Concurs aristocratic

Caracterizare perfect legitima, dupa parerea mea. Adica nu neaparat unul cu slalom de calitate, ci unul cu schiori cu pedigree. Ca-i in slalom sau in altele, n-a contat. München, 2 ianuarie 2011 a marcat primul slalom paralel demonstrativ de Cupa Mondiala. Adica s-au dat puncte, insa numai in clasamentul general, nu si in cel de specialitate. Caci si la fete, si la baieti, mai putin de doua maini de slalomisti au avut drept de start si n-ar fi fost fair pentru cei care se mai bat inca cu sanse pentru globurile de cristal. Nici la general nu e corecta situatia pentru cei de la locul (teoretic, prin renuntarea unora clasati mai sus, au urcat cativa schiori si de dupa aceasta limita) 16 in jos, acolo unde diferentele in clasament sunt de 5-10 puncte, insa FIS pare sa vrea sa transmita mesajul: punctele voastre amarate nu conteaza decat daca sunteti in primii 15.

Cam la atat s-ar restrange carcoteala mea.

Slalom fara slalomisti nu inseamna lipsa de spectacol. Din care mai toti cei prezenti la start au facut risipa. Chit ca stim disciplina din etapele programate an de an, in München n-a fost simplu s-o recunoastem. Altele sunt abilitatile cerute pentru o victorie intr-un slalom paralel. In primul rand a fost scurt. De tot. Aici n-a fost loc de o greseala grava pe care s-o recuperezi la timpul final in urmatorul minut. Daca s-a intamplat in prima mansa, ne-au dovedit cativa ca mai merge intoarsa roata, desi nu oricine e in stare de asa bravada. O eroare in mansa secunda insa a stricat totul inainte sa descopere perdantul ca a gresit.

N-au lipsit nici surprizele, nici cursele cap la cap, cu invingatorul decis pe ultimii metri, nici rasturnarile neasteptate de situatie si nici triumfurile vitezistilor in fata tehnicienilor.

Partie a fost movila din Parcul Olimpic münchenez folosita in acelasi scop si prin anii ’80. Ca o curiozitate, delusorul pe care se concureaza e artificial, el aparand in 1945, din daramaturile ramase dupa bombardamentele din timpul razboiului si stranse gramada. Are 200 metri lungime, si doar o strada pentru ajuns in varf. Sau alee, nu stiu exact ce-o fi. Oricum, schiorii au fost suiti sus cu masina. Nu cate una pentru fiecare, ci s-au asteptat unii pe altii si au urcat impreuna, chiar si perechi de adversari facandu-si loc unul altuia pe bancheta din spate.

De altfel fair-play-ul a fost la ordinea zilei, neexistand mansa in care schiorii ce abia se luptasera ca niste lei sa nu se felicite sau chiar imbratiseze.

Poate ca au surprins cateva absente. Silvan Zurbriggen, lider pana ieri in Cupa Mondiala, a preferat sa se bucure de cateva zile suplimentare de odihna. Cum avansul ii era de un singur punct, iar Michael Walchhofer s-a incumetat sa incerce schiurile scurte, participarea simpla fiind automat rasplatita cu 15 puncte, austriacul vitezist a ajuns – paradoxal – sa-l depaseasca pe elvetianul slalomist (Zurbriggen are nevoie de mai mult de doua victorii in coborare pentru a schimba parerea iubitorilor schiului 😉 ) cu punctele adunate intr-un slalom pierdut!!!!!!

Marlies Schild n-a avut in afara premiului in bani consistent (32064 euro la victorie) nici un alt stimulent de participare, ea necontand in batalia pentru globul mare de cristal. Si atunci a ramas sa se antreneze pentru slalomul de maine din Zagreb. Jean-Baptiste Grange s-a accidentat recent la umar, el urmand sa piarda si urmatoarele doua escale ale caravanei albe.

