Lindsey, un singur tel: sa invinga!

N-a mai castigat Cupa Mondiala? Nu conteaza. Premiile continua sa se adune in colectia lui Lindsey Vonn, chiar si atunci cand ramane a doua in clasament. O premiera pentru ea a fost premiul Herbert, acordat din 2001 celor aduc servicii deosebite Alpilor, promovand spatiul montan din inima Europei vestice prin intermediul mass-mediei. Un juriu independent a acordat pentru prima data acest premiu cuiva din afara Europei. Si tot pentru prima data unei femei. Elvetian fiind premiul, Lindsey a fost solicitata de un ziar din tara cantoanelor sa le acorde un interviu. Iata dialogul pe care l-a purtat cu Manuela Hess de la Jungfrau Zeitung (am pastrat adresarea cu prenumele de politete, care este regula in relatiile de presa in limba germana in lumea schiului alpin):

Lindsey Vonn, sunteti sportiva anului 2010 la nivel mondial, in SUA ati fost de doua ori sportiva anului, palmaresul sportiv pe care il detineti e fara sfarsit. Ce insemnatate are pentru dvs. premiul Herbert?
Sunt mandra sa primesc acest premiu. Ca sportiva de meserie, incerc sa ajut sportul pe care-l practic, aducandu-l in prim plan mediatic. Premiul acesta inseamna ca reusesc sa fac asta si ca oamenii considera ca e bine ce fac. Ma bucura si faptul ca sunt prima premiata din afara Europei, chiar daca ma simt pe jumatate europeana. In timpul sezonului locuiesc in Austria si particip la multe curse in Europa.

Aici, in Europa, sunteti un mare star, un idol. E la fel si la dvs. acasa, in SUA?
Si acasa sunt cunoscuta. Dar in marile metropole, ca Los Angeles sau New York sunt un om oarecare si pot merge pe strada fara ca cineva sa ma recunoasca. Schiul este de fapt mai pretuit in Europa decat in America. De aceea mi-am si propus sa promovez schiul spre o mai mare recunoastere in SUA si sa-l fac mai popular. Cred ca numeroasele succese ale echipei americane din ultimii ani, au ajutat deja.

Premiul Herbert recompenseaza o persoana care a adus servicii exceptionale lumii muntilor prin intermediul presei. Ati invatat sa schiati in Rocky Mountains, in timpul sezonului locuiti la piciorele masivului Glockner din Austria. In care munti va simtiti mai bine?
Ma simt bine in toti muntii, indiferent daca sunt in America sau Europa. Orice zi petrecuta in munti si in care pot schia, este pentru mine o zi perfecta. Insa acasa ma simt doar in Rockies, in Vail, Colorado, unde mi-am petrecut adolescenta.

Nici in Cupa Mondiala nu aveti un munte favorit?
Schiez cu multa placere in St. Anton, din pacate pana acum acolo s-a tinut o singura coborare feminina. Si coborarea din Lake Louise este printre favoritele mele.

In peisajul montan se potrivesc si vacile. Detineti si dvs. cateva.
Da, intre timp sunt deja cinci. Cand am castigat coborarea din Val d’Isère in 2005, un sponsor mi-a oferit o vaca. Era asa frumoasa, ca am pastrat-o si am renuntat la premiul in bani. Din pacate nu o pot vizita prea des pe Olympe (asa si-a botezat Lindsey vaca – n.r. Jungfrau Zeitung) si cei patru vitei ai ei, caci pasc in Kirchberg, iar noi cu echipa SUA ne-am mutat la Kaprun.

Aparent sunteti foarte dinamica nu numai pe schiuri, ci si in viata, aceasta fiind una dintre calitatile recompensate de premiul Herbert. De exemplu anul trecut ati filmat pentru serialul Law & Order.
A fost o nebunie. Law & Order e serialul meu favorit din toate timpurile. Cand mi s-a permis sa joc, mi s-a implinit un vis, mai ales ca a fost ultimul episod al serialului. Am avut emotii, mult mai multe decat inaintea unei curse de schi. Inima imi batea salbatic si mi-era teama sa nu uit ce am de zis. In plus am ranjit tot timpul. Regizorul a trebuit sa-mi atraga permanent atentia sa raman serioasa, asa cum era rolul.

Va doriti o cariera de actrita la finalul celei de schioara?
Sa vedem. De cand cu Law & Order am primit si alte oferte. Insa de gandit la asta o voi face cand va veni vremea. Deocamdata schiul are intaietate.

Placa de piatra cu sculptura Herbert simbolizeaza curajul. Sunteti singura femeie din Cupa Mondiala care merge cu schiuri de barbati. De cat curaj e nevoie pentru asa ceva?
Nu mi se pare ca din cauza asta as avea mai mult curaj decat celelalte. Schiurile de fete au fost intotdeauna prea slabe pentru mine, am nevoie de material mai dur. Cand am schimbat furnizorul de schiuri, trecand de la Rossignol la Head, serviceman-ul meu a luat si cateva perechi de schiuri de baieti in tabara de antrenament din Chile. Le-am incercat si pe loc am scos timpi mai buni cu o secunda. Schiurile de baieti le pot apasa mai in forta si asa sa raman cu mai multa viteza la iesirea din curbe. Vreau sa fiu cat se poate de rapida.

Sunteti printre schiorii care au cazut de cateva ori si s-au accidentat. Cu toate acestea, teama pare sa va fie straina.
Nu mi-e teama niciodata si nici nu mi-a fost vreodata, nici macar in copilarie. Ceea ce nu este intotdeauna un avantaj: de multe ori am aterizat in plasa pentru ca am riscat prea mult. Dar daca ti-e teama nu poti schia coborari. Cazaturile si opririle in plasa sunt parte din meseria noastra. Insa nu ai voie sa te gandesti la ele atunci cand iei startul. Trebuie sa ecranezi posibilitatea aceasta, sa dai de fiecare data suta la suta si sa schiezi la limita.

