Poveste cu cinci fete si doua globuri

Ultimele curse ale sezonului sunt diferite de cele din restul anului. Unele fete se retrag si daca observati cum una primeste discret flori la sfarsitul cursei fara sa fi scos un rezultat bun, aceasta-i cheia enigmei. Anul acesta inca n-am vazut pe nimeni despartindu-se de Cupa Mondiala, desi cam toata echipa feminina de tehniciene elvetiene a spus gata. Insa aceasta a fost, din pacate pentru tara cantoanelor, o echipa invizibila, iar anunturile au fost facute in comunicate de presa. A fost singurul ingredient obisnuit ce a lipsit in Spindleruv Mlyn.

Am vazut, asa cum era de asteptat, mai multe fete bataioase decat de obicei. In vreme ce campionatele mondiale de schi au ajuns sa fie o intrecere de larga participare internationala, care taie echipelor bune posibile medaliate pentru a respecta numarul maxim, patru, de concurenti admisi, dar permite bunicilor talentati din tari fara traditie in schi sa se bucure de un start alaturi de vedete, finalele Cupei Mondiale reprezinta cea mai selectiva si selecta intrecere a sportului alb. Indreptatiti la start sunt primii 25 de schiori din clasamentul sezonului. Plus cei care au strans peste 500 de puncte in clasamentul general. Plus campionii mondiali, de seniori si juniori deopotriva. Desi nu cred ca s-a intamplat pana acum ca seniorii sa nu fi fost calificati. Si daca la fiecare disciplina, primele fete au sute de puncte, pentru cele din preajma ultimului loc calificant, aflat undeva in jurul bornei 60, fiecare punctulet conteaza. Pentru ca aici nu exista exceptii sau ocolisuri, nici macar cand fetele mai bine clasate nu au cum sa fie prezente la finale.

Si totusi nu aceasta batalie de masa a captivat la slalomul urias din Spindleruv Mlyn. Ci cea pentru cele doua globuri de cristal. Tessa Worley fusese pana la aceasta cursa cea mai buna slalomista de urias a sezonului. Trei curse castigate, o medalie la mondiale, avantaj in clasamentul probei, argumente suficiente in favoarea ei. Dar frantuzoaica a iesit de pe traseu in prima mansa. Nu din cauza presiunii, pur si simplu i-a scapat atentiei configuratia terenului intr-un loc decisiv. Se mai intampla chiar si celor mai bune. Se detasase in clasament de toate adversarele in afara de una: Viktoria Rebensburg.

Campioana olimpica nu reusise decat doua victorii in sezon. Iar la mondialele de acasa clacase. Poate pentru altele locul 5 o fi unul bun, dar nu pentru o schioara din natia ce a dominat proba in precedentele sezoane. Viktoria Rebensburg n-a venit totusi in Cehia ca sa-si ia revansa. Ea schiaza de fiecare data la victorie. Uneori ii iese, alteori nu. O vede ca pe o pura chestiune de sansa, din moment ce merge si se straduieste de fiecare data la fel. Nu o prea gasesti ambitionandu-se, strangand betele in pumni, cu fata intr-o grimasa pe care scrie trebuie sa castig. La ea agresivitatea vine din directia schiurilor. Pe care de cate ori ele vor s-o ia in stanga sau in dreapta le directioneaza drept la vale. Atat face, dupa care incearca sa ramana echilibrata si sa guste senzatia caderii aproape in gol. Cum balanta interna a functionat perfect, iar traseul a fost direct, n-a avut de ce sa nu fie prima. De doua ori, fara loc de dubii. Acum e la 77 de puncte inaintea Tessei Worley si ii trebuie doar un loc 11 la finale ca sa nu mai depinda de ce face frantuzoaica.

Celalalt glob de cristal in joc e cel mare. Bine, crezusem ca nu mai e in joc, ca Maria Riesch l-a asigurat cu cele mai solide polite, dar nu. Fata care de obicei e de neoprit cand rateaza ceva, si in prima mansa, clasarea in urma lui Lindsey Vonn a fost o ratare tinand cont ca americanca e in probele tehnice ca un carabus ce ajunge mai devreme sau mai tarziu cu piciorusele in sus, fata pe care supararea o goneste mai repede ca vantul, s-a ratacit. De la primele porti, Maria a parut sa bajbaie in cautarea de sine, pana cand dupa o dezechilibrare neprevazuta, s-a rotit in sens opus celui de concurs. Debusolata s-a intors pe traseu doar ca sa termine ultima in clasament, la 6 secunde in urma mai tinerei colege de echipa.

