Rezumatul verii

Rapid, inainte sa devina superfluu, o prima parte a rezumatului verii. Pauza competitionala inseamna in fiecare an doua lucruri: pe de o parte antrenamente si testari de echipament nou sau vechi, pe de alta modificarea statutului de accidentat la multa lume. Vara aceasta insa s-a mai intamplat ceva. Decizia federatiei de a modifica parametrii admisi pentru schiurile de slalom urias, a generat o mica rascoala.

Cum in momentul de fata aceasta mocneste inabusit, dand sa se stinga, si cum subiectul noilor schiuri va fi actual abia sezonul viitor, aman seria de articole pe aceasta tema pentru intervalul de pauza dintre Sölden si Levi. La capitolul raniti vorbim de cei reveniti dupa accidentarile sezonului trecut, dar din pacate si despre cei ce nu fac pasul reintrarii in activitate, precum si despre accidentatii de peste vara, desi anul acesta e mai corect sa-i numim de toamna, accidentarile lovind mai tarziu decat in alti ani. Majoritatea schiorilor despre care am strans date fiind baieti, voi incerca sa public materialul acesta dupa etapa fetelor, fiind important sa stim la inceput de sezon pe cine vom vedea in cursa si ce sanse au.

Asa ca acum raman cu prezentarea placuta a calatoriilor si aventurilor frumoase ale schiorilor din timpul verii.

Prima parte a antrenamentelor, cu cantonamente scurte (de cate cel mult o saptamana) si intensive a fost aceeasi pentru toti schiorii: conditie fizica cu nesfarsitele si plictisitoarele ore in sala de forta si pe bicicleta de fitness. Diferit a fost doar cum s-a incercat mentinerea motivatiei. Baietii austrieci au intrat in sala de box, sport pentru care am dobandit respect in clipa in care slalomistii cei iuti de picior s-au simtit depasiti de viteza cu care trebuie sa si le miste boxerii. Italiencele au combinat antrenamentele normale cu sedinte de dance-aerobic (sau cum s-o fi numind), austriecele au facut o tura salbatica de biking la vale pe teren denivelat si tot asa. Activitati menite sa trezeasca interesul si simultan sa descarce frustrarea antrenamentelor plate si deocamdata lipsite de orizont.

Si au venit apoi iulie, august, septembrie cu primele viraje pe zapada, momente despre care am cules (de pe site-urile de schi si paginile sportivilor) multe fotografii pe care le-am insirat la paragrafe, chit ca n-au legatura cu subiectul.

Aproape toata lumea a zburat dincolo de Ecuator in cautarea iernii, care a venit mai tarziu, dar nu cu mai putina zapada. Vitezistele din echipa Elvetiei au ramas insa acasa. Motivul: tambalau, bani, timp, oboseala, ca sa schieze 4 zile din 10 din cauza vremii proaste. Echipa de antrenori ar fi putut gasi o agentie de prognoza a vremii mai competenta. Anul acesta vremea a fost aproape perfecta atat in Noua Zeelanda, cat si in America de Sud. Nici pe ghetarii elvetieni n-au avut de ce sa se planga, desi consistenta zapezii de vara difera de cea de iarna, iar oferta partiilor este mai redusa.

Singurele ghinioniste cu vremea au fost italiencele. Au amanat zborul in Argentina pana in a doua jumatate a lui septembrie si au ramas cu planul de antrenamente incomplet, dupa ce vremea nu le-a prea permis sa iasa pe piste. Noroc cu cantonamentul de vara de pe ghetar (de la care a lipsit Manuela Mölgg, suferinda de o inflamatie a genunchiului).

Restul echipelor au zburat fara sa se gandeasca de doua ori in emisfera sudica, unde soarele le-a suras aproape zilnic si toata lumea s-a declarat incantata. Majoritatea natiunilor si-a impartit schiorii in tabere, tehnicienii prefeerand Noua Zeelanda, iar vitezistii America de Sud. Asa au facut de exemplu nemtii, perioadele de antrenamente nefiind suprapuse pentru a-i permite Mariei Höfl-Riesch sa participe mai intai la antrenamentele tehnice si apoi la cele de viteza (in Chile). Completez cu un filmulet edificator dintre cele pe care le-a pus la ea pe blog, ce merita urmarit chiar daca nu intelegeti explicatiile, date din pacate exclusiv in germana (schiaza de la minutul 1:21, unde ne arata portiunea pe care s-a accidentat sora ei si unde ulterior era s-o pateasca si ea).

