Aksel Lund Svindal duce traditia norvegiana un pas mai departe

Statisticile sunt clare. Din 1993, atunci cand Lasse Kjus aducea Norvegiei primul titlu mondial in proba combinata, doar de patru ori au ajuns medaliile de aur in alte tari. In 1996 in Luxemburg, prin Marc Giradelli, in 2003 in SUA prin Bode Miller, in 2005 in Austria prin Benjamin Raich si in 2007 in Elvetia prin Daniel Albrecht. Din cele de acum sase titluri ale Norvegiei, trei au fost castigate de Kjetil Andre Aamodt, iar cu aceste mondiale Aksel Lund Svindal a facut al doilea pas pe urmele lui, fiind primul campion din Val d’Isere ce isi apara titlul in Garmisch.

Discutia despre ce s-ar fi intamplat de ar fi concurat si Kostelic nu-si are rostul dintr-un motiv simplu. Kostelic n-a concurat. Punct. Si n-a fost singurul ce a renuntat inainte de inscriere. Spre deosebire de alti ani, au fost foarte putini slalomisti la start. N-au lipsit totusi de tot, numai ca mansa de coborare s-a dovedit mai peste puterile lor decat mansa de slalom pentru vitezisti.

Cele trei secunde pe care ar fi trebuit sa le puna intre ei si baietii nebuni ce zboara pe partie ametitor de iute, au ramas un ideal intangibil mai ales cand, pe traseul lent al slalomului, au inceput sa coboare catinel, dar fara cusur, cei mai rapizi schiori ai primei manse. Pana atunci, un alt norvegian stabilise cel mai bun timp al mansei. Lars Elton Myhre. Benjamin Raich s-a apropiat la sapte sutimi de el, dar cine e Myhre ca sa-l fixezi etalon, atunci cand speri la medalie? Austriacul ramas practic singur in incercarea de a duce tara schiului la podium, ar fi trebuit sa parjoleasca traseul pe unde a trecut. El in schimb a scaldat-o, in aceeasi nota usor mediocra, ce-l tine departe de victorii de vreo doi ani. In fata vitezistilor, a tinereilor aruncati de federatii intr-o intrecere mare ca sa-i simta gustul si a exoticilor fericiti si onorati ca pot schia in Garmisch, ce asigura fundalul unei intreceri cu o larga participare internationala, Benjamin Raich a fost vice-rege. Fara regat, coroana sau sceptru.

A sperat sa puna mana pe o medalie atunci cand a ramas cel mai bun tehnician. Dupa ce Silvan Zurbriggen – cel care ca un adevarat elvetian, chiar daca nu stii ca va fi iute, poti fi sigur ca va merge ceas pana jos, penduland ritmic intre porti – si-a ruinat prestigiul printr-un abandon, Benni nici n-ar putea fi invinuit de prea multa desertaciune pentru sperantele nutrite.

Caci cine ar fi banuit cat talent pe schiuri mici se ascunde in spatele unui Peter Fill, dar mai ales al lui Christof Innerhofer sau Aksel Lund Svindal? Baietii astia doi ar avea sanse sa prinda mansa a doua si printre slalomistii de rasa. Au irosit mai putin de o secunda jucandu-se de-a v-ati ascunselea printre portile subtirele. Nu sunt sigura nici macar ca un slalom sclipitor si scaparator ar fi fost suficient pentru a le-o lua inainte italianului ce a monopolizat mondialele baietilor si norvegianului bonom si prietenos, pe care nu te poti supara cand castiga o medalie, chiar daca ai vrut-o si tu.

Pentru ei n-a contat ca partia se muiase, ca cei dinainte sapasera santuri in jurul portilor, ca era cald si ei nu erau cotati cu sanse la un slalom bun. S-au straduit pe cat au putut de bine si a fost mai mult decat suficient. Au primit si mentiuni pentru locurile 6-7 in mansa a doua. Si tot mentiune a primit, ba chiar una oficiala, la cele doua festivitati de premiere, Paolo Pangrazzi. Un tanar italian, sa ramana de samanta in proba in care ca natiune sunt cei mai convingatori, dupa ce se vor retrage mai cunoscutii lui colegi, ce l-au incadrat pe Svindal pe podiumul super-combinatei alpine.

Clasamentul probei:

1.	Aksel-Lund Svindal (NOR)	2:54,51
2.	Christof Innerhofer (ITA)	2:55,52
3.	Peter Fill (ITA)	2:56,41
4.	Benjamin Raich (AUT)	2:56,68
5.	Ondrej Bank (CZE)	2:56,90
6.	Paolo Pangrazzi (ITA)	2:57,35
7.	Lars Elton Myhre (NOR)	2:57,50
8.	Natko Zrncic-Dim (CRO)	2:57,71
9.	Andreas Romar (FIN)	2:58,05
10.	Kjetil Jansrud (NOR)	2:58,42
11.	Georgi Georgiev (BUL)	2:58,86
12.	Joachim Puchner (AUT)	2:58,96
13.	Björn Sieber (AUT)	2:59,44
14.	Mirko Deflorian (MDA)	3:00,29
14.	Tim Jitloff (USA)	3:00,29
16.	Ferran Terra (SPA)	3:01,01
17.	Martin Vrablik (CZE)	3:01,48
18.	Tin Siroki (CRO)	3:01,52
19.	Jaroslav Babusiak (SVK)	3:02,30
20.	Yuri Danilochkin (BLR)	3:02,37
21.	Kevin Esteve-Rigail (AND)	3:02,53
22.	Igor Laikert (BIH)	3:02,94
23.	Nikola Chongarov (BUL)	3:07,78
24.	Matej Falat (SVK)	3:09,83
25.	Rostyslav Feshchuk (UKR)	3:11,22
26.	Taras Pimenov (KAZ)	3:14,26
27.	Michal Klusak (POL)	3:20,12
28.	Roger Vidosa (AND)	3:25,25

Publicitate