Nimic nu trece de Ted Ligety

Elvetienii sunt mandri de partiile lor de Cupa Mondiala. Adelboden si Wengen sunt locurile fara de care intrecerea anuala a schiorilor n-ar putea fi conceputa. Sunt separate de o saptamana si tehnicienii sunt in primul schimb, deschiderea desfasurandu-se deja cu o mansa frumoasa de slalom urias. Care macar partial i-a bucurat si pe spectatorii prezenti in numar mare la start.

Daniel Albrecht, la a treia cursa in acest sezon, s-a calificat pentru a doua oara in mansa a doua, pe care o va deschide. De la accidentul sau, Albrecht a devenit un fel de idol, revenirea sa tinand de domeniul miracolului mai ales dupa urmarile grave pe care a avut-o lovitura puternica la cap de acum doi ani. Cu atat mai mare e euforia calificarii de astazi, in fata propriului public.

Carlo Janka a avut un sezon prost pana acum. A parut ca se afla intr-o fundatura fara iesire. Dar astazi a schiat cu siguranta pe care i-o cunosteam de sezonul trecut si a incantat pe toata lumea, pe o partie plina de capcane. Prima a fost chiar la iesirea din abruptul de start, cu o poarta cerand o schimbare de directie cu unghiul strans, dupa cateva porti relativ directe, de-a lungul carora schiorii au acumulat viteza. Apoi intrarea in abruptul final a avut o linie greu de prins, urmata de cateva porti apropiate, necesitand etalarea tuturor abilitatilor tehnice.

Aici a fost singurul loc unde Ted Ligety a fost prins pe picior gresit, el intarziind in ultimele cateva viraje. Dar chiar si asa, s-a distantat de restul lumii suficient incat sa-i surada promitator o noua victorie. 36 de sutimi ar avea Janka de recuperat pentru primul rezultat de 100 de puncte din acest sezon.

Podiumul temporar e completat de Benjamin Raich, unul dintre foarte putinii schiori cu o mansa perfecta, chiar daca agresivitatea nu i-a fost egala cu a adversarilor. Dintre care prea multi sunt suficient de aproape incat sa atace si in mansa secunda, in care calitatea zapezii va juca posibil si ea un rol important.

Clasamentul primei manse:

1. Ted Ligety (USA) 1:13,33
2. Carlo Janka (SUI) 1:13,69
3. Benjamin Raich (AUT) 1:13,80
4. Thomas Fanara (FRA) 1:13,82
5. Philipp Schörghofer (AUT) 1:13,95
6. Aksel-Lund Svindal (NOR) 1:13,99
7. Kjetil Jansrud (NOR) 1:14,08
8. Romed Baumann (AUT) 1:14,15
9. Gauthier de Tessieres (FRA) 1:14,27
10. Didier Cuche (SUI) 1:14,31
11. Massimiliano Blardone (ITA) 1:14,35
12. Marc Berthod (SUI) 1:14,42
13. Alexander Ploner (ITA) 1:14,53
14. Marcel Hirscher (AUT) 1:14,58
15. Hannes Reichelt (AUT) 1:14,64
16. Sandro Viletta (SUI) 1:14,67
17. Manfred Mölgg (ITA) 1:14,67
18. Steve Missillier (FRA) 1:14,70
19. Ivica Kostelic (CRO) 1:14,75
20. Davide Simoncelli (ITA) 1:14,76
21. Cyprien Richard (FRA) 1:14,79
22. Matts Olsson (SWE) 1:15,11
23. Jean-Baptiste Grange (FRA) 1:15,21
24. Ondrej Bank (CZE) 1:15,34
25. Kalle Palander (FIN) 1:15,40
26. Bode Miller (USA) 1:15,55
27. Michael Gufler (ITA) 1:15,60
28. Felix Neureuther (GER) 1:15,79
29. Stephan Görgl (AUT) 1:15,92
30. Daniel Albrecht (SUI) 1:15,96

4 păreri la “Nimic nu trece de Ted Ligety

  1. Ynes
    Desigur! Nici nu mai trebuia sa intrebi. Pentru ce adresa sa dau drept de contributii? Cea cu care ai scris comentariul?
    (Sorry ca n-am vazut comentariul acum o saptamana, sper sa nu fie tardiv raspunsul.)

  2. hey! din pacate e cam tarziu. Eu lucrez la hotelul in care au fost cazati si maine dupa micul dejun echipa US pleaca din cate am inteles eu. In plus, alti colegi de ai mei au incercat sa bage vorbe bune sa faca macar niste poze dar toti sunt greu de abordat. La modul ca sunt f f aroganti, nici nu te saluta cand intra in restaurant. Cat despre Ligety, la fel. Nesansa de data asta. Next time maybe, cand nu vor mai fi asa inabordabili. 🙂

Comentariile nu sunt permise.