Ce urmeaza

Au trecut ceva mai mult de doua luni de cand Cupa Mondiala face pauza si se va relua abia la finalul lui octombrie cu de acum clasica etapa de slalom urias din Sölden. Pe acest plan vacanta e totala pana atunci. Ce fac insa schiorii in tot acest timp? Au si ei vacanta?

Doar un pic si pentru majoritatea s-a incheiat cam de doua-trei saptamani. Asta dupa ce nici n-a inceput imediat dupa finale. Cel putin nu pentru majoritatea lor. Primavara e anotimpul nationalelor in toate tarile cu schi puternic. La noi nu e cazul, la noi nationalele nu sunt nici macar omologate de catre FIS. De aceea se tin simultan cu cursele FIS de iarna, cu Cupa Europei si cea Mondiala. Iar schiorii sunt obligati sa participe, fara sa conteze ca in acest timp ar putea dobandi experienta internationala valoroasa si si-ar putea imbunatati coeficientii in concursuri adevarate. Dar nu despre ei e vorba, ci despre ceilalti. Rezultatele nationalelor lor le-am pus pe facebook la momentul respectiv. In general au castigat schiori din esalonul 2, putine fiind numele mari ce au mai avut rezerve pentru un ultim zvac.

Vacantele le-au inceput cam pe la mijloc de aprilie si s-au incheiat pe la mijloc de mai. Cei mai multi au zburat in tari calde pentru un pic de soare si mare. Dar daca au avut ocazia sa petreaca niste zile din nou pe zapada, unii n-au ratat-o (daca urmariti blogul lui Svindal, stiti despre ce vorbesc).

Tot in cele doua luni se petrec de obicei si reasezarile in echipe. Atat la schiori – cei cu rezultate dezamagitoare pierd sustinerea bratelor propriilor federatii, la schimb cativa tinerei primind sansa la posibila glorie – cat si la antrenori. Aici au fost multe schimbari, majoritatea provocate de retragerile antrenorilor activi pana acum. Daca e careva interesat, va pot face un sumar, deocamdata insa sar peste acest capitol.

In alti ani curgeau in perioada aceasta si stirile despre schimbarile echipei furnizoare de echipament. Anul acesta e insa neobisnuit de linistit. Am avut doar doua mutari in primavara: Lara Gut a trecut de la Atomic la Rossignol, iar Nicole Hosp de la Völkl la Fischer. Daca elvetianca a schiat pentru firma austriaca doar din 2007, Nicole Hosp a intrerupt o colaborare de 12 ani! Trecerea Larei Gut la firma franceza mai are un substrat. Rossignol a fost grav afectata de criza. Atat de grav incat acum doi ani a cerut schiorilor subventionati sa accepte reducerea salariilor (sau cum s-or fi numind) cu 50%. Cei mai necajiti au acceptat. Starurile nu. Asa s-a pierdut colaborarea cu cei din echipa americana: Vonn, Ligety si Mancuso. Fara povara platii acestora, firma s-a insanatosit, a investit in tinere talente si a ajuns acum sa aiba o echipa de schiori ce poate trage la castigarea titlurilor pe discipline: Grange, Worley, Brignone, triplul medaliat mondial Innerhofer. Cu Lara Gut, poate spera din nou si la un glob mare de cristal.

La baieti a fost tacere pana acum o saptamana, cand in mod surprinzator, Atomica a mai pierdut un schior. Felix Neureuther a semnat (cam tarziu, cam tarziu) un parteneriat cu Nordica, cu ale carei schiuri merg doi din suedezii atomici: Myhrer si Hargin. Dar si coechipiera lui Neureuther, Viktoria Rebensburg.

Bun, asta a fost, ce urmeaza? S-au inceput deja foarte serios antrenamentele de conditie fizica. Atat cele individuale, cat si taberele cu echipa, pentru cate o saptamana intensa de exercitii si teste. Ele vor continua pana in iulie, cand pe rand sau deodata echipele se vor muta pe zapada, pe ghetarii Europei, sau in muntii emisferei sudice.