Americanii au mutat si tehnicienele din Noua Zeelanda in Chile. Inca de la jumatatea perioadei, dupa cantonamentul neo-zeelandez Lindsey Vonn se declara „pregatita pentru iarna viitoare si atacarea titlului suprem al Cupei Mondiale”, continuand apoi „in slalomul urias am facut progrese mari, schiurile rezista si pe suprafete inghetate, ceea ce imi da multa stabilitate. Mai putin roz e situatia la slalom, unde testam schiuri, clapari, legaturi. Toate in combinatii diferite, astfel incat uneori avem pana la sase variante de echipament pe zi.” Chiar mai bine a mers cantonamentul chilean, la incheierea caruia Lindsey s-a declarat multumita si de antrenamente si de atmosfera din echipa. Dovada fotografia, impreuna cu Resi Stiegler si Hailey Duke.

Vitezistii elvetieni, cu tot cu Didier Defago, revenit dupa o ruptura de ligamente, au folosit din plin iarna sudica, cu doua escale de cate doua saptamani: Ushuaia, Argentina si apoi Las Lenas si La Parva, Chile. Au revenit in Europa perfect antrenati si incantati de conditiile din Las Lenas la inceput de septembrie si sanatosi pana la unul (Ralf Kreuzer, din pacate eliminat din competitii sezonul acesta din cauza unei noi rupturi de ligament, dupa cea din 2006, accidentare petrecuta taman la incheierea cantonamentului din America de Sud, intr-o coborare libera pentru propria placere).

Baietii austrieci si-au despartit in trei grupele, cu sejururi mai scurte dincolo de Ecuator. Slalomistii uriasi si combinatoristii in Ushuaia (Argentina), vitezistii in Portillo (Chile), tehnicienii in Noua Zeelnada. Raportul argentinian a transmis ca „accentul se pune in aceste antrenamente pe continuarea dezvoltarii tehnicii, automatizarea anumitor modele de miscare si schimbarea ritmului.” Incantarea lor a fost repetata si in celelalte tabere de toti cei prezenti. De la aceste antrenamente au lipsit doar o parte din convalescentii iernii trecute, inca neajunsi la stadiul intensiv de efort pe zapada, dar si Mario Scheiber, complet fit pana sa dea gripa peste el, obligandu-l sa anuleze deplasarea in Chile.

Aceleasi laude, devenite laitmotiv s-au auzit si dinspre fete. Conditiile in Noua Zeelanda au fost mai mult decat optime („mai bune ca niciodata”) cu doar doua zile de pauza din cauza viscolului, care pe de alta parte a adus zapada proapata pe munte. In premiera vitezistele s-au antrenat impreuna cu tehniciele, lucru de care au profitat fetele angajate pe ambele fronturi, de exemplu Nicole Hosp. Singura temere a antrenorilor la revenirea in Austria a fost ca pauza pana la urmatoarele antrenamente pe zapada sa nu devina prea lunga (de peste 3 saptamani) din cauza temperaturilor ridicate de la finalul verii, ce au stricat zapada pe ghetarii europeni. Om vedea azi daca s-au descurcat in ciuda verii indiene.

In Argentina au mai putut fi gasiti italienii, francezii, slovenii in timp ce in Noua Zeelanda si-au dat intalnire schiori din Canada, Japonia, Norvegia.

Apropo cantonamente in emisfera sudica. Cand se zboara cu tone de echipament si e nevoie de amenajarea speciala a pistelor, cheltuielile nu sunt deloc mici, in timp ce buzunarele federatiilor au intrarea tot mai ingusta. Si pentru a nu taia din costuri pe spinarea tinerilor din Cupa Europei ce au si ei ocazia sa se antreneze alaturi de schiorii „mari”, se ataca fondurile private ale sportivilor. Austriecii le cer o contributie de cate 1500 euro, elvetienii cer si ei bani, dar suma nu e fixa. Se calculeaza in functie de cat ramane de acoperit dupa ce firmele de schi platesc taxa de cantonament in sud.

