Comentariul la Eurosport

O combinatie de intamplare si planificare a facut ca sambata sa vad o parte din schi pe Eurosportul romanesc. Am uitat numele comentatorului din Val d’Isere, desi s-a prezentat la final. Am tot auzit plangeri legate de comentariul actual de la schi alpin, am vazut fani suspinand dupa Radu Savin, dar am ramas circumspecta, caci in Romania se ataca cu prea mare usurinta si de obicei neargumentat.

Da, pana la urma m-am enervat si eu, in ciuda faptului ca vorbitorul nu e deloc paralel nici cu schiul, nici cu lumea schiorilor de Cupa Mondiala. Ii stie pe multi, cu ce au realizat si ce probe prefera. Are notiuni teoretice despre ce conteaza la obtinerea unui timp bun. Dar…

Si pentru a nu ma incadra in categoria celor care se plang fara argumente voi insira cateva dintre nemultumirile ce mi-au stricat placerea urmaririi etapei. Iar daca uit ceva important si imi amintesc mai tarziu, voi adauga.

1. Este inadmisibil sa nu fie in stare sa citesca numele corect al schiorilor. Nu vorbesc de pocirile datorate neraportarii la limba in care se pronunta. Nu vorbesc de felul in care il alinta pe Manfred „Menni”, cand tirolezii lui ii spun clar, romaneste „Manni”. Sau sa-l luam pe Eisath. Tot tirolez, deci numele lui se pronuntat Aizat. As fi iertat prefixul E-i, de l-ar fi completat cu zat. Dar surpriza! Pe italian il cheama in pronuntia comentatorului nostru E-i-zaia!!!! Ca sa nu mai zic de bietul Dopfer, al carui nume a fost torturat constant. Ba Doppler ca efectul, ba cu un o indulcit Döppler. Banuiala mea este ca respectivul comentator are un defect de vedere. Si atunci solutia e simpla, se poate respecta si ii poate respecta si pe schiori purtand ochelari.

2. Sambata a debutat in Cupa Mondiala Jon Olsson. Mare schior free-style, frate cu Hans Olsson, vitezistul suedez. Nu frate cu Markus Larsson cum a inceput comentatorul sa povesteasca atunci cand acesta din urma s-a aflat pe partie. E bine ca citeste stirile FIS. Nu e bine ca le tine minte aproximativ si apoi vorbeste in dodii.

3. Nici un schior, dar nici unul, niciodata (!!!), nu a schiat strategic prost in prima mansa pentru ca sa-si surprinda adversarii in mansa a doua. Timpii se aduna, nimeni nu-si permite sa riste victoria pentru o asa zisa strategie, care e pana la urma stupizenie pura. Nu. Ceea ce se intampla e ca unii schiori sa aiba manse mai putin reusite, care-i intarata si-i obliga sa atace abitir in cea de-a doua, recuperand miraculos pana la final. Teoria aceasta (inrudita oarecum cu cea a conspiratiei, atat de iubita de o mare parte a compatriotilor nostri) a fost prezentata la prima mansa a lui Cuche. Cica poate de-aia n-a schiat elvetianul asa de bine in prima. Ca sa pregateasca un atac machiavelic in cea de-a doua. Halal.

4. In mansa a doua, schiindu-se in ordinea inversa a clasamentului primei manse, cam fiecare schior porneste cu un avantaj fata de cel aflat temporar la conducerea cursei. In cazuri rare, e posibil sa plece de pe 0. Niciodata insa in intarziere. Bufferul acesta de siguranta e afisat pe ecrane, in coltul cu cronometru, imediat dupa pornire. -0.11. Urmatorul -0.27. Si tot asa. Cu un efort minim comentatorul ar putea retine acest avantaj. Si atunci nu s-ar mai entuziasma degeaba de timpul excelent al schiorului, cand la primul timp intermediar afisajul clipeste verde cu -0.55, daca el de fapt a pornit cursa la -0.98.

Mai era un punct, dar acum nu mi-l amintesc. Oricum, din tot ce a insirat pe perioada desfasurarii manselor, 20% la suta a fost inventie, minciuna, informatie gresita. Enorm si desi acuratete de 80% pare mult, in momentul in care e infestata cu atata mizerie, devine dezinformare. O parte din public nu are cum sa sesizeze ce e corect si ce nu. O parte totusi este si cum nu concep ca o persoana care trancaneste baliverne in direct, pentru un salariu care probabil nu e chiar modest, este completamente incapabila, singura explicatie posibila e ca-l doare in cot de spectatori. Si atunci ii jigneste comentand aiurea.

