austrieci, elvetieni, germani, cei care alte dati au preferat sa ramana pe ghetarii europeni. Acum doar francezii si italienii nu s-au dat dusi de acasa.

Sigur ca deplasarea peste aproape juma’ de lume nu are cum sa ramana fara peripetii, mai ales cand ea include si tone de echipament pe langa oameni. Canadienilor le-au luat foc computerele, cronometrele si walkie-talkie-urile intr-unul din depozitele aeroportului Heathrow (Londra), unde stateau cuminti si asteptau sa se termine iulie ca sa zboare spre NZ. 100000 de dolari (sau sa fi fost euroi? nu mai stiu) au pierdut atunci. Scump. Dar au strans cureaua in alta parte si tot down under au incercat zapada. Mai ieftin au scapat austriecele. Cele viteziste. Au ajuns cu bine in Argentina, insa numai ele. Schiurile nu, si uite asa au imbogatit centrul de inchirieri de acolo. Si n-au putut testa echipamentul cum si-ar fi dorit.

Aventurile nu s-au oprit la calatorii. O parte din elvetience, ca si suedezele in frunte cu Anja Pärson au fost trezite intr-o dimineata de cutremur. Ala mare din NZ. Fara curent n-au putut urca pe partii, iar cand au reusit, le-au gasit brazdate de falii. Munca suplimentara pentru insotitorii schioarelor. La lopata, baieti!

Asta a fost sloganul si in tabara coboratoarelor in viteza americance din Chile. Aici a fost a doua lor tabara, dupa cea din NZ, unde au ajuns printre primele. Si de unde au si plecat printre primele, atunci cand alte echipe abia soseau. Totul pentru ca aveau in program o alta etapa, la care vremea n-a mai fost la fel de cooperanta. Nu a fost rea, ci zgarcita in zapada. Pe fete le-a asteptat un strat subtire, amenintat pe deasupra si de razele tandre ale soarelui de fiece zi. Lopatatul de cu noapte a fost fireste ocupatia principala a antrenorilor in timpul din afara antrenamentelor, ca si inghetarea zapezii seara, ca sa mearga 6-7 coborari rapide inainte sa se moaie sub ocheadele fierbinti aruncate din inaltul cerului. Asta a fost programul de dimineata, urmat de o pauza de refacere si alte cateva manse de slalom urias pe versantul umbrit pana la orele tarzii ale amiezei. Lindsey Von a ajuns chiar si in a treia tabara, in Valle Nevado, unde si-a antrenat slalomul. Si asta cat se poate de serios, antrenorii americani crescand treptat intensitatea, fetele ajungand pana la 500, ba chiar si mai multe porti pe zi. Paranteza. Stie cineva cate porti au in picioare schiorii nostri in total la inceputul sezonului?

Cu lipsa zapezii s-au confruntat toti cei ajunsi in Chile. Vitezistii austrieci, cu tot cu Walchhofer care uite ca nu se lasa inca, au vazut-o perfecta pentru antrenamente, atata cata a fost. Cei elvetieni insa, au renuntat la tabara chiliana. Fata de Europa, problema e ca in emisfera sudica nu exista tunuri de zapada. Asa ca seful echipei tehnice elvetiene, a parasit Ushuaia cateva zile mai repede, ca sa inspecteze Las Lenas, locul planificat al celei de-a doua jumatati de sejur subecuatorial. A gasit zapada „moarta”, adica fainoasa si imposibil de preparat, iar elvetienii s-au intors acasa si au continuat antrenementele pe ghetar acasa in Zermatt. Cu toate dezavantajele lui.

Dezavantaje enumerate de antrenorul fetelor din tara cu cantoane, in replica la criticile izolate aruncate din presa. Calitatea zapezii pe de o parte, sejurul la altitudine mica pe de alta, caci mai ales in NZ, se poate cobori zilnic la nivelul marii, micsorand oboseala acumulata de sportivi. Ce n-a mentionat, e programul divers si atractiv de relaxare. Cel putin in NZ. Care merge de la patinaj pana la calarie pe plaja.

Si daca tot m-am intors in NZ, sa va mai zic cine s-a antrenat aici. Inntr-un cuvant: restul. Adica fetele din echipa tehnica a Austriei, nemtoaicele, poate si nemtii, dar ei – in afara lui Neureuther – n-au pentru ce sa fie faimosi, nordicii cu fete si baieti, canadienii cu fete si baieti, cehoaicele, slovacele, elvetiencele – singura echipa de la cei mari care nu se imparte in viteziste si tehniciene, acestea din urma neexistand deocamdata, americanii. Ba chiar baietii americani au venit in doua ture in NZ – a doua mai putin norocoasa cu vremea extrem de vantoasa, asta dupa ce la reunirea dinaintea periplului neo-zeelandez au invatat hochei. La ei acasa, dar intr-o tabara cat se poate de serioasa, importanta in viziunea antrenorilor lor pentru dezvoltarea altor grupe de muschi decat cei antrenati la conditia fizica. Seriozitatea antrenamentelor n-a exclus latura distractiva a ineditului mod de pregatire.

Diferenta principala intre o tabara de antrenament in NZ si una in America de Sud o fac concursurile. In America de Sud nu prea exista, in NZ e plin de ele. Schiorii de la varf prefera sa nu ia startul la ele, dar mai sunt si exceptii. Ted Ligety, Bode Miller, Aksel Lund Svindal sunt printre cei ce au rasplatit increderea fanilor kiwi din public, castigand. Desi e greu de apreciat nivelul la care s-a schiat, sa-i invingi pe primii doi, cum a reusit americanul Warner Nickerson – apropo, rezultatele de acolo i-au dat sansa startului in Sölden – sau sa tina aproape de norvegian, performanta reusita de un coechipier de-al lui, Espen Lysdahl, dar si de un schior al gazdelon, Ben Griffin, reprezinta performante remarcabile. La baieti, slalomurile puternice au fost dominate clar de canadieni.

La fete, norvegiencele au aparut constant printre invingatoare, consolindand impresia de echipa foarte puternica ce se construieste intre fiorduri, cu fete foarte tinere. Nina Löseth si Lotte Smiseth Sejersted sunt cele pe care le cunoastem deja, numele nou apartinand Chloei Margrethe Fausa, cea care le-a invins pe nemtoaicele Christina Geiger si Fanny Chmelar. In vreme ce o Veronika Zuzulova (Slovacia) sau Jessica Lindell-Vikarby (Suedia) au fost castigatoare asteptate, Wendy Holdener (Elvetia) a surprins castigand curse FIS de slalom. Si pentru ca Elvetia nu a avut in ultimii ani deloc slalomiste, dar si pentru ca are abia 17 ani.

Mai ramane sa vedem cati dintre cei ce-au scos capul in lume down under, vor pluti si in torentul Cupei Mondiale.

Pregatirea de vara s-a incheiat pentru mai toti la intoarcerea acasa cu sesiunile din tunelul de vant, unde erorile de pozitie din timpul cursei sunt mult mai usor de corectat decat cele dintr-o mansa reala. Plus ajustarile costumelor, care se fac de indata ce se observa opunerea unei rezistente cat de mici. Batalia pentru sutimile de secunde se duce pe toate fronturile. Castigatorii ii vom descoperi treptat incepand de maine.