Partia ce-l iubeste pe Marcel Hirscher

Slalomul este o afacere riscanta. Schimbarile de directie trebuie decise in ritm mai rapid de una pe secunda. Timp in care iti mai ies in cale si portile, pe care ideal e sa le boxezi paralel cu schiurile si nu peste ele. Fiecare viraj, cu apasarea pe schiul exterior franeaza, intre doua porti incerci atunci sa accelerezi apasand la interior. Daca o faci o sutime mai devreme, atunci cand virajul nu s-a incheiat, derapezi si iesi din cursa. Distanta dintre schiuri si porti deseneaza o linie mai larga sau mai ingusta. Cea ingusta e mai rapida si atunci trebuie sa risti sa le calci, trecand milimetric pe langa ele. Si in tot timpul acesta, ca sa poti ramane in picioare, trebuie sa fii pregatit pentru terenul ce te asteapta 10-20 de metri inainte. Ce se intampla pe partia de slalom e o minunatie aseamanatoare interiorului unui ceas in care vezi multele rotite invartindu-se si influentandu-se, care te farmeca, dar nu-l intelegi si nu-l poti explica.

Privitorul neavenit ar putea exclama „ce nepriceputi!” vazandu-i pe schiori pierzand firul portilor si esuand ba in stanga, ba in dreapta, sau agatandu-se neputinciosi de zapada lunecand la vale intinsi cat sunt ei de lungi. Nimic mai fals. Baietii aceia ce trepideaza de nerabdare la start, nu au decat un gand. Sa fie mai iuti decat restul. Iar asta nu merge fara risc. De aceea s-au inmultit abandonurile in a doua jumatate a mansei secunde, dupa ce nici prima nu-i crutase pe toti favoritii. Cu cat mai sus clasat un schior, cu atat mai mare a fost dorinta de victorie. O plecaciune aici in fata lui Ted Ligety, care a onorat publicul urcand doua porti pe povarnisul abrupt, doar ca sa le ofere celor prezenti o cursa completa. Clar a fost pentru toata lumea, inclusiv Ted, ca intarzierea va fi prea mare pentru a mai prinde puncte.

Favoritii au fost eliminati de pista selectiva din Val d’Isere unul cate unul. Se mai intampla ca ramasa fara cei mai buni atleti, cate o partie sa aleaga un invingator plictisitor. N-a fost cazul pe Face Bellevarde, ce ii alege pe cei ce o supun ca o amanta de lux nazuroasa. La prima intalnire cu Hirscher, i-a intins un bronz seducator, primul lui podium super-combinat. La Mondialele ce au urmat acolo, i-a dat doua bobarnace (super-combinata si slalom) si i-a trantit usa in nas dupa ce-l ademenise cu slalomul urias. Locul 4, la 7 sutimi de medalii. Abia anul trecut i s-a oferit complet, cu prima victorie a carierei tanarului austriac. In slalom urias.  Pentru ca anul acesta sa-i ofere si prima victorie a carierei in slalom. Dar si Hirscher a schiat ca intr-o demonstratie de prestidigitie. Cu partea superioara a trunchiului urmand neabatut o linie imaginata la pornire, in timp ce picioarele i-au scaparat stanga-dreapta printre porti (fapt ilustrat perfect de poza).

N-a fost „decat” al treilea timp al mansei, dar intorcand rola la cele mai rapide evolutii, ne luminam odata cu pista ce la momentul respectiv se rasfata inca in soare, in timp ce Hirscher a avut-o toata in umbra. Ceea ce nu umbreste totusi deloc performantele primilor doi. Justin Murisier e prea tanar ca sa fi apucat sa obtina rezultate remarcabile. Nu are inca 19 ani, ii va implini abia la inceputul anului viitor. Dar poarta sperantele elvetiene intr-un reviriment al slalomului confederat. Duminica le-a confirmat, cand profitand de numarul bun la startul mansei secunde, a vrajit o coborare ce l-a saltat de pe locul 26 pana pe 8. Un singur regret am. Ca nu a apucat sa se bucure de performanta pe spotul fruntasului.

Caci imediat dupa el a schiat Steve Missillier, singurul reprezentant al gazdelor ce a supravietuit macelului abandonurilor din prima mansa. Iar Missillier a scos un timp magistral. Nu stim si nu vom sti daca secunda cu care l-a depasit pe Hirscher in jumatatea a doua a concursului poate fi pusa pe vizibilitatea ce i-a lipsit castigatorului. Poate, dar tot merita admiratia tuturor pentru cadoul incredibil pe care si l-a oferit in ziua in care a implinit 26 de ani. Un podium pe care n-ar fi pariat nici un om sanatos, dupa ce si-a petrecut pauza dintre manse pe locul 25.

Publicul s-a bucurat cand Missillier a luat conducerea si l-a cadorisit cu urale scurte si sonore la fiecare concurent p0rnit in urma lui ce n-a reusit sa-l depaseasca. Pe cand speranta cocheta deja cu gandul unei victorii – nu mai erau decat patru schiori sus – a urmat detronarea. Austriecii Hirscher si Raich n-au avut mila si i-au luat-o inainte. Zurbriggen si Mölgg insa au schiat sub motto-ul „avem ceva de pierdut” si au pierdut. Elvetianul a fost prea retinut, italianul prea balbait. Doua vorbe despre Benjamin Raich. Experienta si inteligenta. Acestea au fost atuurile cursei pe care a facut-o. Tactica, dar nu excesiv de prudenta. Si asa a ajuns din nou pe podiumul unui slalom la aproape doi ani de la precedentul. Si dupa un an in care ar fi putut primi titlul de schiorul locului 4.

Cum nici Ted Ligety, nici Ivica Kostelic n-au facut destule puncte, Aksel Lund Svindal va porni in Val Gardena din postura nesperata de lider al clasamentului general.

Clasamentul etapei:

1. Marcel Hirscher (AUT) 1:44,70
2. Benjamin Raich (AUT) 1:45,01
3. Steve Missillier (FRA) 1:45,26
4. Silvan Zurbriggen (SUI) 1:45,45
5. Julien Cousineau (CAN) 1:45,83
6. Felix Neureuther (GER) 1:46,01
7. Ondrej Bank (CZE) 1:46,07
8. Justin Murisier (SUI) 1:46,14
9. Manfred Mölgg (ITA) 1:46,17
10. Christoph Dreier (AUT) 1:46,25
11. Marc Gini (SUI) 1:46,28
12. Trevor White (CAN) 1:46,49
13. Markus Vogel (SUI) 1:46,85
14. Jens Byggmark (SWE) 1:47,09
15. Lars Elton Myhre (NOR) 1:47,10
16. Patrick Thaler (ITA) 1:47,28
17. Kjetil Jansrud (NOR) 1:47,35
18. Ivica Kostelic (CRO) 1:47,72
19. Anton Landenperä (SWE) 1:48,19
20. Markus Larsson (SWE) 1:48,44
21. Naoki Yuasa (JPN) 1:50,76
22. Andre Myhrer (SWE) 1:51,21
23. Kalle Palander (FIN) 1:51,69
24. Wolfgang Hörl (AUT) 1:58,74
25. Ted Ligety (USA) 2:21,14