Lumini si umbre in Kvitfjell

De data aceasta fara soare ca intrigant. A stat cuminte si perfect inocent pe cer, impartindu-si cu larghete si echitate razele asupra partiei pentru fiecare concurent. Si a luminat in mod egal atat rasul fericit, cat si innegurarea incrancenata, tristetea nesfarsita sau grimasa de durere alungata cu o gluma de pe fetele protagonistilor unei curse mai plina de evenimente decat in mod normal.

Ivica Kostelic a inceput ziua primind felicitari. Matematic nu era castigator avand cu 6 curse inainte de final mai mult de 500 de puncte fata de primii urmaritori, dar mai putin de 600. Pana la a doua coborare din Norvegia nici nu vroise sa auda de felicitari, desi orice om cu cap a stiut ca globul e al croatului inca de la sfarsitul lui ianuarie. Dar vineri, dupa prima coborare, Ivica a inceput sa investigheze peste cate curse au de gand sa sara adversarii in zilele urmatoare. Si cum la toti raspunsul a fost una, s-a relaxat in sfarsit.

A schiat nici foarte bine, nici foarte rau, suficient ca sa mai obtina cateva puncte ca recompensa pentru locul 21 si pentru ca la final sa iasa si la socotelile exacte, fara speculatii, ca invingator oficial al Cupei Mondiale. Zece ani dupa ce sora lui Janica castiga primul mare glob de cristal pentru Croatia, zece ani dupa ce el insusi castiga primele lui puncte in aceasta intrecere a excelentei si andurantei impletite, a ajuns sa fie primul castigator croat al intrecerii masculine. Palaria jos!

Oricat de fericit a fost, nu l-a putut intrece in bucurie pe Michael Walchhofer. Cu mai putin de o saptamana inainte de retragere, austriacul a mers nu ca uns, caci l-a hatanat serios partia, ci ca sageata la sol. Muscand pe alocuri din zapada, pierzand putin directia, dar zburand liber chiar de la prima poarta. Venise sa se desparta de Kvitfjell fara prea multe sperante, iar antrenamentul lent ii confirmase temerile. Dar increderea castigata dupa locul 3 in conditii vitrege i-a crescut aripi si inclin sa insist ca aceasta nu-i o figura de stil, chiar daca nu le-am vazut. Walchi se va retrage cu victorii in absolut toate coborarile regulate din circuit. Singura care ii lipsea era exact Kvitfjell.

A castigat si puncte multe pentru clasamentul probei. Inainte de cursa era la 50 in urma lui Didier Cuche, dupa ea a revenit in frunte. Diferenta e prea mica pentru a-i permite sa se joace in Lenzerheide. Dar frumos este ca acum ambii schiori au globul de cristal in propriile maini. Pentru Walchhofer e suficient sa-l invinga pe Cuche. Didier trebuie sa-l invinga pe austriac, dar si pe majoritatea celorlalti, ca sa nu depinda de rezultatul lui Michael. A ajuns aici poate pentru ca a fost distras de conflictul cu Hujara (voi reveni intr-un alt post asupra lui, nu gasesc normala reactia oficialului FIS), sau poate pentru ca n-a gasit cheia cea mai potrivita pentru partie. A desferecat-o, dar nu destul de repede si locul 7 a fost scump platit.

Dar au existat si elvetieni fericiti dupa a doua coborare norvegiana. Patrick Küng, Carlo Janka, cu locurile 5 si 6, si mai ales Beat Feuz. Cu o zi inainte, nu existase om care sa nu-i puna rezultatul pe seama schimbarii vizibilitatii dupa cativa concurenti. In cea de-a doua zi insa, nimeni nu mai poate invoca norocul. Beat Feuz stie sa coboare iute si este de acum unul din cei mai buni vitezisti ai lumii.

Tot de o confirmare a avut nevoie si Klaus Kröll. Dupa victoria din Wengen, rezultatele incepusera s-o ia din nou la vale si oricat de frumos si datator de incredere o fi fost triumful pe zapada elvetiana, izolarea lui incepuse sa erodeze moralul. A facut exact la timp o cursa aproape perfecta, stiind la final si unde a pierdut timpul, inainte ca acesta sa-i fie imbunatatit de Walchhofer. Dar si de pe locul secund poate rasufla usurat pentru o vreme.

