Mansa invizibila

Dupa inovatia de cu o zi inainte, cand in slalomul fetelor mansa secunda s-a desfasurat pe acelasi traseu ca si prima, FIS a revolutionat schiul alpin in mansa a doua a baietilor. Desfasurata pe ceata. Nu un pic, cat sa vezi umbre. Ci deasa, cat sa nu vezi nimic. De pe margine. Pentru schiori a fost cat de cat in ordine, ajungand cu privirea pana la vreo trei-patru porti inainte. Ei cu partia stricata au avut de furca.

Dar camerele au fost pozitionate la distante ce nu le-au permis inregistrarea intregii curse, stafeta predandu-se cu schiorul disparut din imagini. Iar jos, la sosire, nu s-a putut vedea nici ecranul cel mare si nici o poarta de pe partie. Animatorul a stat langa monitorul urias si de acolo a povestit publicului ce se intampla, public ce a dovedit ca hazul de necaz nu e monopol romanesc, ovationand comentariile „radiofonice”.

Daca spectacolul oferit spectatorilor a fost compensat cu unul de o alta natura, dar totusi simpatic, s-a pierdut din vedere un lucru esential pentru desfasurarea corecta a unei curse de slalom. Impreuna cu schiorii pierduti in ceata a disparut si posibilitatea verificarii trecerii corecte a tuturor portilor. Multi s-au impiedicat. Ca o fost in gropi sau in porti nu vom sti, la final fiind imposibil de decis din imaginile albe cu umbre miscande.

Dar cursa a trebuit sa se tina. Nu pentru ca s-a dorit ca cineva anume sa aiba sansa de a castiga. Ivica Kostelic si-a meritat globul, chiar daca a trebuit sa tremure pentru el, dupa ce a terminat in afara punctelor. Andre Myhrer, singurul ce i l-ar mai fi putut lua dupa abandonul lui Jean-Baptiste Grange din prima mansa, ar fi avut nevoie de victorie, insa si-a irosit sansele cu o prima jumatate de concurs prea slaba sau prea buna. Prea slaba ca sa profite mai apoi de avantaj, prea buna ca sa prinda o partie inca intreaga in partea a doua a cursei.

Slalomul acesta a trebuit sa se tina ca alibi pentru FIS. Au impuscat doi iepuri cu ea. Au justificat balciul de la slalomul fetelor prin straduinta de a tine curse indiferent de interese si au dovedit ca fac totul pentru desfasurarea etapelor planificate, oricat s-ar pune mama natura impotriva. Cele mai multe voci acuzatoare in urma anularii uriasului fetelor, s-au plans ca federatia n-a facut nimic pentru a nu pierde etapa decisiva. Adevarul este ca sambata, nu s-ar fi putut tine. Daca nu din cauza zapezii pe care o banuiesc usor mai buna decat a prezentat-o directorul cursei, atunci din cauza cetii. Care ar fi trebuit sa anuleze totusi si slalomul baietilor.

Nu a facut-o si ierarhiile s-au rasturnat. Prima mansa trimisese la coada cativa dintre schiorii buni si acestia n-au lasat sa le scape printre degete oportunitatea de a prinde totusi o clasare fruntasa cu o mansa secunda schiata pe traseu virgin. 23 de schiori au incheiat prima mansa. In cea secunda, la varf au fost cei clasati la jumatate pe 17 (Michael Janyk), 16 (Marc Gini), 22 (Nolan Kasper), 8 (Giuliano Razzoli), 15 (Reto Schmidinger), 20 (Axel Bäck), 9 (Markus Larsson), 21 (Christof Innerhofer). Nici unul dintre primii sase nu au avut loc intre fruntasii partii a doua. Fiindca spre finalul acesteia s-a mers deja orbecaind si ca prin mlastina.

In mod logic, singurul ce a prins de doua ori top 8, campionul olimpic Giuliano Razzoli, a castigat. E drept, cu o impresionanta mansa secunda, inceputa intr-un moment in care schiatul pe partia de concurs devenise deja tortura intr-un labirint de fagasuri.

Liderilor detasati ai primei manse, Mario Matt si Felix Neureuther, le-a fost imposibil sa-l mai intreaca. Dar dupa lupta crunta cu zapada si ceata din cea de-a doua, au fost mai mult decat fericiti sa incheie totusi pe podium. Pe Mario Matt nu l-a deranjat nici macar diferenta mititica de 3 sutimi din cauza careia a ratat a treia victorie consecutiva. In cele doua precedente, din Bansko si Kranska Gora, tot sutimile fusesera de partea lui.

Clasamentul etapei:

1. Giuliano Razzoli (ITA) 1:25,72
2. Mario Matt (AUT) 1:25,75
3. Felix Neureuther (GER) 1:25,97
4. Marc Gini (SUI) 1:26,17
5. Michael Janyk (CAN) 1:26,19
6. Andre Myhrer (SWE) 1:26,33
7. Markus Larsson (SWE) 1:26,39
8. Reto Schmidiger (SUI) 1:26,40
9. Manfred Mölgg (ITA) 1:26,42
10. Steve Missillier (FRA) 1:26,83
11. Axel Bäck (SWE) 1:26,96
12. Ted Ligety (USA) 1:27,00
13. Mitja Valencic (SLO) 1:27,07
14. Reinfried Herbst (AUT) 1:27,09
15. Nolan Kasper (USA) 1:27,16
16. Christof Innerhofer (ITA) 1:27,46
17. Aksel Lund Svindal (NOR) 1:27,58
18. Ivica Kostelic (CRO) 1:27,60
19. Silvan Zurbriggen (SUI) 1:27,62
20. Markus Vogel (SUI) 1:27,70
21. Mattias Hargin (SWE) 1:28,14
22. Cristian Deville (ITA) 1:28,99

O părere la “Mansa invizibila

  1. @about ro.blog.fest
    Felicitari !
    Un loc trei nu e de colea, mai ales ca primele doua se ocupa si de alte sporturi (printre care si fotbal – care este totusi sport, orice s-ar spune).

    Postarile tale live au readus schiul alpin in inima mea, si iti multumesc pt asta.

    Am chiuit (ma rog, am incercat sa … rag ? … precum un leu, oricum am facut zgomot 🙂 ) la momentul anuntarii blogului tau pe locul 3.
    La categoria sport/zapada ai fi cistigat lejer.

    Nu stiai ca http://www.youtube.com/watch?v=DHXpnZi9Hzs ? 🙂

Comentariile nu sunt permise.