Didier Cuche (SUI) – castigatorul pentru a patra oara a coborarii din Kitzbühel: „A fost o cursa buna, dar n-am crezut ca va fi suficienta pentru victorie, caci am inceput cu probleme. Mai intai mi-am agatat batul la start, mi-a scapat din mana si abia l-am reapucat, apoi am ocolit prea mult in virajul de dinainte de Steilhang. Cand am ajuns jos, multimea a strigat cu intarziere si am zis ca probabil nu-i destul. Dar am avut schiuri foarte rapide. Multumesc producatorului si servicemanului. Ma simt intotdeauna bine aici. Insa nici la succese, nu avem voie sa uitam cat de subtire e gheata pe care ne miscam in acest sport.”
„Imi plac sariturile. Daca faci virajul dinainte bine si pana la capat, atunci te poti pregati bine de saritura. E o specialitate a mea si ma simt foarte bine in aer. Se spune intotdeauna ca atata timp cat esti in aer, nu ti se poate intampla nimic. Ma gandesc din nou la Hans. E grozav sa cobori in viteza, dar sarma pe care mergem e foarte subtire.”
„Eberharter a zis ca victoria mea i-a amintit de a lui din 2004 si asta ma onoreaza, caci el chiar a avut o coborare de vis. Linia lui nu mai este astazi posibila, caci ar fi prea riscanta. Am incercat sa merg la limita si am reusit. Asa ca imi face placere complimentul lui.”
„Problemele de la controlul dopping? (Razand.) Am simtit ca trebuie sa ies la toaleta inca din timpul cursei, de pe la numarul 45 si a ramas asa. Dar la final am fost atat de fericit, ca le-am lasat celorlalti doi (Miller si Theaux) intaietatea la control.”
„Dupa victoria lui Kröll in Wengen, am intentionat sa ne revansam in Kitzbühel, insa nu poti planifica asa ceva. De aceea e cu atat mai frumos ca s-a si intamplat.”
„Relatia mea cu partia Streif a inceput acum multi ani. Prima data cand am coborat-o, m-am simtit ca un invingator in ciuda celor 8 secunde intarziere. Asta a fost la antrenament. In cursa am fost al 25-lea la 1.8 secunde in spatele castigatorului. Atunci a inceput. Un an mai tarziu am fost accidentat si cand am revenit aici am castigat coborarea sprint si in ziua urmatoarea, in cursa cu startul sus de tot am terminat al doilea. Asta m-a ajutat sa revin de fiecare data cu placere la Kitzbühel. N-am cazut niciodata aici si cred ca n-am ratat niciodata o poarta. Si asta ajuta. Am invatat ce se poate si ce nu, am putut sa-mi testez limitele pana la capat. Cel mai important este sa mergi pana la limita, dar nu dincolo de ea.”
„De fapt n-am egalat inca recordul lui Franz Klammer, am pana acum doar trei victorii si jumatate, deoarece prima a fost intr-o coborare sprint. El are patru, poate voi reusi si eu asta la anul. Insa daca anul viitor nu mai schiez, atunci voi spune desigur ca au fost totusi patru victorii. Cand am venit aici, am vrut sa castig, dar nu pentru a bate vreun record. O sa mai dureze pana realizez ce am reusit aici. Sunt mandru ca am batut recordul de varsta al lui Marco Büchel, nu sunt mandru totusi ca i l-am luat lui. E un prieten bun. De fapt insa nu ma simt atat de batran, uneori am mintea unuia de 20 de ani. Dar cand ma trezesc dimineata observ ca nu mai am chiar 20.”
„Accidentul lui Hans Grugger ne-a afectat pe toti. Joi ni s-a spus ca ii este viata in pericol. N-a fost usor sa digeram asa o veste. Din pacate in Kitzbühel se accidenteaza grav in fiecare an unul-doi schiori. Ca sportiv ai nevoie de o carapace groasa, caci cu genunchii moi n-ai ce cauta la start. In mod normal cand vad pe partie lucruri care nu sunt perfecte, spun lucurilor pe nume. In acest caz insa nu inteleg critica lui Ivica. Lucrurile merg in directia buna. De exemplu la inspectie am observat la saritoare o iesitura, le-am spus de ea celor ce lucrau la partie si au nivelat-o. La accidentul lui Daniel Albrecht din 2009 am zis dinainte ca saritoarea finala trebuie imblanzita. Atunci insa nu m-a auzit nimeni. Sportivii trebuie ascultati si din fericire asta se intampla din ce in ce mai mult.”