Pe Stephan Keppler l-ati vazut probabil strapungand ambele plase de protectie si oprindu-se intr-un copac. Scapand cu mult noroc doar cu vanataile. Impactul cu obstacole solide poate fi fatal chiar si la viteze reduse. In mod normal, n-ar trebui sa fie posibil ca un schior sa ajunga pana in padure in urma iesirii de pe traseu. Dar s-a intamplat si aceasta aduce din nou in actualitate discutia despre lacunele de siguranta din Kvitfjell. Locul unde acum 3 ani se accidenta Matthias Lanzinger, care mai apoi si-a pierdut piciorul. A intentat proces organizatorilor si acestia au iesit din el sifonati de acuzatia de neglijenta in acordarea primului ajutor. Acum vor scapa mai usor, desi faptul ca nu s-a intamplat nimic rau nu li se datoreaza.

Printre toti schiorii acestia luptand fiecare pentru atingerea propriului obiectiv, sunt sigura ca Jan Hudec a trecut neobservat. Canadianul a pornit al 30-lea. A mers suficient de bine sa prinda locul 14, egalandu-l pe adversarul antecoborator, francezul Johan Clarey. La o singura sutime in spatele lui Romed Baumann. A ajuns jos calificat de pe ultimul loc in finala. A asteptat desigur tremurand evolutia urmatorilor schiori si cu fiecare baiat ajuns jos i-a mai picat o piatra de pe inima. Dar de ce s-a temut n-a scapat. Coboratorul cu numarul 52 (din 57), italianul Matteo Marsaglia a facut o cursa Cuche-eiasca, egalandu-l pe elvetian si trimitandu-l pe Hudec pe 15. 16 puncte in loc de 18. 89 in total in loc de 91. Locul 26 in clasament in loc de 25 si adio Lenzerheide. Si macar de ar fi lasat inaintea lui un alt schior ravnind la intrecerea finala. Dar pe 25 este acum Kostelic, calificat oricum din oficiu la toate finalele, ca lider in clasamentul general. In plus Kostelic oricum nu are de gand sa fie la startul coborarii. In timp ce Hudec va trebui sa treaca peste sentimentul de inutilitate ce l-a inundat dupa ratarea calificarii la un loc, un punct, o sutime de secunda.

Clasamentul etapei:

1. Michael Walchhofer (AUT) 1:45,92
2. Klaus Kröll (AUT) 1:46,05
3. Beat Feuz (SUI) 1:46,23
4. Andrej Sporn (SLO) 1:46,48
5. Patrick Küng (SUI) 1:46,61
6. Carlo Janka (SUI) 1:46,66
7. Matteo Marsaglia (ITA) 1:46,88
7. Didier Cuche (SUI) 1:46,88
9. Andrej Jerman (SLO) 1:46,94
10. Ambrosi Hoffmann (SUI) 1:47,00
11. Adrien Theaux (FRA) 1:47,04
12. Erik Guay (CAN) 1:47,07
13. Christof Innerhofer (ITA) 1:47,10
14. Romed Baumann (AUT) 1:47,12
15. Jan Hudec (CAN) 1:47,13
15. Johan Clarey (FRA) 1:47,13
17. Marc Gisin (SUI) 1:47,22
18. Yannick Bertrand (FRA) 1:47,26
19. Hans Olsson (SWE) 1:47,27
20. Steven Nyman (USA) 1:47,34
21. Ivica Kostelic (CRO) 1:47,48
22. Peter Fill (ITA) 1:47,49
23. Patrik Järbyn (SWE) 1:47,55
24. Ondrej Bank (CZE) 1:47,63
25. Erik Fisher (USA) 1:47,64
25. Joachim Puchner (AUT) 1:47,64
27. Andreas Romar (FIN) 1:47,74
27. Kjetil Jansrud (NOR) 1:47,74
29. Silvan Zurbriggen (SUI) 1:47,82
30. Vitus Lüönd (SUI) 1:47,85