Nu-i usor sa castigi cursa dupa cursa, dar si mai greu este sa traiesti cu presiunea ce se aduna in calupuri uriase dupa fiecare victorie. Caci fiecare statistician autoimaginat incepe cautarile febrile in arhive. Cand s-a mai intamplat asa ceva? In 1997? Nu. In 1991, Alberto Tomba, dar atunci n-au fost patru victorii in acelasi sezon. Dar cand? Haideti in anii ’70, pe cand Ligety nu era nici macar nascut, ca atunci Ingemar Stenmark, da, marele, legenda Stenmark a inceput nu’sh ce sezon cu patru victorii in slalom urias. Si sub toate numele acestea Ted devine tot mai mic, pana cand e strivit de titanii istoriei schiului.
De sub mormanul de asteptari de recorduri noi sau egalate, mansa secunda a lui Ligety a fost un strigat eliberator. S-a aruncat aproape orbeste in ea, sperand sa iasa intreg si mare din ea. Dar a cazut. O iesire necontrolata pe o panta abrupta, pe care a parut ca se va tot duce la vale pana va intra intr-un obstacol opritor. Insa cine se pune cu titanii, nu-i nici el om de rand. Si ca prin minune, Ted s-a ridicat din cadere chiar inainte de prima poarta pe cale sa fie ratata. A trecut-o cu bine si a terminat cursa. Pe locul 28, dar in picioare. Fara recorduri de batut, acum se poate bucura din nou linistit de schiul spectaculos pe care-l stie.
In urma lui, pe 29, schiorul care – sustin inca de acum – ar merita titlul de schiorul sezonului. 29000 de spectatori s-au bucurat dupa prima mansa nu numai locul secund al favoritului lor, Carlo Janka, ci si de calificarea de pe ultima pozitie a basmului pe schiuri care este Daniel Albrecht. La al treilea start in acest sezon, pe o partie mai dificila decat cea pe care reusise prima calificare, Albrecht a intrat in primii 30 pentru a doua oara. Si a terminat si mansa secunda, desi a doua dintre greselile comise a fost in cel mai nefericit loc. Pe abrupt, acolo unde intr-o clipita te poti trezi sub porti si iesit din cursa. Albrecht insa a salavat cu un reflex de inalta clasa si a incheiat beat de fericire in vuietul multumii aclamatoare. Usor neindemanatic, din cauza grabei, a inceput sa se dezbrace. Caci sub combinezon avea un tricou. Spre deosebire de Beaver Creek, venise pregatit pentru puncte. Pe tricou o fraza: Never give up!
De Janks n-au mai putut sa se bucure spectatorii. A gresit in fata lor, pe pasajul de deasupra liniei de sosire si s-a clasat abia al 13-lea. Imbucuratoare pentru gazde a fost insa revenirea „geamanului” lui Albrecht. Marc Berthod si Daniel Albrecht au marcat impreuna revirimentul schiului elvetian in urma cu patru ani si au disparut impreuna de pe firmament dupa accidentul lui Albrecht. Marc Berthod insa „doar” din cauza unor probleme cronice cu spatele. Dupa ce in 2007, Berthod reusea sa castige slalomul din Adelboden cu numarul 60 de start, intrerupand o seceta de 103 curse, elvetianul revine anul acesta tot in Adelboden in top 10 cu locul 7, cel mai bun schior al gazdelor.
Doar ca atunci cand a coborat n-a stiut ca la final va fi acolo, caci n-a fost pe prima pozitie nici macar provizoriu. Acolo trona de ceva vreme Cyprien Richard. Francezul, aflat de doua ori la conducere la jumatate in acest sezon, nu si-a imaginat ca prima lui victorie va veni dupa o mansa de locul 21. Dar cu o a doua runda de vis, Richard a fost de neclintit din fruntea clasamentului.
Pentru o clipa a crezut ca a pierdut atunci cand a trecut linia de sosire Aksel Lund Svindal. Norvegianul n-a schiat perfect, dar a pus suflet si n-a renuntat la lupta, la final in dreptul numelui sau clipind cifra 1. Abia dupa secunda de dezamagire a realizat Richard ca diferenta dintre ei e zeroul perfect. Perfect pentru prima dubla victorie din istoria slalomului urias. Si pentru prima victorie din cariera a francezului. Si pentru preluarea conducerii in clasamentul general de catre norvegian.
Pentru locul 3 s-au batut cei doi schiori ce luptasera pentru el si in prima mansa. Atunci castigase Benjamin Raich. La final a fost fericit Thomas Fanara. Amandoi au gresit. Insa in vreme ce francezul a avut eroarea la inceput, finalul reusind sa-l salveze, Raich a pierdut chiar victoria pe abrupt, cand trei erori consecutive l-au lasat la 2 sutimi in afara podiumului. Exact acelasi interval cu care l-a declasat si el pe Ivica Kostelic, deci a avut si motive de bucurie.
Asa s-a scris povestea penultimului slalom urias inainte de Mondiale.
Clasamentul etapei:
| 1. | Aksel-Lund Svindal (NOR) | 2:25,28 |
| 1. | Cyprien Richard (FRA) | 2:25,28 |
| 3. | Thomas Fanara (FRA) | 2:25,48 |
| 4. | Benjamin Raich (AUT) | 2:25,50 |
| 5. | Ivica Kostelic (CRO) | 2:25,52 |
| 6. | Kjetil Jansrud (NOR) | 2:25,60 |
| 7. | Philipp Schörghofer (AUT) | 2:25,65 |
| 7. | Marc Berthod (SUI) | 2:25,65 |
| 9. | Gauthier de Tessieres (FRA) | 2:25,71 |
| 10. | Massimiliano Blardone (ITA) | 2:25,73 |
| 11. | Didier Cuche (SUI) | 2:25,74 |
| 12. | Davide Simoncelli (ITA) | 2:25,75 |
| 13. | Carlo Janka (SUI) | 2:25,86 |
| 14. | Hannes Reichelt (AUT) | 2:25,92 |
| 15. | Matts Olsson (SWE) | 2:25,94 |
| 16. | Marcel Hirscher (AUT) | 2:26,09 |
| 17. | Steve Missillier (FRA) | 2:26,10 |
| 17. | Ondrej Bank (CZE) | 2:26,10 |
| 19. | Jean-Baptiste Grange (FRA) | 2:26,15 |
| 20. | Felix Neureuther (GER) | 2:26,40 |
| 21. | Romed Baumann (AUT) | 2:26,43 |
| 22. | Bode Miller (USA) | 2:26,61 |
| 23. | Michael Gufler (ITA) | 2:26,63 |
| 24. | Manfred Mölgg (ITA) | 2:26,72 |
| 24. | Kalle Palander (FIN) | 2:26,72 |
| 26. | Alexander Ploner (ITA) | 2:26,85 |
| 27. | Stephan Görgl (AUT) | 2:27,03 |
| 28. | Ted Ligety (USA) | 2:28,93 |
| 29. | Daniel Albrecht (SUI) | 2:29,97 |
Schi alpin. Deocamdata. 