Maria Höfl-Riesch: Ganduri despre prezent si viitor

Nu-i usor sa fii cel mai bun. Nu e un cliseu ce bate spre eforturile si sacrificiile necesare ajungerii si mentinerii la varf, ci ma refer la „a fi deja cel mai bun” si tot ce aduce acest statut cu el, in lumea sportului. Chiar daca eu ma restrang aici la schi.

Vara trecuta s-a plimbat Lindsey Vonn pe la toate evenimentele importante, anul acesta este randul Mariei Höfl-Riesch. Prezenta la diverse ocazii e impusa de sponsori, federatie, poate si politete, desi ma cam indoiesc, dar consuma timp pretios ce ar fi altfel dedicat antrenamentelor. Insa cu cei care dau bani nu se sta la tocmeala si Maria zambeste cu gratie peste tot pe unde apare.

Cum printre activitatile ce i-au fost trecute in program s-a numarat si o intalnire cu copiii unei scoli din Düsseldorf intr-o sala de schi (cea din poza), ziarul regional Express n-a ratat ocazia unui interviu (imediat dupa acordarea JO 2018 Coreei de Sud) cu campioana Cupei Mondiale:

Cat de mare e dezamagirea dupa esecul aplicatiei München-ului pentru JO 2018?
Normal ca sunt foarte dezamagita, caci s-au investit mult suflet si bani in aplicatie. Eu am participat la prezentare de pe scena si am fost incantata de ceea ce au realizat Kati Witt (da, fosta patinatoare – n.t.) si Thomas Bach. Ar fi fost un vis sa particip la JO chiar la mine acasa in Garmisch, indiferent ca ar fi fost ca sportiv activ sau din alta pozitie. Pe de alta parte, Coreea de Sud depusese dosarul pentru a treia oara si asta arata ca si noi mai trebuie sa incercam cu München-ul o data. A doua oara am avea cu siguranta sanse foarte mari si atunci nu s-ar pierde nici investitiile facute.

Si dvs. ati depus suflet la intalnirea cu elevii. Considerati munca cu copiii ca o investitie in viitor?
Da, categoric. In afara de sport, cel mai important este sa se deprinda competente sociale si emotionale pentru a putea face fata mai departe provocarilor vietii. Iar asta se invata la scoala, insa si prin sport. La clubul de schi nu lucrez cu cei mai mititei. Dar la antrenamente vin adesea si copii carora le dau posibilitatea sa se antreneze uneori si cu noi, „batranii”.

Ati inceput sa schiati la varsta de trei ani, ati castigat tot ce se poate castiga si acum, in miez de vara, trebuie sa va intoarceti deja pe ghetar. Inca va mai face placere schiul?
Da, de exemplu dupa finalele Cupei Mondiale am revenit acasa impreuna cu sotul meu si chiar a doua zi a fost asa vreme superba incat am urcat iar pe munte si am savurat sa fim acolo. In afara de asta, avem o zicala: sportivul de iarna se croieste vara. In afara de antrenamentele zilnice pentru conditia fizica, am facut deja o sesiune pe zapada in Zermatt si voi zbura cu echipa in cantonamentele din Noua Zeelanda si Chile. Calatorim sa prindem iarna din urma.

Va simtiti obligata permanent sa va confirmati succesele?
De confirmat nu mai trebuie din fericire sa confirm nimic. Am obtinut tot ce se poate obtine in schi, sunt dubla campioana olimpica, sunt campioana mondiala si castigatoare a Cupei Mondiale. Este un sentiment incredibil de frumos sa fi realizat toate acestea. Aceasta imi permite sa fiu mai relaxata in anii care vin. Totodata acum pot sa savurez mai mult schiul. Normal insa ca ambitia ramane si doresc sa-mi apar globul mare de cristal, ca si victoriile olimpice in 2014 in Soci. Sportul de performanta se poate practica numai pana la o anumita varsta si trebuie avut grija sa te retragi la momentul potrivit.

Acum, dupa nunta, a aparut dorinta de a avea copii sau asteptati cu urmasii pana la incheierea carierei?
Nu cred ca o sa-mi doresc copii chiar acum, imediat. Amandoi suntem oameni care planifica ce au de gand si am cazut de acord sa nu intreprindem nimic in aceasta directie pana in 2014 (rade – n.r.).

V-ar fi imposibil sa va descurcati si cu cariera si cu copilul in circul alb?
Din cate stiu eu, nu au fost decat una sau doua fete care s-au intors in Cupa Mondiala dupa ce au nascut. Pentru mine asa ceva nu intra in discutie. Pe de o parte din cauza nasterii corpul sufera modificari, cu care e dificil sa mai practici sport la nivel de performanta. Pe de alta, ai o alta impartire a responsabilitatilor. Nu mi-as mai dori apoi sa ma arunc la vale cu 130 km/h. Mai intai voi incheia cu performanta si abia apoi ma voi apuca de planificarea familiala.

Gasiti ca nu este fair ca femeile inca mai trebuie sa-si dovedeasca aptitudinile in orice sport, asa cum se intampla acum la CM de fotbal (exista voci publice in Germania care gasesc ridicol fotbalul feminin – n.t.)?
Oricum nu se poate compara sportul masculin cu cel feminin. Consider ca fotbalul este un sport de traditie masculina, ceea ce a atras automat atentia publicului si spre varianta feminina. Cat despre pareri ca cea a lui Mario Basler, nu pot decat sa rad. In general, femeile au acces in Germania chiar si la pozitii inalte. Suntem complet acceptate. In schi cu atat mai mult cu cat avem mai multe succese decat barbatii. Acesta este avantajul nostru. Mai degraba barbatii sunt cei ridiculizati cu referinte de genul: nu sunteti in stare sa castigati nici macar o coborare de fete.

Comitetul Olimpic International este un domeniu masculin. V-ar face placere ca dupa incheierea carierei sa va implicati in politica sportiva si sa va impuneti principiile acolo?
Da, imi pot imagina ca as face asa ceva. Am mai multe idei despre ce as putea face dupa incheierea activitatii sportive. Dar cine stie, poate ca voi ajuta sa aduc urmatoarele JO la München.