Recordurile lui Didier

Catigase anul trecut, castigase joi unicul antrenament, normal ca era favorit. Dar Didier Cuche e un tip relaxat si a luat statutul acesta cu un zambet si o ridicare complice din umeri. In plus are 36 de ani si cinci luni, a trecut prin toate, iar acum schiaza mai mult de placere. Pentru ca are voie si poate. Fara sa stie daca va mai schia si la anul, caci a depasit deja varsta obisnuita de pensionare, dar de ce ar renunta cand se simte atat de bine? Cand a luat startul a stiut de toate recordurile pe care le-ar fi batut cu o victorie. Motiv numai bun de facut sumedenie de griji pentru cineva mai fraged la minte. Didier insa, flegmatic si glumet, a combinat in mod ideal ambitia, adrenalina si bucuria alunecarii la viteze interzise pe strazile lumii.

Cele mai multe victorii in coborarea din Kitzbühel, patru, la egalitate cu Franz Klammer, care de altfel a savurat fiecare secunda a performantei lui Cuche: „A fost senzational, a fost un vis sa-l privesc pe Didier. S-a vazut ca vrea sa castige, o bucurie de cursa.” Cel mai inaintat in varsta castigator din Kitzbühel, in acelasi timp si cel mai in varsta castigator al unei etape de Cupa Mondiala, ambele recorduri detinute inainte de Marco Büchel, castigator al super-G-ului din Kitz in 2008 la 36 de ani si 3 luni. Cel mai in varsta coborator castigator, record pe care i l-a luat lui Walchhofer, ce castigase in Bormio la 35 de ani si 9 luni. Plus recordul imbunatatit al varstei la care a obtinut victoria in coborarea din Kitz, pe care-l detinea el de anul trecut, cu 35 de ani si 5 luni.

Si cel mai frumos este ca toate aceste recorduri de varsta nu pot fi doborate pentru cativa ani buni, decat tot de el. Caci Walchhofer se retrage in martie, iar ceilalti schiori ce mai concureaza fie nu sunt suficient buni, fie nu sunt suficient de batrani. Tot din cartea cu statistici sa mai luam una. Diferenta cu care a castigat coborarea din Kitz, de 98 de sutimi, este pe locul 5 in top, ba daca ne uitam doar la epoca moderna, cea care a nivelat valorile prin avantajul tehnic oferit de schiuri, chiar pe locul 2, singurul care a invins mai clar fiind Stephan Eberharter in 2004, cand l-a luat cu o secunda 21 pe Daron Rahlves.

Tot un american si atunci ca si acum. Bode Miller intra in sfarsit in sezon, cu o coborare entuziasmanta, desi nu lipsita de greseli. Dar cine l-ar mai iubi daca ar merge perfect? Bode a facut din nou spectacol, schiind fara sa ia seama la pericole, lasandu-si schiurile sa se duca fara frana, pana in situatii fara iesire, corectate in ultima clipa, parca doar ca sa ne tachineze. Cu rezultatul insa n-a fost multumit. Caci pe locul doi a mai terminat si inainte in Kitz, pe unu inca nu.

Al treilea premiat insa a fost fericit pana dincolo de vorbe. Cu un curaj nebun, Adrien Theaux a atacat fiecare pasaj al partiei si a readus suspansul atunci cand atmosfera se calmase, favoritii principali fiind de mult timp deja jos, iar lumea il indemna pe Mario Scheiber sa se bucure de al doilea sau podium din Kitz. Care n-a fost sa fie.

Ceea ce nu priveaza de merite rezultatul sau. Scheiber este unul dintre cei mai sensibili schiori din probele de viteza. Motto-ul „ce-o fi, o fi” nu e al lui. Dimpotriva, sta sa se gandeasca la viata de dupa schi, pe care o vrea buna. Il doare ceva, renunta la cursa. Atitudine la polul opus al concuratului cu o coasta rupta (Didier Cuche anul trecut, Aksel Lund Svindal anul acesta), cu o mana rupta (Denise Karbon in anul cand a dominat slalomul urias, Werner Heel) sau cu dureri la genunchi (Michael Walchhofer si Julien Lizeroux, chiar la cursele din Kitz). Nu ia startul decat atunci cand e increzator in el. Sau daca o face si nu e, abandoneaza pe pista fara lupta. In cateva cuvinte, e mai mult prudent decat cutezator.