Misterul continutului acestor antrenamente de vara pe zapada il dezvaluie Peter Fill, care ne-a trimis programul cantonamentului din Ushuaia: „Ziua mea incepe deja la 6:30 dimineata. Iau micul dejun si sun apoi acasa sa vad daca totul este in ordine. Din cauza celor cinci ore diferenta de fus orar cei de acasa sunt deja adunati la masa de pranz. La 7:30 plecam cu un minibus spre partiile de pe „Cerro Castor”, un masiv din apropiere. Antrenamentul incepe cu cateva coborari libere, fara porti, ca sa ne obisnuim cu zapada aflata in permanenta schimbare si ca sa ne incalzim corpul si muschii. De indata ce atingem „temperatura de functionare”, o luam printre porti direct spre miezul antrenamentului. In primele zile ne-am antrenat in special la slalom urias, apoi o zi de slalom, iar acum continuam cu disciplinele rapide, super-urias si coborare. Anul acesta avem noroc cu vremea, iar zapada este si ea ideala de schiat. Antrenamentul nu se termina dupa modulele de dimineata. Dupa amiaza vine partea cea mai solicitanta, cu greutati. Lucram alternativ cu accent pe bust sau picioare. Insa avem in program si mers cu bicileta sau tenis cu piciorul. Nici antrenamentele de echilibru nu sunt neglijate, de exemplu cu slacklinig, o forma moderna a dansului pe sarma. La 19:30 mancam cina si abia atunci am si ceva timp pentru relaxare. Cel mai mult imi place sa ma uit la filme si de aceea am adus o intreaga colectie cu mine. Si desigur urmaresc si US Open.”

Cat despre importanta antrenamentelor in sud, in comparatie cu cele de pe ghetar, iata ce ne spune schiorul german Andreas Sander: „Schiatul in Chile nu e altfel decat cel de la noi, din Europa. Cum insa pe jumatatea de glob sudica acum domneste iarna, antrenamentele sunt mai diverse decat cele din vara noastra. Pe de o parte avem piste scurte, pentru antrenament pur de tehnica, pe de alta avem partii lungi, ideale pentru antrenamentele de viteza. In plus putem organiza intregul program de antrenament la fel ca in timpul iernilor noastre si nu suntem limitati din cauza configuratiei geografice a unui anumit ghetar. Acesta este un castig urias pentru pregatirea sezonului.”

Sa trecem un pic in revista si rezultatele curselor FIS desfasurate pe perioada verii. Nu scapati insa din vedere ca „numele mari” rareori iau parte la aceste intreceri, preferand sa se concentreze pe antrenamente si sa tina nivelul propriei pregatiri ca atu-ul din maneca atunci cand incepe Cupa Mondiala, desi se mai intampla sa deschida cate o mansa, asa cum a facut Ted Ligety, in incercarea de a-si imbunatati slalomul..

Primele curse FIS din Noua Zeelanda (slalom) au avut un invingator asteptat si unul surpriza. Lars Elton Myhre a castigat in prima zi, urmat de americanul Will Brandenburg si canadianul David Donaldson (nume nou, sa vedem daca e cooptat in echipa de CM), pentru ca a doua zi norvegianul si americanul sa fie depasiti de Akira Sasaki, unul dintre cei mai simpatici slalomisti din Cupa Mondiala. Nu pot sa nu-i urez: tine-o tot asa, Akira! Norvegia a triumfat si la fete, prin Lotte Smiseth Sejersted, urmata de Susanne Riesch si Lena Dürr, pentru a acapara intregul podium prin junioarele lor (Winquist, Haugen, Sausa) in cea de-a doua zi.

La slalom urias nivelul participantilor a fost mai scazut, necunoscuti sau specialisti in alte discipline (Zuzulova) castigand fara probleme uriasul inclus in seria Winter Games. La aceleasi jocuri in proba de slalom, invingatori au iesit Will Brandenburg si din nou Veronika Zuzulova, urmati de Rainer Schönfelder (!!!) – proaspatul eliminat din echipa de Cupa Mondiala a Austriei, ce lupta acum de unul singur pentru revenire, acesta fiind primul podium de la accidentare si vom vedea peste trei saptamani daca reuseste sa castige din nou un loc in echipa pentru Levi in testele interne – si Lars Elton Myhre, respectiv de norvegianca Kristine Gjelsten Haugen si elvetianca Priska Nufer.

In competitiile de viteza, Tobias Stechert a castigat doua coborari FIS in La Parva (Chile), lucru ce n-ar reprezenta o stire demna de pus intr-un rezumat daca printre invinsi n-ar fi fost si un Adrien Theaux sau David Poisson de exemplu. Podiumul a fost completat in prima zi de francezul Yannick Bertrand si Andreas Sanders, compatriotul lui Stechert, iar in a doua zi de slovacul Gasper Markic si neamtul Josef Ferstl. Sa devina Germania o forta si in schiul alpin masculin? Sa nu uit. Pe locul 11 in ambele zile a incheiat Daniel Albrecht. Haide Dani!

In aceeasi companie a echipelor de Cupa Mondiala din Franta, Germania, Slovenia, in primul super-G Fis din Chile s-a impus slovenul Bostijan Kline, in fata lui Yannick Bertrand si a lui Stephan Keppler. Lucru departe de a fi un fleac tinand cont ca cei doi Andrej compatrioti, Sporn si Jerman au fost si ei in competitie.