In vremea asta Lindsey Vonn s-a tinut de fapte de vitejie. Partia a tinut bine in Spindelruv Mlyn, dar in jurul portilor tot s-a format un fagas lat si zgrunturos la suprafata. Lindsey l-a lasat in pace. A mers pe marginea lui exterioara, departe de porti, acolo unde a zburat lin pe zapada cu suprafata neteda si fara denivelari, ca smirgheluita. In loc sa lupte scuturata vartos cu mentinerea echilibrului, a ales un drum putin mai lung, dar pe care ea a fost stapana si pe care a putut accelera in voie. A atins asa o viteza ca numai Viktoria cea directa a intrecut-o. Si a urcat de pe locul 8 la jumatate pana pe primul ei podium din slalomul urias. Acum are podiumuri in toate cinci disciplinele. Aceasta era singura isprava pe care Maria o reusise si ea nu.

Ultima fata din poveste are un glob. L-a castigat onest acum cativa ani, invingand in cursa dupa cursa, pana cand si-a rupt mana si a trebuit sa se multumeasca doar cu podiumuri. L-a castigat atunci revenind dupa un sir de accidentari rele. Acum nu era nici macar calificata, pentru ca ligamentele ii cedasera din nou si operata in noiembrie, luase calea anevoioasa a refacerii in locul celei cutreierate de restul fetelor din caravana alb. Dar Denise Karbon a revenit din nou (multa lume vorbeste de un miracol medical) si si-a dat seama ca traieste pentru schi. Mansa ei a fost ca o declaratie de dragoste. Pasionata si de nestavilit.

Ce a parut joaca la cele trei premiate, a fost munca si chin la restul lumii. Partia n-a fost deloc usoara. Nici ca inclinatie, nici ca suprafata. Denivelarile le-au dat concurentelor de furca pentru vreo sapte claie, toate impiedicandu-se constant pe zapada accidentata. Asa au ramas Tina Maze si Federica Brignone la doar cateva sutimi de Lindsey Vonn si simultan de podium. Asa a picat Tanja Poutiainen pe un de neconceput loc 11, iar Anja Pärson pe 27 (!!!), pozitie cat pe ce s-o coste calificarea in finala. Va fi totusi in Lenzerheide. Ca ultima slalomista de urias cu drept de start la ultima etapa a iernii.

Clasamentul etapei:

1. Viktoria Rebensburg (GER) 2:15,22
2. Denise Karbon (ITA) 2:16,48
3. Lindsey Vonn (USA) 2:16,67
4. Tina Maze (SLO) 2:16,72
5. Federica Brignone (ITA) 2:16,74
6. Julia Mancuso (USA) 2:17,03
7. Elisabeth Görgl (AUT) 2:17,13
8. Marlies Schild (AUT) 2:17,23
9. Manuela Mölgg (ITA) 2:17,36
10. Michaela Kirchgasser (AUT) 2:17,60
11. Kathrin Zettel (AUT) 2:17,71
11. Tanja Poutiainen (FIN) 2:17,71
13. Marion Bertrand (FRA) 2:17,81
14. Anna Fenninger (AUT) 2:18,00
15. Maria Pietilä-Holmner (SWE) 2:18,08
16. Sara Hector (SWE) 2:18,10
16. Giulia Gianesini (ITA) 2:18,10
18. Marie-Pier Prefontaine (CAN) 2:18,14
19. Marie-Michele Gagnon (CAN) 2:18,15
20. Sarah Schleper (USA) 2:18,57
21. Andrea Fischbacher (AUT) 2:18,60
22. Lena Dürr (GER) 2:18,83
23. Veronica Zuzulova (SVK) 2:18,90
24. Taina Barioz (FRA) 2:19,07
25. Irene Curtoni (ITA) 2:19,16
26. Nicole Hosp (AUT) 2:19,24
27. Anja Pärson (SWE) 2:19,32
28. Katerina Paulathova (CZE) 2:19,34
29. Maria Riesch (GER) 2:21,65