La fete, prea putine slalomiste adevarate se regasesc printre primele si in clasamentul general, doar patru dintre ele concurand in aceasta etapa de lux. Asa ca nu e lucru de mirare ca in semifinale au patrus o slalomista si doua all-roundere, dar surprinde totusi locul pe care si l-a facut coboratoarea Daniela Merighetti, cea care a eliminat-o pe Maria Riesch in prima runda! Mezina Riesch a avut aceeasi soarta, ea cedand in fata lui Lindsey Vonn, care a recuperat astfel 15 puncte fata de Maria.

Daca Daniela Merighetti s-a mai vazut castigatoare si in fata Tessei Worley, pentru Lindsey sferturile au fost capat de linie, sortii scotandu-i-o in cale taman pe Maria Pietilä-Holmner. Suedeza a avut un singur sughit. In prima mansa din semifinale, contra Elisabethei Görgl, a cazut. Intarzierea stas in caz de ramanere prea mare in urma, de cazatura sau de calcare de poarta in timpul primei manse a fost de jumatate de secunda. Pe care Pietilä-Holmner a recuperat-o din ceea ce a parut o singura miscare lunga, intensa si valurita printre porti, pentru ca apoi s-o nauceasca tot in runda finala si pe Tina Maze. Görgl si-a luat revansa in finala mica, nelasandu-i nici o sansa italiencei Merighetti.

La baieti s-au nimerit mai multi slalomisti printre cei cu drept de start – 7 schiori din cei 16. Trei dintre ei au ajuns pana in semifinale, unde singurul intrus a fost Bode Miller. Sau poate intrus nu e cuvantul potrivit, Bode fiind si un slalomist foarte bun cat timp nu calca. Iar in München, traseul a fost prea scurt ca sa aiba timp sa greseasca.

Baietii au avut probleme cu doua dintre solutiile tehnice propuse de organizatori. S-au agatat de cateva ori in poarta de start cu deschidere automata simultana sau sincronizata in functie de intarzierea primei manse. In cursele normale poarta e un bat ce poate fi deschis in orice moment, schiorii neavand un moment fix de pornire, ci un interval de start. Nici portile de cursa n-au semanat cu cele de slalom, ci cu cele din celelalte probe, o poarta constand din doua bete cu un fanion intins intre. Cum la slalom portile formate din bete simple se boxeaza, Svindal si Kostelic s-au trezit schiind ca niste masini de proaspat insuratei, cu podoabe de fanioane agatate in urma. Cu ceva noroc, ambii au castigat rundele respective.

Spre deosebire de fete, nici un vitezist pur-sange n-a avut sanse dincolo de sferturi. Singura surpriza a fost calificarea lui Romed Baumann in detrimentul lui Hirscher, o jumatate de surpriza mai producand Michael Walchhofer, aflat la jumatate inaintea lui Bode Miller. Americanul insa si-a revenit si in rundele urmatoare a reusit chiar sa-i scoata din cursa pe Benjamin Raich (sferturi) si Felix Neureuther (finala mica), la Raich el recuperand uimitor jumatatea de secunda penalizare din urma ratarii unei porti in prima mansa.

Aksel-Lund Svindal a facut cateva puncte suplimentare prin calificarea in sferturi, datorita sortilor norocosi ce i l-au repartizat ca adversar pe Peter Fill. In runda a doua insa s-a vazut in paralel cu Julien Lizeroux, cel ce a fost ieri invins doar de Ivica Kostelic in finala. Croatul a schiat perfect in toate rundele, nici un adversar nereusind sa se apropie dupa prima mansa la mai mult de 4 zecimi de el! Felix Neureuther (participand de pe locul rezervat gazdelor) a fost singurul schior german trecut in fazele mai avansate (toate trei nemtoaicele au iesit din prima), lasand gazdele sa spere la un loc pe podium pana in ultima clipa, el pierzand bronzul la cea mai mica diferenta inregistrata ieri: 5 sutimi.

Urmatoarea oprire pe itinerarul sezonului este din nou comuna pentru fete si baieti: Zagreb. Dar o vor face consecutiv si nu simultan. Maine 4 februarie, fetele, joi 6 februarie baietii.

