Schi extrem

Voi incepe aceasta cronica cu o divagatie.

Masurile pentru cresterea securitatii merg in directia gresita, 70% din schiori sunt de aceeasi parere si am impartasit-o si lui Günter Hujara,” spunea Didier Cuche in decembrie, in niste declaratii pe care le-am salvat pentru un post independent, dar care se potrivesc perfect acum. Cuche isi exprima indoiala ca o coborare ar deveni mai sigura prin introducerea de curbe mai stranse, ca sa taie viteza si care automat ar fi mai apropiate de margini. „Cu trasee de acest fel, a continuat el, creste pericolul sa gresesti. Iar viteza nu poate fi redusa suficient ca sa spui ca la o cazatura ar fi mai putin riscant.

Iar Amba Hoffmann l-a completat: „daca tendinta de a face traseele de coborare mai sinuoase va continua, industria schiurilor de coborare va ajusta talia schiurilor si aceasta este mult mai periculos.

FIS a reactionat la cresterea subita din ultimii ani a accidentatilor, facand partiile mai usoare. Mai usoare, plus schiuri ce permit oricui sa ia viraje in viteza, e formula ce duce la risc dincolo de putinta. Schiurile se intorc singure, schiorul sau schioara se crede maestru sau maestra si apoi vine momentul in care fizica il plesneste dureros pe cel ce incearca sa-i incalce legile. Unica accidentare serioasa din tabara fetelor, Chemmy Alcott, e inselatoare. Ea nu reflecta realitatea, in acest sezon doar Cupa Mondiala scapand fara multe victime. In Cupa Europei a fost macel. Si in Cupa Mondiala masculina.

Revenim la cronica de etapa a finalei coborarii feminine din Lenzerheide, care nu a avut ca miza globul disciplinei, castigat de Lindsey Vonn inca din Tarvisio. Ramasesem cu povestirea acolo unde s-a coborat intunericul, iar baietii n-au mai putut scoate timpi buni, doar Didier Cuche fiind destul de indraznet ca sa riste. Pe aceeasi pista scufundata in semi-obscur albastru, au continuat dupa vreo ora fetele. Desigur, pe un traseu mai lent, fetelor le lipseste voinicia masculina cu care sa se opuna unei partii ce le iese in intampinare la vitezele cu care merg baietii. Un traseu mai lent, dar nu mai usor, cel putin nu pentru puterile lor delicate.

Desi teoria ar spune ca dificil inseamna periculos, prima concurenta a dovedit deja contrariul. Pe partiile usoare, lampile de alarma sforaie usurel intr-o somnolenta iresponsabila, nesesizand pericolul adus doar de viteza. Dificultatea insa le trezeste ca o galeata cu apa rece si prudenta preia carma cursei. Fata dupa fata, cu mainile intinse in lateral in aparare, cu schiurile furand curmezisuri si lungind virajele in amanarea momentului indreptarii spre vale, au coborat incetisor, dar au scapat tefere.

Coborarea e una dintre probele in care simplismul a nivelat valorile. Dar partia din Lenzerheide le-a triat ca o razmerita ce improspateaza ierarhii intepenite in amorteala.

A fost nevoie si de o anumita necugetare tinereasca pentru a da piept cu curbele rapide si abrupte. De aceea nu trebuie sa mire rezultatul final, cu trei adolescente in primele sase. Lotte Smiseth Sejersted, campioana mondiala de junioare a fost prima care a indraznit. Si pe loc si-a lasat adversarele la o secunda in urma. O aparitie surprinzatoare si stralucitoare, aproape ca cea a Mariei Riesch, cu ani in urma, pe cand nu era nici ea decat o necunoscuta campioana intre copile.

Ceva mai tarziu a urmat Lara Gut, cu combinatia ei sfidatoare de obraznicie si bucurie. De indarjire si placere. A schiat de parca nici n-ar avea un sold artificial, ca o zeita ce tine toate fortele lumii in frau si care nu are cum sa fie deviata sau aruncata de pe linia aleasa, oricat de directa ar fi ea si oricat de mare viteza. Cine a privit-o si-a spus, aceasta e perfectiunea.