Accidentul colegului sau l-a marcat profund. Fapt ce n-a trecut neobservat de catre Mathias Berthold, seful cel nou al schiorilor austrieci, nimeni altul decat cel care a construit fenomenala echipa feminina a Germaniei. Care anul trecut a fost incredibil de puternica mai ales mental. Ei, si cand a vazut Mathias Berthold cat de doborat de indoieli este Mario Scheiber, l-a luat deoparte si au vorbit. De Grugger, de Scheiber, de pericole, de ce inseamna sa fii schior de performanta, de ce l-ar bucura cel mai mult si mai mult pe Hans la trezirea din coma si tot felul de astfel de lucruri. Nu stiu cum i-a prezentat toate lucrurile astea lui ezitantului Mario, insa ceva a facut click in interiorul lui. Iar sambata la start, austriacul a trecut fara probleme peste teama paralizanta, dovedindu-si mai ales siesi de ce este in stare.

Cum coborarea a contat si pentru rezultatul unei etape combinate, o trecere in revista a sanselor in aceasta proba inainte de slalomul de duminica. Ivica Kostelic a incheiat pe un bun loc 11, inaintea tuturor favoritilor, cu exceptia a doi dintre ei: Bode Miller si Romed Baumann. Nici unul dintre ei contracandidat de luat in seama cu doua manse de slalom in fata. Nu stiu ce cota a avut Ivica la pariuri,  dar ar fi trebuit sa fie 1 curat, pentru ca a fost clar ca va castiga la momentul adunarii timpilor.

Clasamentul etapei:

1. Didier Cuche (SUI) 1:57,72
2. Bode Miller (USA) 1:58,70
3. Adrien Theaux (FRA) 1:58,90
4. Mario Scheiber (AUT) 1:59,08
5. Peter Fill (ITA) 1:59,10
6. Christof Innerhofer (ITA) 1:59,22
7. Werner Heel (ITA) 1:59,36
8. Ambrosi Hoffmann (SUI) 1:59,37
9. Klaus Kröll (AUT) 1:59,50
10. Romed Baumann (AUT) 1:59,54
11. Georg Streitberger (AUT) 1:59,63
11. Ivica Kostelic (CRO) 1:59,63
13. Silvan Zurbriggen (SUI) 1:59,89
14. Andrej Sporn (SLO) 2:00,19
15. Yannick Bertrand (FRA) 2:00,23
16. Erik Guay (CAN) 2:00,26
17. Aksel-Lund Svindal (NOR) 2:00,28
18. Beat Feuz (SUI) 2:00,35
19. Hannes Reichelt (AUT) 2:00,55
20. Carlo Janka (SUI) 2:00,63
21. David Poisson (FRA) 2:00,82
22. Patrick Küng (SUI) 2:00,84
23. Andrej Jerman (SLO) 2:00,94
24. Johan Clarey (FRA) 2:00,96
25. Dominik Paris (ITA) 2:01,02
26. Benjamin Thomsen (CAN) 2:01,19
27. Ted Ligety (USA) 2:01,39
28. Travis Ganong (USA) 2:01,51
29. Guillermo Fayed (FRA) 2:01,53
30. Matteo Marsaglia (ITA) 2:01,62

O părere la “Recordurile lui Didier

  1. Excelente observatii! Intr-adevar, cred ca aceasta proba de coborare a fost castigata in primul rand in plan mental. Asta mai ales in contextul accidentului lui Grugger. Cred ca aceasta coborare a inceput cu adevarat dupa ce a terminat cursa primul concurent, chiar si cu emotii. A dovedit ca partia Streif poate fi imblanzita. Iar punctul culminant l-a atins cursa lui Cuche care a parut a schia cu o pofta nebuna, parca facand in ciuda renumelui cursei. Si i-a iesit perfect. Este adevarat, este mai copt decat restul coboratorilor, dar maniera in care a castigat este remarcabila. Am avut impresia ca Didier Cuche nu a concurat cu ceilalti ci cu insasi partia Streif. Si a invins-o fara drept de apel.

Comentariile nu sunt permise.