Rezultatele la feminin

Prima runda:
Lindsey Vonn (USA) – Susanne Riesch (GER)
Viktoria Rebensburg (GER) – Maria Pietilä-Holmner (SWE)
Julia Mancuso (USA) – Anna Fenninger (AUT)
Elizabeth Görgl (AUT) – Nadja Kamer (SUI)
Tina Maze (SLO) – Dominique Gisin (SUI)
Fabienne Suter (SUI) – Michaela Kirchgasser (AUT)
Andrea Fischbacher (AUT) – Tessa Worley (FRA)
Maria Riesch (GER) – Daniela Merighetti (ITA)

Sferturi de finala:
Lindsey Vonn (USA) – Maria Pietilä-Holmner (SWE)
Elizabeth Görgl (AUT) – Anna Fenninger (AUT)
Tina Maze (SLO) – Fabienne Suter (SUI)
Tessa Worley (FRA) – Daniela Merighetti (ITA)

Semifinale:
Elizabeth Görgl (AUT) – Maria Pietilä-Holmner (SWE)
Tina Maze (SLO) – Daniela Merighetti (ITA)

Finala mica:
Elizabeth Görgl (AUT) – Daniela Merighetti (ITA)

Finala mare:
Tina Maze (SLO) – Maria Pietilä-Holmner (SWE)

Rezultatele la masculin

Prima runda:
Carlo Janka (SUI) – Felix Neureuther (GER)
Marcel Hirscher (AUT) – Romed Baumann (AUT)
Ivica Kostelic (CRO) – Kjetil Jansrud (NOR)
Didier Cuche (SUI) – Reinfried Herbst (AUT)
Aksel-Lund Svindal (NOR) – Peter Fill (ITA)
Ted Ligety (USA) – Julien Lizeroux (FRA)
Michael Walchhofer (AUT) – Bode Miller (USA)
Benjamin Raich (AUT) – Werner Heel (ITA)

Sferturi de finala:
Romed Baumann (AUT) – Felix Neureuther (GER)
Ivica Kostelic (CRO) – Reinfried Herbst (AUT)
Aksel-Lund Svindal (NOR) – Julien Lizeroux (FRA)
Benjamin Raich (AUT) – Bode Miller (USA)

Semifinale:
Ivica Kostelic (CRO) – Felix Neureuther (GER)
Bode Miller (USA) – Julien Lizeroux (FRA)

Finala mica:
Bode Miller (USA) – Felix Neureuther (GER)

Finala mare:
Ivica Kostelic (CRO) – Julien Lizeroux (FRA)

Punctajul acordat:
Locul 1 – 100 puncte
Locul 2 – 80
Locul 3 – 60
Locul 4 – 50
Eliminatii in sferturi – 30
Eliminatii in prima runda – 15

3 păreri la “Concurs aristocratic

  1. Felicitari! Foarte fain articolul si foarte cuprinzator. Nu am putut sa vad concursul si m-am bucurat ca ai scris o cronica asa de detaliata. E o alee destul de lata care duce in varful „muntelui Olympia”. Vara trecuta am fost acolo, stiam inca de atunci ca se va organiza acest concurs, dar am crezut tot timpul ca nemtii vor contrui o partie asemanatoare celei din Moscova:)

  2. Ma bucur ca ti-a placut si ti-a fost de folos. E important sa mai aflu din cand in cand ca nu scriu degeaba, asa ca iti multumesc pentru comentariu. 🙂

    M-am gandit si eu sa-i zic „munte”, ca nemtii, dar nu se conformeaza standardelor mele. Eu-s brasoveanca si Tampa nu-i destul de mare ca sa-i spunem munte. 😆

  3. Eu daca as putea as da cate 50 de stele fiecarui articol. Dar nu se pot da decat 5 :). Deci in nici un caz nu scrii degeaba. Iar dupa ce citesc oricare dintre articole ma intreb: oare ce s-ar mai putea spune in plus? Jos palaria! Imi pare rau ca nu pot veni la Garmish. Sa vad schiorii si sa ne cunoastem. Daca se intampla sa treci prin Ro, astept un semnal.

Comentariile nu sunt permise.