Interviul cu Hans Grugger

Scuze. M-am trezit cateva minute mai tarziu. Hans e bine. Arata bine, vorbeste bine, nu e lent in exprimare, sta cu sanatatea vizibil mai bine decat Daniel Albrecht la externare. Nu pare sa fi ramas cu sechele grave. Singura problema spune ca este piciorul stang, pe care nu se poate inca baza suta la suta. E mult mai bine decat la inceput, cand nu a simtit nimic pe partea stanga.

Din fericire nu-si mai aminteste accidentul. De fapt nu-si mai aminteste nici zilele de dinainte, ultimele amintiri le are de la zborul cu elicopterul din Wengen. Memoria nu-l mai ajuta ca inainte, sunt multe lucruri pe care le uita, dar realizeaza ca isi aminteste din ce in ce mai usor.

A vazut inregistrarea accidentului la putin timp dupa iesirea din coma, dar era inca foarte confuz si acum nu-si mai aminteste nimic. Nu doreste sa-l revada deocamdata. Traumatizat nu a ramas, tocmai pentru ca nu-si aminteste ce s-a intamplat.

La trezirea din coma indusa nu a realizat in ce stare grava este, a crezut ca se va putea ridica singur si nu si-a dorit decat sa plece cat mai repede acasa. Medicii si asistentele au trebuit sa-i explice ce proces lung de recuperare are in fata. Situatia a fost subevaluata poate si din cauza ca a recunoscut imediat persoanele din jurul lui si a putut vorbi normal cu ele.

La inceput n-a putut sa mearga. Insa progresele sunt rapide si avertizat de doctori nu s-a speriat ca ar putea sa nu-si mai revina. Il motiveaza si faptul ca vede cum progreseaza in terapie de la o saptamana la alta. Faptul ca dupa o cazatura atat de brutala s-a refacut asa rapid se datoreaza probabil conditiei fizice de exceptie pe care o au schiorii.

Deocamdata nu se gandeste la revenirea pe schiuri, ci sa poata merge bine si sa-si recapete restul vietii de dinainte de accidentare. La iesirea din spital, care urmeaza acum, se bucura de lucrurile marunte care i-au lipsit. Se va intoarce acasa in Gastein si va petrece timpul cu familia si cu recuperarea.

Pana acum l-au vizitat unii dintre colegi, Mario Scheiber, Georg Streitberger, Klaus Kröll, inca unul pe care nu l-am retinut si s-a bucurat de vizitele lor, desi trebuie sa recunoasca, pentru el a fost foarte obositor. Inca ii este dificil sa-si mentina atentia asupra unui singur lucru, asupra unei discutii, iar o intalnire cu prietenii il stoarce.

Desigur isi doreste sa schieze candva din nou, nu poate spune insa daca va reveni in sportul de performanta.

Cam atat. Reporterul isi ia ramas bun si ii ureaza succes pe drumul recuperarii.