Coada soarelui

Ha! Cand toata lumea a asteptat duelul „dinozaurilor” Cuche si Walchhofer ce tin sa castige la final de cariera inca un glob de cristal in proba regina, soarele a difuzat o piesa dupa un cu totul alt scenariu. Ne-a pacalit pe toti cu atmosfera prietenoasa de la inspectie si de la startul etapei – cu care a atras un public mai numeros decat cunoaste Kvitfjellul de obicei, multe scoli aducandu-si copiii la poalele partiei pentru spectacolul magnific al barbatilor schiind cu viteze dincolo de inchipuire – doar ca sa se ascunda mofluz in spatele norilor dupa nici 10 concurenti.

Rezultatul? Numarul 5 a castigat, numarul 8 a fost al doilea. Si sa zicem ca Erik Guay, cel care a pornit al 8-lea, ca specialist al partiei norvegiene dupa ce a castigat super-uriasul de anul trecut si campion mondial al coborarii, ar fi fost favorit in orice conditii (supozitie falsa totusi ieri), dar Beat Feuz avusese ca cel mai bun rezultat al carierei doar un loc 7 in Chamonix, cine sa-l vada invingator?

Elvetianul a schiat cu partia luminata perfect, vazand tot ce-l asteapta inainte, permitandu-si sa riste fara a fi acuzat de nebunie. Soarele l-a sprijinit pe fata, dar asta nu-i scade din merite. Dupa cum au spus si adversarii dezavatajati, cand ai conditiile de partea ta, trebuie sa profiti de ele. Si asta a facut elvetianul care acum patru ani se incorona campion mondial de juniori. De atunci si pana acum a urmat un drum nu foarte usor pentru cel care pe vremea aceea era considerat, pe buna dreptate dupa propriile spuse, un mare lenes. Antrenamentele a inceput sa le ia in serios abia dupa ce revenirea de dupa cele doua ruperi de ligamente ce l-au tinut in vacanta doua sezoane intregi nu s-a petrecut asa cum l-ar fi indreptatit talentul. A luat si el calea transpiratiei si primul rezultat l-a cules acum, in prima coborare din Kvitfjell.

Pentru Erik Guay o clasare buna a fost vitala. Canadianul campion mondial nu era calificat inaintea acestei curse pentru finalele din Lenzerheide. Nu atat pentru ca a mers prost, desi nu are de ce sa fie multumit de rezultatele inceputului de sezon, ci pentru ca a trebuit sa spuna pass de prea multe ori in acest sezon, in care propriul spate n-a cooperat deloc la obtinerea de performante. Rezultatele acestea (aurul din Garmisch si locul secund din Kvitfjell) vin si ca o compensatie pentru toate durerile suferite.

Dupa canadian, un vanticel iscat subit a zgribulit lumea si a adus tot mai multi nori deasupra partiei. Pana au ajuns sa schieze favoritii nu s-a mai vazut nimic la nivelul partiei si cei mai buni au mers pe dibuite. Dar baietii acestia nu au ajuns intamplator in elita. Asa orbeste, trei dintre ei si-au dat drumul fara sa tina seama la riscuri. Romed Baumann incepe sa semene a colectionar de locuri 4. A mers direct la vale, n-a franat deloc, si-a aratat inca o data tehnicitatea si ar fi prins chiar podiumul daca Michael Walchhofer ar fi iesit deja la pensie.

Dar veteranul austriac isi va lua ramas bun de la noi abia peste o saptamana si inca mai tine sa-si valorifice sansa la glob. Era la 65 de puncte in urma lui Cuche in clasamentul coborarii, ca sa-l depaseasca pe favorit a trebuit riscat. A facut-o, a gresit, a riscat mai departe si a incheiat zburand ca glontul peste linia de finis. Cel mai rapid final n-a fost destul intr-o cursa decisa la sutimi. I-au lipsit 11 pentru victorie. Dar a avut 13 ca sa reduca distanta din clasament la 50 fata de Didier.

Cuche a fost marele favorit. Pentru ca anul trecut a castigat coborarea, pentru ca a fost cel mai rapid in singurul antrenament dinaintea cursei si pentru ca nimeni nu poate crede ca un fleac de tija la mana proaspat operata il poate opri pe simpaticul elvetian. Tija nu l-a oprit. Dar una e sa vezi ce te asteapta pe zapada, sa poti calcula rapid si dupa o metoda inexplicabila vitezele pe diferite trasee si sa-l alegi pe cel mai rapid, si alta e sa nu vezi decat un nimic albastru si sa schiezi din amintiri. Finalul l-a tradat. Acolo a pierdut sutimile ce l-au separat de Walchhofer.

Acum mai are o sansa in a doua coborare. In Kvitfjell se coboara o data in plus pentru ca in Beaver Creek s-a coborat o data in minus.

Clasamentul etapei:

1. Beat Feuz (SUI) 1:47,39
2. Erik Guay (CAN) 1:47,44
3. Michael Walchhofer (AUT) 1:47,50
4. Romed Baumann (AUT) 1:47,57
5. Didier Cuche (SUI) 1:47,63
6. Guillermo Fayed (FRA) 1:47,78
7. Klaus Kröll (AUT) 1:47,85
8. Patrick Küng (SUI) 1:47,95
9. Andrej Jerman (SLO) 1:48,00
10. Jan Hudec (CAN) 1:48,15
11. Carlo Janka (SUI) 1:48,17
12. Andrej Sporn (SLO) 1:48,22
13. Johan Clarey (FRA) 1:48,30
14. Silvan Zurbriggen (SUI) 1:48,44
15. Joachim Puchner (AUT) 1:48,51
16. Yannick Bertrand (FRA) 1:48,57
17. Ondrej Bank (CZE) 1:48,67
18. Benjamin Thomsen (CAN) 1:48,74
18. Adrien Theaux (FRA) 1:48,74
20. Marc Gisin (SUI) 1:48,75
21. Kjetil Jansrud (NOR) 1:48,80
22. Tobias Grünenfelder (SUI) 1:48,86
23. Rok Perko (SLO) 1:48,88
24. Ivica Kostelic (CRO) 1:48,89
25. Steven Nyman (USA) 1:48,95
26. Christof Innerhofer (ITA) 1:48,99
27. Erik Fisher (USA) 1:49,04
28. Aksel-Lund Svindal (NOR) 1:49,05
29. Ambrosi Hoffmann (SUI) 1:49,06
30. Hannes Reichelt (AUT) 1:49,08