Am rasuflat usurata duminica, dupa ce am revenit la orfii mei. In fata carora imi scot palaria, caci tare-i buna treaba ce-o fac.

Update: 5. Lungimea manselor. Inca din prima mansa, la mai fiecare coborator am auzit ca slalomul urias din Val d’Isere este cel mai lung sau printre cele mai lungi. Undeva pe-acolo. Ca argument justificand oboseala schiorilor. Desigur alaturi de dificultate. M-a intrigat afirmatia, caci prima mansa a fost undeva pe la un minut si 12 secunde si stiu sigur de la fete ca Mariborul lor, probabil cel mai lung slalom urias feminin, are cam un minut si 20 de secunde. Asa ca am sacrificat 5 minute si am rasfoit baza de date FIS. E drept ca anul acesta mansele au fost mai lungi pentru ca au avut mai multe porti si ca urmare, prin virajele inmultite, si un traseu mai lung. Dar in acest fel abia a ajuns sa se apropie de media de durata a unui slalom urias masculin. De obicei Val d’Isere are unul dintre cele mai scurte uriase. Oboseala evidenta de pe final, e cauzata doar de dificultatea partiei.

13 păreri la “Comentariul la Eurosport

  1. Ii chema Florin Pelin (vicepresedinte frsb) si Alexandru Poponeci. Imi pare rau sa aud asta. Nu i-am ascultat in ultima vreme. In urma cu un an, se mai poticneau, dar nu greseau asa evident (cel putin Alex). Nu mi se parea ca faceau greseli mai mari decat faceam eu la inceput, asta ca sa ma iau pe mine ca reper. Daca e asa cum zice Pin (si ma incred in ea) e o oarecare involutie. Pacat.
    Si inca o inside info, putin offtopic: nu se lucreaza pe salariu, ci pe contract de prestari servici, iar ratele orare nu justifica munca prestata. Cel putin asa mi se pare, motiv pentru care am si facut demersuri pentru marirea ratei orare.

  2. Alexandru Poponeci a fost. Nu s-a poticnit. A insirat amestecat informatii corecte si incorecte cu acelasi ton preocupat si sigur, ce ar trebui sa indice competenta.

    E posibil ca nici macar sa nu stie ca strecoara neadevaruri in comentarii. Insa din pozitia lui, posibilitatea greselii ar trebui sa-l zgandare permanent. Si sa faca verificari si rasverificari la tot ce sustine. Cum n-o face, singura concluzie logica e ca nu-i pasa. Ca el considera ca e suficient de bun si merge si asa.

    Dupa parerea mea nu-i suficient de bun si nu merge asa. E chiar mai grav decat daca ar comenta unul care n-ar avea idee de schi, caci acolo macar ar fi spectatorul avertizat. Asa lumea ia de bun tot ce spune el.

    E rau cand munca nu-i rasplatita, dar indiferent de plata, daca te angajezi la ceva, atunci macar din respect fata de tine, iti faci treaba cu se cuvine. Nu?