Sunteti campioana olimpica, mondiala si multipla castigatoare a Cupei Mondiale. De unde extrageti energia si motivatia necesare acestei prezente constante la varf si dominatiei in schiul feminin?
Telul meu este sa fiu din ce in ce mai buna. Asta nu inseamna numai sa fiu mai buna decat concurenta, ci sa-mi ridic nivelul propriu de la an la an. Sigur ca exista si zile in care as prefera sa raman in pat in loc sa ma antrenez. Dar atunci ma intreb ce face concurenta in ziua respectiva si regasesc imediat motivatia sa imi imbunatatesc performantele. Insa dupa sezon am de fiecare data nevoie de cateva saptamani de pauza, ca sa-mi scot sportul din cap si acumulez motivatie noua.

Ce faceti in pauza aceasta?
Se gasesc intotdeauna multe de facut, multe evenimente si sedinte foto la care trebuie sa particip. Dar am grija sa-mi iau si cateva zile de vacanta. In primavara aceasta am fost cu sora mea in California, unde m-am relaxat la plaja, dupa care am petrecut si cinci zile in Miami. Savurez de fiecare data sa pot face ce vreau si pentru o perioada scurta sa nu am nici o obligatie. Nu mi se intampla prea des. Insa anul trecut am avut o pauza prea lunga.

Va referiti la infrangerea din Cupa Mondiala in fata Mariei Riesch din sezonul trecut.
Exact. Dupa JO si castigarea globului mare de cristal in 2010, am avut nevoie de o deconectare. Am avut o iarna solicitanta si a trebuit sa-mi vindec diferite accidentari (contuzie osoasa chiar inaintea JO, fractura la deget in timpul slalomului urias olimpic, diverse contuzii la maini si genunchi in timpul sezonului Cupei Mondiala – n.r. Jungfrau Zeitung). Privind retrospectiv, cele sase saptamani au reprezentat totusi prea mult trai bun.

Va pregatiti acum cu atat mai intensiv pentru sezonul urmator?
Da, categoric. Am reluat antrenamentele imediat dupa scurta vacanta din Miami, la inceputul lui mai. De atunci n-am lipsit mai mult de doua zile din studioul de fitness. Asta se simte deja, sunt mult mai pregatita decat in aceeasi perioada a anului trecut, forta mi-a revenit foarte repede. Aceasta ma motiveaza sa ma antrenez mai departe din greu.

In ciuda acestei infrangeri, sunteti – datorita numeroaselor succese – una dintre cele mai bune schioare din istorie. V-ati obisnuit intr-o oarecare masura cu sentimentul victoriei?
Imi dau seama inca de pe traseu daca merg bine si daca e suficient pentru o victorie. Cand trec linia de finis si vad pe tabela numarul 1, este insa de fiecare data un sentiment fantastic. Fiecare cursa e diferita, asa ca si fiecare victorie este frumoasa in felul ei.

Care a fost cea mai frumoasa?
Victoria olimpica in coborarea din Vancouver in 2010. Aurul olimpic a fost visul vietii mele. A fost si prima data cand am plans dupa o cursa. Altfel nu plang niciodata, nici de bucurie, nici de dezamagire.

Si cum reactionati atunci cand nu castigati?
Sunt dezamagita. Nu de loc in primul rand, ci de mine. Pentru ca am facut o greseala si stiu ca pot fi mai buna. Si vreau nu numai sa schiez bine, ci cat de bine se poate, in fiecare cursa.

Cat din succes i se datoreaza sotului si antrenorului dvs., Thomas Vonn?
Are o mare influenta atat asupra performantelor, cat si a dezvoltarii mele. Multe din lucrurile pe care le stiu despre inspectia traseului, tactica si tehnica le-am invatat de la el. Tot el are grija si de material si stabileste „canting”-ul claparilor mei. Fara el n-as fi o schioara atat de buna.

Colaborarea aceasta stransa trebuie ca nu e intotdeauna usoara.
Asa e. Nu e niciodata simplu daca te casatoresti cu antrenorul tau. Mai tipam unul la altul in timpul inspectiei sau la sosire. Probabil ca lumea crede in astfel de situatii ca am luat-o razna. Insa asta e viata noastra si drumul pe care am apucat-o. Pot avea suta la suta incredere in Thomas si ma bucur ca este intotdeauna alaturi de mine. Relatia noastra n-ar avea altfel nici o sansa, caci din noiembrie pana in aprilie nu trec deloc pe acasa. Asa pot sa ma concentrez complet asupra schiului si nu sunt distrasa de dorul de casa.

Va aflati intr-o situatie asemanatoare cu cea a idolului dvs., Roger Federer: ati dominat sportul pe care-l practicati timp de multi ani si sunteti cea vanata, cea care trebuie sa confirme in fiecare sezon. Cum va descurcati cu presiunea acestei situatii?
De fapt prefer situatiile in care nu sunt sub presiune. Atunci schiez mai relaxata si ma pot concentra mai bine asupra propriei performante. De aceea astept cu nerabdare sezonul viitor, in care Maria Riesch va fi cea vanata. Insa indiferent daca eu le urmaresc pe celelalte sau ele pe mine, telul este de fiecare data acelasi: vreau sa castig.

O părere la “Lindsey, un singur tel: sa invinga!

  1. I love her , no matter what !
    happy B-day october gal .
    The prime of her life as an athlete, the best is yet to come.
    Live it, love it , have a good one, go for the stars !

Comentariile nu sunt permise.