„Nu stiu cand ma voi retrage. Dar in Kitzbühel ma veti vedea intotdeauna. Pe gondole sau la finis, ca schior insa nu stiu inca. Daca nu ma decid pana la finala Cupei Mondiale, atunci ma apuc de pregatiri. Daca nici la toamna nu voi fi decis, atunci voi schia si urmatorul sezon. Deocamdata vreau sa savurez sezonul actual.”
Bode Miller (USA) – locul 2: „Am mai fost pe locul doi aici. Ar fi fost grozav sa castig, caci n-am castigat inca niciodata aceasta coborare. De cateva ori am fost la limita si am schiat foarte bine. Sunt multumit de cum am mers astazi. Intensitatea a fost destul de buna si am schiat bine. Am facut ce am crezut ca va fi suficient pentru victorie. N-am riscat la maxim, dar cred ca ar fi fost prea mult sa o fac. N-am facut greseli, poate ca am fost mai retinut in cateva pasaje in care ar fi mers mai mult. Dar nu sunt decat pe locul doi.”
„Traseul acesta te provoaca mai mult, te motiveaza mai mult decat alte partii. Mai ales cand pista e asa ca anul acesta, foarte dura. Didier a schiat fenomenal. Si-a asumat multe riscuri. Cunoaste pe dinafara traseul. Stie unde sa riste si unde nu, iar in portiunile mai usoare nu face nici o greseala. Nu lasa loc pentru nimeni sa recupereze timp fata de el, mai ales atunci cand schiurile ii luneca asa ca astazi. As fi avut nevoie de alte schiuri ca sa-l bat astazi. La intrarea pe drumul plat am avut viteza mai mare decat el, dar el a iesit de acolo cu patru km/h mai rapid si cu patru zecimi avans. Asta e diferenta cand ai schiuri rapide, atunci toata portiunea de mijloc e rapida si cursiva si poti scoate un timp bun acolo. Didier ia decizii acurate si apoi le executa perfect.”
Adrien Theaux (FRA) – locul 3: „O nebunie. Cred ca astazi este o zi mare pentru mine. E primul podium din coborare si sa-l reusesc tocmai aici, alaturi de Didier Cuche si de Bode Miller, e fantastic. Incredibil! Sunt atat de fericit. Am schiat bine sus si m-am simtit bine jos. Pe mijloc a fost mai asa si-asa. Nu sunt prea bun in portiunile plate.”
Mario Scheiber (AUT) – locul 4: „Ieri in super-G nu m-am simtit in stare sa fortez limita. Cand se intampla asa ceva unui prieten bun din echipa, e foarte dificil. Asa o cazatura nu o poti sterge asa usor, vine cu tine in cap. Fiecare om reactioneaza altfel, eu sunt foarte sensibil. Pentru astazi m-a ajutat discutia cu Mathias Berthold (n.t. – antrenorul-sef al echipei masculine). Mi-a spus asa: daca ai o cursa, concentreaza-te la ea. Nu la ce ti se poate intampla. M-a sfatuit sa ma concentrez numai la cele doua minute si sa schiez activ. Si l-am ascultat. Discutia de ieri si-a facut efectul, a fost pozitiva. El si prietena mea m-au remontat. Doar in „Cursa de Soareci” am mers putin cu frana de mana, apoi am bagat gaz, caci supravietuisem celui mai inspaimatator pasaj.”
„E pacat ca n-a fost suficient pentru mai mult, caci atunci as fi avut locurile doi, trei si patru in Kitzbühel si mi-ar fi lipsit numai primul. Insa si asa, rezultatul acesta este un succes, chiar daca mi-e greu sa ma bucur de el. E de fapt performanta carierei mele. Anul trecut am terminat tot pe patru si am fost putin dezamagit. Anul acesta insa nu sunt deloc. Podiumul imi este indiferent weekendul acesta. Trebuie doar sa schiez atat cat stiu si vine totul de la sine. Sunt multumit de cum am schiat. Am avut corpul cu tensiunea potrivita si m-am simtit sigur pe schiuri. Pana la urma va veni si o victorie. Cand? Poate la Mondialele din Garmisch-Partenkirchen. Dar schiul nu e totul. Mai este o viata si dupa, mai lunga si chiar mai frumoasa.”