Apropo Daniel Albrecht. Elvetianul si-a surprins inclusiv prietenii in iunie (adica mai mult decat foarte tarziu) cand a decis sa treaca de la Atomic la Head, micsorand si mai mult echipa producatorului austriac. Motivul a fost imposibilitatea tehnica din cauza liniei inflexibile de fabricatie a celor de la Atomic de a efectua niste modificari la schiurile lui Dani. Cei de la Head in schimb s-au aratat mai mult decat dornici sa-i implineasca orice dorinta. Cu exodul masiv de la Atomic din aceasta vara, s-ar putea crede ca firma a ramas fara schiori de valoare. Nu e chiar asa, iata liderii ce au ramas fideli: Janka, Raich, Hirscher, Scheiber.

Ramanand la echipamente, cantitatile testate sunt cu adevarat impresionante. Limitandu-ne la schiuri, avem aici demonstratia fotografica a Anjei Pärson. Acestea ar fi perechile pe care le-a incercat pe ghetar in Zermatt. Lucru necesar, spune ea, atunci cand diferentele intre concurente sunt de cate o sutime de secunda.

Si tot legat de echipamente, va mai amintiti de fluieratul condamnat de adversari al costumelor rapizilor austrieci de la inceputul sezonului trecut? Raspunzatoare pentru combinezoane (poate si pentru fluierat) e firma de echipament germana Schöffel, cu care austriecii colaboreaza de 3 ani. Cele noi au fost testate deja in iulie, nu in laboratoare, ci pe schiori, in tunelul de vant, unde sportivul e supus unor uragane de 300km/h cu temperaturi de -25 de grade. Experienta din care combinezoanele ar trebui sa iasa neatinse, iar schiorul mai experimentat in alegerea unei pozitii aerodinamice optime.

Pentru prima data, la mijlocul lui octombrie au testat in tunelul de vant si cativa dintre schiorii canadieni, in frunte cu Erik Guay, dupa ce echipa canadiana a semnat un contract de sponsorizare cu Audi. Scopul a fost acelasi: probe pentru echipament si pozitie aerodinamica.

Au mai ramas stirile despre lupii singuratici. De fapt lupoaice, toate sunt fete. Lara Gut cu echipa ei in care e acum inclus si fratele ei mai mic, Jan, s-a antrenat la capatul lumii in Ushuaia, impreuna cu echipele Frantei si Italiei. Poza de la inceputul articolului e din galeria ei, realizata de Agence Zoom. Tot cu propria ei echipa a facut deplasarea si Tina Maze, in iulie pe ghetar in Elvetia, antrenament continuat apoi timp de o luna in Chile si Argentina.

Si Kathrin Zettel a ales din nou drumuri separate de colege, insa nu pentru ca ar exista vreun conflict cu federatia, ci din motive de sanatate. Dupa ce anul trecut austriaca aproape a renuntat la cariera din cauza durerilor cauzate de un sold rebel, acum spera sa fi gasit o echipa de terapeuti suficient de competenta s-o trateze. Ca urmare, contactul cu zapada a fost amanat pana in septembrie, sarind peste lungul cantonament neo-zeelandez din august, timp in care s-a dedicat exclusiv antrenamentelor de conditie fizica.

Tot singura se antreneaza de multe ori si Tanja Poutiainen, intre nivelul ei si cel al colegelor fiind o prapastie atat de mare incat are nevoie de de exercitii croite special pe masura ei. Pentru conditia fizica a plecat intr-o excursie de mai multe zile cu propriul manager de pregatire, in caiac pe lacul Inari. Care e lung de 90 km si are mii si mii de insulite presarate pe suprafata. Programul pe durata calatoriei: dimineata antrenament pe intervale (segmente de efort intens, pana la epuizare alternate cu pauze scurte de recuperare, exista un terment romanesc pentru asta?) pentru imbunatatirea oxigenarii, dupa amiaza 25 de km cu caiacul impotriva vantului, apoi iar antrenament pe intervale. Seara: pus cortul, facut focul, gatit. Doar Tanja e o outdoors girl! Bagajul s-a plimbat si el cu caiacul si n-a avut voie sa-l rastoarne!

In incheiere o noutate legata de triplul medaliat mondial, Christof Innerhofer. Fiindca peste 2 (sau 3?) sezoane nu mai raman in calendar decat o combinata si o super-combi (Wengen), italianul isi largeste spectrul specialitatilor si se extinde spre slalom urias ca sa poata puncta in 3 discipline. S-a antrenat deja noua zile doar pentru urias si timpii au ajuns deja la nivelul lui Carlo Janka! Totusi telul pentru prima etapa de Cupa Mondiala e modest: sa se califice in mansa secunda.