Urcări şi coborâri la Wengen

„Auzi, da’ de ce au pus ăştia cursa de Cupă Mondială tocmai la Wengen, în mijlocul pustiei, în loc să organizeze şi ei undeva mai accesibil?”
L. se uită la mine cu ochi mari, increduli, gândind probabil „glumeşti, sau…?”
„Nu e în mijlocul pustiei, e în inima Alpilor, lângă cele trei mari vârfuri, Eiger, Mönch şi Jungfrau, aici e miezul! Şi nici nu se ajunge atât de greu.”
„Cum nu, uite câte trenuri trebuie să schimbăm, iar cu maşina nici nu se poate ajunge până sus. Păi nu era mai bine la un Davos, de exemplu, pac, ieşi de pe autostradă, parchezi, ai luat telecabina şi eşti sus? Fără atâta înghesuială.”
„Ehei, şi acolo crezi că n-ar fi înghesuială? Măcar aici ai tren, acolo ar trebui să stai şi mai mult la coadă la telecabină.”

Publicitate