Gresit. Julia Mancuso iubeste riscul si pe langa el, orice lucru nebunesc si imposibil. Anul trecut a concurat in finala fetelor din circuitul freeride. Tot in Elvetia, in Verbier Xtreme. Un munte pe varful caruia a fost lasata de elicopter si pe care a trebuit sa-l coboare cum a vrut ea, printre stanci si pante precipitandu-se direct in jos. Acolo a terminat doar a treia, desi a avut cel mai rapid timp. Juriul nu i-a apreciat stilul. In Lenzerheide a fost floare la ureche, cu fasia marcata frumos, fara sa trebuiasca sa ia alte decizii decat urmarea liniei celei mai directe spre urmatoarea schimbare de directie. Cu timpul n-a avut probleme. Opt zecimi a taiat din cel al cursei perfecte a Larei Gut. Iar stilul i-a fost de aceasta data ovationat de cei 5000 de spectatori ramasi dupa coborarea baietilor. Cei plecati la pauza au pierdut cel mai frumos spectacol al acestei ierni.

Ce a avut numeroase numere care au inghetat respiratia privitorilor. Si fara sa se ridice la inaltimea Juliei sau a Larei, Lizz Görgl ne-a perpelit cu coborarea demna de o pustoaica, prin completa ei lipsa de prevedere in atac si agresivitate. Anna Fenninger a revenit intre primele sase, locul din care fuseses alungata de plictiseala din Tarvisio. Iar Andrea Fischbacher a confirmat ca e lipsita de supranumele de „Indestructibila” numai din cauza ca atunci cand termina o cursa, clasarea nu e la fel de spectaculoasa ca frecventele iesiri in decor, din care scapa de fiecare data ca prin minune doar cu cateva zgarieturi. In Lenzerheide au fost la ceafa.

N-a lipsit nici duelul. Chiar daca pana la urma a fost aruncat intr-un con de umbra de coborarea Juliei. Lindsey Vonn si Maria Riesch au sosit in Lenzerheide despartite de 27 de puncte, cu Lindsey intr-o cursa lansata de urmarire si prindere a Mariei. Nemtoaica a coborat prima. Dar n-a indraznit nimic. Poate in alte conditii, fara presiunea punctelor pe care le-ar putea pierde, ar fi riscat. Dar in cursa aceasta i-a lipsit complet curajul. Intre ea si Julia au fost la final trei secunde! In locul tigroaicei albe, am vazut un pisoi spelb si speriat.

Nici lui Lindsey nu i-a batut inima tocmai brava in piept. E la fel de greu de zis, daca a fost partia sau presiunea rezultatului obligatoriu. Dar si-a luat-o in dinti si a atacat. Pe ea nu lipsa determinarii a costat-o, ci o greseala majora in partea de sus, unde a sapat o transee adanca intr-un viraj ca sa mai stea si dupa el in cursa. Locul 4 a adus-o in fruntea clasamentului general, cu 23 de puncte avans. Dar greseala aceea de sus, a fost inca una prea scumpa pentru bilantul final.

Clasamentul etapei:

1. Julia Mancuso (USA) 1:27,50
2. Lara Gut (SUI) 1:28,31
3. Elisabeth Görgl (AUT) 1:28,65
4. Lindsey Vonn (USA) 1:28,88
5. Lotte Smiseth Sejersted (NOR) 1:29,09
6. Anna Fenninger (AUT) 1:29,20
7. Tina Maze (SLO) 1:29,53
8. Anja Pärson (SWE) 1:29,64
9. Stacey Cook (USA) 1:29,75
10. Fabienne Suter (SUI) 1:29,90
11. Johanna Schnarf (ITA) 1:30,10
12. Marie Marchand-Arvier (FRA) 1:30,11
13. Marianne Abderhalden (SUI) 1:30,22
14. Elena Fanchini (ITA) 1:30,25
15. Britt Janyk (CAN) 1:30,40
16. Leanne Smith (USA) 1:30,62
17. Maria Riesch (GER) 1:30,69
18. Ingrid Jaquemod (FRA) 1:31,49
19. Dominique Gisin (SUI) 1:31,72
20. Aurelie Revillet (FRA) 1:31,98