  3. Desi cu putina intarziere, voi spune si eu cateva cuvinte despre comentatorii nostri de la Eurosport.
    Sa incep cu cele bune.
    Un punct bun este acela ca, datorita lor, am descoperit site-urile lui Radu Savin precum si cel in care scriu acum. M-au deranjat atat de tare comentariile incat am incepus sa caut pe net informatii despre comentatori si respectiv un mod decent de a protesta. Astfel, l-am reintalnit pe Radu dupa muulti ani (de cand eram studenti si ne-am cunoscut la ceausista „Cupa anilor I”). De atunci nu l-am mai auzit decat la Eurosport, cu comentariile excelente pe care le realiza. Pacat ca nu mai comenteaza tot el.
    Despre comentariile de pe acest site, nu stiu pe nimeni care ar putea comenta atat de bine schi alpin, si totusi aceste comentarii exista :). Nu incerc aici insa sa fac comparatii intrucat una este live-ul, alta e comentariul scris.
    Aceiasi comentatori au comentat si olimpiada, dar acolo am avut varianta TVR-HD, asa ca mi-am crutat cat am putut urechile. Anul acesta la Solden, insa cred ca s-a atins apogeul. Mi-a venit in cap o comparatie – Ilie Dobre comentand snooker. Dar mi-am zis ca este inceputul sezonului, ca nu e usor sa comentezi live si poate si comentatorii au nevoie de o „incalzire”. Cam asa a si fost, la Levi a aparut si Fl Pelin si parca a fost un comentariu mai acceptabil, dar oricum departe de ceea ce ar trebui sa fie o prestatie la Eurosport.
    Sa argumentez.
    1. Dificultati evidente de pronuntie a numelor, in special a celor de origine franceza.
    2. Tonul comentariilor – accentuari lungi ale multor cuvinte din dorinta de a acoperi spatiul de emisie, multe aaa-uri,
    3. Folosirea unor cuvinte expresii care se repeta obsedant, la nesfarsit:
    -„iata”-nu am incercat sa numar de cate ori e folosit intr-o cursa, am altele mai bune de facut, dar se repeta la fiecare concurent!
    -„probleeeme” – se repeta obsedant de cate ori vre-un concurent face orice fel de eroare pe parcurs. Bineinteles cu varianta „iata, probleeeme pentru…”
    – „iata cat de bine se descurca” – de asemenea se repeta obsedant, deranjant. Nici un schior, in opinia comentatorilor nu face o mansa buna, sau nu merge bine, sau… Toti se „descurca”. Poate descurcatul merge la orice altceva, dar nu la schi stimabililor! Nici macar in schiul alpin romanesc nu e suficint descurcatul!
    Cele de mai sus apartin d-lui Poponeci. Nici d-l Pelin insa nu ne iarta
    – „tara valsului”, „tara cantoanelor”etc – se repeta din nou la nesfarsit. Parca am fi la clubul literar de pe scara blocului. Cred ca a repeta numele unei tari nu e nici o problema la comentariul sportiv, variatiile pot merge o data, dar mereu si mereu…
    – „Carlo Janka zis si Iceman” Am inteles, dar chiar la fiecare cursa…E prea mult.
    – „are baza larga de sustinere, accelereaza la fiecare iesire din viraj” – repetata nua atat de des, dar suficient ca sa remarci fraza de cate ori apare. In plus, sa intelegem ca in opinia d-lui Pelin cine schiaza mai cracnat obtine timp mai bun? Aerul de expert asa ne sugereaza…

    Daca as fi seful acestor comentatori, i-as pune sa faca un afis, sa scrie mare, cu rosu cuvintele de mai sus si sub un titlu gen „A NU SE MAI FOLOSI”. La cat ne chinuie urechile cu ele ar merge si varianta de desene animate cu manusa de box cu arc care iese din cutie si te pocneste. Si asta la ficare folosire a cuvintelor de mai sus! Atat cu gluma.
    4. Asa cum bine a observat Pin, ambii comentatori au obiceiul de a prezenta inexactitati sau chiar ineptii cu aer de expert.
    Azi am aflat chiar ca slalomul urias de la Alata Badia are loc pe partia Saslong! Sic.
    5. Incercarile nesfarsite ale comentatorilor de a „prezice” inaintea cronometrului calitatea unei evolutii se soldeaza in 90 % din cazuri cu esecuri lamentabile. Nu de putine ori am auzit comentarii de genul „evolutie slaba, sa vedem cat va fi intarzierea la timp intermediar” iar rezultatul sa fie invers! Bineinteles auzim din nou „iata cat de bine se descurca”, contrar celor afirmate in fraza precedenta. Si nu se lecuiesc! Persista, persista, persista, fara nici o rusine. Nu spun ca e usor sa apreciezi o cursa fara cronometru, de multe ori imaginile de pe tv sunt inselatoare, cineva care merge mai alunecat nu inseamna ca va obtine timp slab. Iar daca vezi ca nu nimeresti, poate e timpul sa nu mai incerci decat acasa, nu la microfon. Un bun simt interior, care nu ar trebui sa lipseasca niciunui comentator, ar trebui sa fie criteriu de selectie la angajare…
    Nu mai departe de ieri dupa ce am fost anuntati ca s-a terminat grupul favoritilor(mai ca n-am fost trimisi la plimbare), dupa 2 concurenti iata ca termina cursa si cel ce va castiga cursa: Silvan Zurbriggen. No comment.
    6. Interminabile platitudini gen:
    „cred ca astazi doreste sa obtina un timp cat mai bun”
    „astazi doreste sa evolueze cat mai bine”
    ” astazi doreste sa se claseze pe podium”
    „cunoaste bine aceasta partie”si alte asemenea. Multe. De parca cineva care concureaza in cupa mondiala(si nu numai) nu isi doreste sa mearga cat mai bine! Iar ieri am aflat ca, coborarea, „regina schiului alpin, este rezervata schiorilor superdotati”. sic
    Cam 50% din comentarii sunt platitudini spuse cu aer doct.