Daca ei au incheiat vacanta, poate ar fi cazul s-o fac si eu, si-asa am facut o pauza mai lunga. Mult nu voi scrie, cu siguranta nu atat cat mi-as dori, dar voi incerca sa aduc in fata cate un articol (majoritatea restante) la fiecare saptamana, hai la doua, daca perioada va fi excesiv de aglomerata la lucru. Am sarit peste prezentarea medaliatelor mondiale din proba de slalom, nu pot sa-mi las tocmai favorita fara articol dedicat. Mai am povestile si pozele de cand am fost chiar eu la Cupa Mondiala, precum si un interviu cu Sandra Narea, inregistrat vara trecuta si pe care nu m-am invrednicit (rusine sa-mi fie) sa-l transcriu pana acum. Mondialele juniorilor, conflictul federatiei elvetiene cu Lara Gut, cum a distrus presa una din cele mai mediatizate prietenii, sunt si ele posibile subiecte.

Inchei spicuind dintre stirile din ultima vreme.

Dupa o chibzuiala mai lunga decat la celelalte retrageri de dupa ultimul sezon, Britt Janyk a decis sa-si lase fratele singur in competitii, sperand sa compenseze uneori cu prezenta la cursele lui de Cupa mondiala. Dupa numeroasele accidentari din echipa canadiana, Britt a fost anul trecut omul de baza al echipei, alaturi de care au prins incetinel curaj tinerelele. S-a hotarat greu pentru ca „o parte din mine ar vrea sa continue, dar pe de alta parte trebuie sa fac si urmatorul pas. Sunt gata sa merg mai departe.” In cei sapte ani de Cupa Mondiala a castigat o singura data, in 2007 in Aspen, la o saptamana dupa ce urcase pe podium in premiera, in fata parintilor si a compatriotilor, intr-o cursa din Lake Louise. La Vancouver a ratat la mustata aceeasi bucurie, ocupand ingratul loc 4 in coborarea olimpica.

In rest, lucruri mici. Jules s-a taiat la brat dupa ce a cazut intr-o coborare test. I-a sarit schiul din picior si a aterizat pe bratul ei, muscand in alunecare cu taisul din combinezon si din mana schioarei americane. A fost nevoie de sapte copci, dar macar rana nu e adanca. Lara Gut nu are timp de teste, cel putin nu pe schiuri. Se pregateste de zor de bac. Bafta, Lara! Tanja Poutiainen a inceput pregatirile de vara altfel decat restul lumii, cu ceea ce e intre timp rutina pentru ea: pe apa in propria canoe. Pe langa schi si canoe, finlandeza mai practica in mod organizat fotbalul, jucand intr-o echipa feminina de acolo, de la ea.

Vesti bune de la Hans Grugger. Ii merge atat de bine incat a anuntat intr-un interviu ca nu renunta la schiul de performanta. „Am cugetat mult si de cateva zile stiu ca vreau sa mai incerc o data, daca imi permite conditia fizica psihica.”
Cu o restrictie desigur: „daca e sa mai ajung vreodata sa concurez in Cupa Mondiala, pe Streif nu ma mai prindeti”.

Tot mai multi dintre cei implicati in conducerea sportului alb sunt interesati de masuri de siguranta care sa reduca riscul accidentarilor grave. Cu lotul national matrasit de sirul de accidente ce pare nesfarsit, nu-i de mirare ca tocmai Canada e printre cele mai active tari pe acest taram. La un summit pe probleme de siguranta tinut in Calgary s-au prezentat rapoartele analizei ultimelor sezoane, din care reiese ca schiurile, claparii si legaturile reprezinta un factor de risc foarte important. FIS lucreaza la schimbarea reglementarilor in aceasta privinta, dar noutatile vor aparea doar candva dupa sezonul 2011-2012.

Inchei cu Bode. E desigur frustrant sa-l vezi cum pierde o cursa fantastica pe ultima bucata, dar americanul schiaza acum doar de placere. Adica sare peste pregatirea fizica de vara, nu-i de mirare ca nu-l mai tin picioarele pana la final. In locul antrenamentelor, prefera sa se bucure de viata. Dupa ce a pierdut un concurs de schi si golf in Kaprun, castigat de un alt schior de Cupa Mondiala, veteranul suedez Patrik Järbyn (la echipe, Bode a fost inspirat sa faca parte din echipa specialistului, ce a castigat si acolo), americanul este acum in drum spre Istanbul. Alaturi de un alt suedez, Jon Olsson – fratele vitezistului Hans Olsson – Bode participa la raliul Gumball 3000, rezervat celebritatilor, ce a pornit la drum din Londra joi si va trece linia de sosire miercuri.

Publicitate