„Cuche este senzational. Cand am trecut linia de sosire am vazut: 1.36 secunde intarziere si sunt al treilea. Si am stiut ca Didier trebuie sa fi reusit totul perfect.”
„Dupa socul de joi cedase toata echipa, dar acum am schiat toti pentru Hans. Caruia ii doresc sa se faca sanatos. Nu conteaza daca se mai intoarce la schi. Important este sa poata duce o viata normala. Promisesem fanilor un mic concert in eventualitatea unui loc pe podium, dar nu l-as fi tinut. Ar fi denotat lipsa de respect. Daca e cazul sunt intotdeauna gata pentru o replica idioata sau pentru distractie, dar nu sunt un showman cu orice pret.”
Ivica Kostelic (CRO) – locul 11, liderul Cupei Mondiale, favorit la castigarea combinatei: „La proba de coborare este important mai intai sa supravietuiesti si apoi sa obtii un rezultat bun.”
Michael Walchhofer (AUT) – abandon, rezultat cu care a pierdut tricoul rosu al disciplinei: „Nu m-am asteptat sa imi adio asa. Inainte de curba la dreapta spre saritoarea din Seidlalm, am lovit ceva cu spatele unui schiu. Cum era ghemuit, m-a impins puternic inainte. N-am avut nici o sansa de redresare. Pentru ca plasa era tot mai aproape, m-am lasat sa cad, ca sa nu intru in ea. Cum tocmai trecusem din umbra in soare, probabil ca n-am observat o denivelare. In principiu a fost o greseala de incepator. Intr-un loc in care normal te pregatesti pentru ce urmeaza, caci altceva de luat in seama nu prea este.”
„Pana acolo schiasem asa cum imi propusesem. La 95% din capacitate, dupa ce deja de dimineata am simtit ca pot fi printre cei mai rapizi. Genunchiul accidentat nu mi-a mai facut probleme. Umflatura a coborat in timpul noptii spre gamba, dar nu am simtit-o in clapar.”
„Didier n-a lasat nimic nears! Sunt dezamagit intr-adevar. Cand am trecut de muchia de la Hausberh si am vazut multimea de jos, cum sarbatoreste si se bucura, mi-a parut foarte rau. Din fericire mai avem in acest sezon cateva curse in care as putea indrepta lucrurile. Poate chiar in Garmisch.”
Schi alpin. Deocamdata. 
se pare ca nu m-am impacat cu gandul ca austriecii nu au catigat aici nici anul asta…insa declaratia lui Didie e superba: „Se spune intotdeauna ca atata timp cat esti in aer, nu ti se poate intampla nimic.” Un adevarat campion.
Ce vreau sa te intreb, doamna pinguilde: din declaratia lui Miller, cel de pe locul 2, sa inteleg ca face anumite reprosuri echipei tehnice?
este perfect adevarat ce a zis: a intrat cu viteza mai mare in traversare si a iesit mai prost ca timp. eu cred ca este doar vorba de gabarit, banuiesc ca Didier este mult mai greu si asta a contat acolo. walchi nu a pierdut timp acolo, cat stat pe schiuri…deci tu ce zici?
Problema cu declaratiile e ca sunt procesate. De catre cei care le inregistreaza, de catre cei care le traduc. Nuantele se pot pierde. Dupa cursa fetelor, s-a facut mare caz ca se racesc relatiile intre ele. Asta dupa ce le-au pus intrebarea despre cat de mult sufera prietenia lor provocator.
Nu stiu ce a fost intrebat. Raspunsul a fost mai apropiat de „ar fi trebuit sa merg cu schiurile lui”, care mi s-a parut si mai drastic. Poate a fost intr-adevar o critica, Bode nu-i omul care sa nu-si spuna parerea. Amandoi schiaza totusi pe Head, au acelasi material la dispozitie.
Cat despre motivul incetinelii lui Bode, desi e drept ca greutatea poate conta, timpul pierdut acolo e imens. Mai degraba e lipsa antrenamentelor din vara. A fost o portiune ce ar fi trebuit schiata intr-o pozitie joasa de tot. Fara conditie fizica antrenata serios mi-e greu sa cred ca Bode a stat la fel de jos ca Didier. Cred ca asta a fost principala diferenta.
„dintre ele” = dintre Maria si Lindsey. 🙂