    Probabil ca mai sunt multe de spus, de obicei nu sunt atat de virulent, dar probabil avem parte de cei mai slabi comentatori (fata de alte sporturi). Cred ca un telespectator mai needucat dpv schi este complet bulversat, sau de ce nu prostit de ceea ce aude. Schiori ori cu probleme, ori descurcareti.
    Pentru un telespectator neavizat si pentru care numele schiorilor nu inseamna mare lucru, cursele schiorilor par asemanatoare, iar comentariul sportiv il face sa se uite in continuare sau sa schimbe canalul.
    Nu am auzit niciodata vre-un cuvant despre pregatirea colosala ce se afla in picioarele fiecarui concurent tot timpul anului, nu am auzit (decat vag in perioada olimpiadei) nimic despre schiul alpin romanesc. Macar o vorba, precum ca si la noi exista schiori, concursuri…Buni, slabi, nu conteaza.
    Imi cer scuze pentru eventualele greseli de redactare, dar nu vreau sa devin si mai iritat recitind textul.

  4. Radu

    O singura obiectie am. Numele germane le poceste si mai drastic. Cunoscand si franceza si germana sunt sigura de asta.

    Da, se poate critica mai mult, dar am zis sa fiu toleranta. Asa cum zici si tu, comentariul live voce e cu totul altceva, cere prezenta de spirit, cere umplerea timpului (e ideal ca fiecare mansa sa fie acoperita de doi comentatori in dialog), nu vreau sa cer imposibilul.

    Sa pretind insa ca toate informatiile sa fie corecte, mi se pare rezonabil. Iar daca totusi se mai greseste, ca se poate intampla, sa revina mai tarziu cu corecturi si scuze. Macar atat. Aaaa, da. Si sa poarte ochelari, ca nu vede bine. (Sau sa nu stie sa citeasca bine? Auzisem ca rata literatiei competente la copiii de 14 ani e usor sub 50%.)

  5. Waw, Radu, chiar ca e lung:) Se vede ca aveai timp de scris.
    Am vazut cateva curse sezonul acesta si am remarcat si eu unele lucruri. Fiind mult timp in partea cealalta a ecranului, nu mi-am permis sa critic. Insa am citit cu atentie observatiile tale si trebuie sa admit ca este un comentariu critic dar obiectiv. Am remarcat si eu multe din ce scrii tu.
    Ce ma doare cel mai tare este ca nu se spune nimic despre schiul romanesc, despre Edit care ar fi trebuit sa mearga la Zauchensee…
    Daca baietii ar fi mai deschisi si mai putin orgoliosi (nu stiu cum e Alex, Florin insa exceleaza la capitolul asta), ar putea sa invete mult din acest articol. Eu as fi fost foarte fericit daca primeam un astfel de comentariu in perioada cand comentam.

  6. la o cursa era o fata filmata din profil…dupa 6 sec unul dintre ei esclama fericit: cred ca e Lindsey!! celalalt confirma repede…daca un comentator de ski are nevoie de peste 5s s-o recunoasca pe LV chiar si din profil….nu stiu ce sa zic.
    la slalomul paralel de la munchen erau obsedati ca nu se deschid portile simultan in mansa a doua…nu au inteles asta decat la prima semifinala.
    in rest, e clar ca e greu sa comentezi live, ar face bine sa reasculte comentariul lor dupa cursa, si sper ca in 2-3 ani sa prinda mai mult curaj.

  7. sunt de groaza acesti comentatori de la sky alpin eu nu am putut sa vad un comentator sa zica atitea prosti intrun minut dute si ne lasa apucate de altceva. Nu este locul tau acolo mai ales acest Alexandru Poponeci

  8. maria
    Hai sa-l ajutam pentru inceput. Puneti voi aici liste cu greselile de la curse, i le trimit si poate in timp se va corecta. Daca nu e deschis la imbunatatirea propriei prestatii, atunci vedem ce se mai poate face. Dar sa-i dam o sansa mai intai.

  9. Alexandru Poponeci si Florin Pelin sunt adevaratii Dan Mihai Alexandrescu si Victor Bonifaciu ai schiului alpin… si cu asta cred ca am spus TOTUL! 😦 Mi-e ciuda ca nu mai pot selecta comentariul in limba engleza la Eurosport… Uneori mai bine ascult in maghiara desi nu inteleg nimic, decat sa-i aud pe acesti „mirifici” comentatori romani.

