Imi plac invingatorii care au decazut candva din Olimp. Zambesc la final cu caldura blanda a tristetii ce le-a marcat o parte a carierei. Nu au nimic din ireverenta tanarului proaspat lovit de succes, ce se crede zeu, vesnic si intangibil. Cand pierd, copiii formidabili ai schiului sunt plini de artag, nerabdatori sa revina inapoi pe calea aurita a triumfului, tafnosi ca nu-si primesc dreptul cuvenit talentului. Si cand victoriile isi deschid iar bratele spre ei, privesc lumea cu aroganta involuntara, dar brutal de sincera, a celui ce nu vede darul pe care i-l face soarta.
Cand un campion mai copt la ani ramane in urma, e trist, regreta ca s-a terminat, dar e in acelasi timp recunoscator pentru tot ce i-a fost dat sa-l bucure in anii trecuti. Cati au fost. La revenire, toate aceste sentimente, mai putin regretul, sunt inca in zambetul acela de la final de cursa. Cu recunostinta indreptata si spre norocul de a mai putea trai inca o data bucuria aceasta unica.
Mario Matt n-a castigat in Slovenia zdrobind pe nimeni. Ci pigulind pe partie dupa fiecare sutime ce ar putea pleda in favoarea lui. Dar si fara sa domine, a raspandit in jur siguranta ce i-a lipsit in ultimii doi ani. Regasita in orele multe de incercari cu materiale diferite, atunci cand brusc a nimerit configuratia potrivita. Cea care il lasa sa guste ce face. Linistea din suflet ii invesmanteaza acum mansele, macinate de zbatere pe vremea cand lucrurile nu mergeau cum i-ar fi placut.
Nimeni nu i-a purtat pica pentru victoria la noua sutimi. Nici macar baietii de pe locul 2. A fost primul lor podium, unde sa gaseasca tristete in atata bucurie? Mai ales ca fiecare dintre ei a si castigat cate o mansa. Axel Bäck pe prima, iar Nolan Kasper pe a doua, singurul ce a fost cu 4 sutimi mai rapid decat Mario. Daca austriacul a mers fantastic in partea mai plata de la inceput, unde a accelerat din nimic, mergand ca impins de motoras, americanul a fost de neoprit pe abruptul final, acolo unde baietii cu cap au control prudent schiurile. Lui Nolan nici ca i-a pasat ca-i pot scapa prea la vale. El stie ca n-a venit in Cupa Mondiala pentru figuratie si ne striga acest lucru tot mai de sus din clasament.
Axel Bäck, cu avantul usor naiv al celui aflat pentru prima data la conducere dupa prima mansa, a fost cat pe sa riste prea mult. Greseala l-a temperat apoi un pic mai mult decat i-ar fi trebuit ca sa-si pastreze pozitia. Si ce daca? A fost cel mai bun suedez? A fost. A fost pe podium, in centrul atentiei, primind flori la premiere? A fost. Socotelile despre cat sa dai si cat sa tii in negotul cu riscul le va face mai chibzuit data viitoare.
Matt, doar pe locul 5 dupa prima mansa, a profitat si de belsugul de erori ale adversarilor experimentati. Manfred Mölgg n-a prins nimic, nici ritm, nici viteza, nici o linie fara hartoape. Iar Andre Myhrer a fost prea zgarcit cu avantul in prima portiune, unde ar fi mers atacat cu curaj. Dar dupa descalificarile favoritilor principali la glob, Grange calcand o poarta in prima mansa, Kostelic in cea de-a doua, poate n-a vrut sa renunte la sansa lui la glob, cat de mica, urmandu-i pe calea fara de puncte.
Nici gazdele n-au ramas nerasplatite. Momentul cel mai potrivit sa arati ce poti e atunci cand poti aprinde delirul in multimea care tine cu tine. Mitja Valencic, a renuntat la scaldatul in apele caldute ale mijlocului clasamentului si a incendiat atmosfera cu un timp ce i-a permis sa participe si la festivitatea de premiere, de pe locul 6.
Clasamentul etapei:
| 1. | Mario Matt (AUT) | 1:49,14 |
| 2. | Axel Bäck (SWE) | 1:49,23 |
| 2. | Nolan Kasper (USA) | 1:49,23 |
| 4. | Andre Myhrer (SWE) | 1:49,49 |
| 5. | Manfred Mölgg (ITA) | 1:49,93 |
| 6. | Mitja Valencic (SLO) | 1:50,14 |
| 7. | Markus Vogel (SUI) | 1:50,46 |
| 8. | Steve Missillier (FRA) | 1:50,48 |
| 9. | Cristian Deville (ITA) | 1:50,55 |
| 10. | Mattias Hargin (SWE) | 1:50,56 |
| 11. | Maxime Tissot (FRA) | 1:50,78 |
| 12. | Markus Larsson (SWE) | 1:50,87 |
| 13. | Christoph Dreier (AUT) | 1:50,90 |
| 14. | Jens Byggmark (SWE) | 1:50,93 |
| 15. | Julien Cousineau (CAN) | 1:51,14 |
| 16. | Filip Trejbal (CZE) | 1:51,19 |
| 17. | Fritz Dopfer (GER) | 1:51,27 |
| 18. | Justin Murisier (SUI) | 1:51,43 |
| 19. | Wolfgang Hörl (AUT) | 1:51,46 |
| 20. | Philipp Schmid (GER) | 1:51,79 |
| 21. | Trevor White (CAN) | 1:52,09 |
| 22. | Reto Schmidiger (SUI) | 1:52,45 |
| 23. | Patrick Bechter (AUT) | 1:52,66 |
Schi alpin. Deocamdata. 