  10. Dle Alex Poponeci, dumneavoastră şi dl. Florin Pelin sunteţi motivul pentru care de vreo 3-4 ani de zile urmăresc „Eurosport” cu comentariul setat DOAR în limba ENGLEZĂ atunci când urmăresc transmisiile probelor de ski alpin ! Din păcate, sunt situaţii când e musai să vă ascult „de trebuie, de nu”… de ex. atunci când urmăresc Eurosport pe internet prin intermediul serviciului Digi Online. Şi aceste situaţii nefericite mă obligă să folosesc non-stop butonul MUTE al calculatorului, doar pentru confortul meu psihic. Astfel, nu mai sunt obligat să aud statisticile obositoare despre schiorul/schioarea din traseu – pe care oricum le pot citi oricând doresc eu pe net, cu alte ocazii, ori aberaţiile eronate şi greşelile crase privind informaţiile transmise verbal… ca să nu mai vorbim de greşelile gramaticale în pronunţarea cuvintelor. Nu mi-ar ajunge un site întreg pentru a enumera erorile voastre ! Ziua în care nu veţi mai fi comentatori la Eurosport va fi una dintre cele mai fericite zile din viaţa mea ! (deşi, ştiu că asta nu se va întâmpla prea curând, atâta timp cât dl. Arnold Cobilanschi va fi acolo pentru voi, ca să vă apere fundurile… 😦 )

  11. In speranta (aparent desarta) ca anumite neajunsuri se pot corecta, pe langa toate „stangaciile” mentionate mai sus (iaca, sunt ani de zile de cand se perpetueaza) asi mai semnala si eu cateva:

    1. De multe ori propozitia nu are sfarsit. Comentariul incepe, se taraganeaza si de multe ori ramane atarnat, fara punct, facand ascultatorul sa creada ca ar mai urma ceva. Determina un fenomen neplacut, telespectatorul tinad in mod inutil un „registru” deschs.

    2. Ca si la alte sporturi, comentariul se preocupa de multe ori cu scorul (timpul in cazul schiului) si nu cu stilul, indemanarea, performanta, capacitatea de adaptare, competitivitatea, taria morala etc a sportivului. Raman de multe ori cu impresia ca comentatorul trage cu ochiul pe „source” in timp ce noi vedem imaginea de pe „tape” cu cateva de zecimi de secunda intarziere, procedeu prin care ar trebui sa ne impresioneze capacitatea de anticipare a acestuia. Comentand scorul si nu jocul, comentatorul se descalifica in fata auditoriului.

    3. Conditiile specifice de desfasurare a unei competitii de schi alpin impun o dramuire farmaceutica a timpului afectat „introducerii” sportivului de la start, urmarirea lui de-a lungul cursei, reluarea (in replay) a catarova secevente (adesea in ralanty) a catorva viraje esentiale. Cu toate eforturile facute de regizorul si echipa de transmisie de pe partie, ramai mai intotdeauna cu senzatia ca n-ai vazut destul, ca si virajul ala ar fi meritat un replay, etc. Situatia asta (perpetua) prezinta un chalange major pentru comentator care ar trebui sa compenseze ceva din frustrarea telespectatorului. Ce observam e insa exact pe dos, o desincronizare agasanta: atunci cand imaginea se precipita (in momentele critice ale cursei) comentatorul ne precipita cu banalitati pe care le citeste (probabil) de pe siteuri specifice. Atunci cand imaginea surprinde elemente tehnice, de stil, de abordare a unei porti, comentatorul face aprecieri asupra urmatorului timp intermediar in loc sa descrie elementul tehnic petrecut. La relantiurile de dupa finish, atunci cand evolutii deosebite sunt disecate vizual, comentatorul tace in loc sa ne lumineze cu intelegerea domniei sale cu privire la de ce si cum de se poate produce chestia respectiva.

    4. In ultimul timp observ apetenta crescanda a comentatorilor (din multe sporturi) pentru prepozitia „pentru” pe care nu se sfiesc sa o foloseasca intr-o sintaxa pe dos, acolo unde nu ar avea ce cauta: „o eroare pentru Svindal”, „33 de ani pentru Tina Matze”, „o accidentare usoara pentru …”. O eroare nu poate fi „pentru” cel ce a facut-o, e greu de inteles cu varsta poate fi „pentru” activitatea unui sportiv etc… Ma astept ca in curand sa gasim in comentariile sportive cuvinte pretioase imprumutate de la o anumita parte a politicienilor nostrii, gen: „Pinturault a atins o celeritate de 128,6 Km/h”.

    In rest, numai de bine!

Comentariile nu sunt permise.