Tripol

Nu, nu pot sa dau interviul invingatorului, i-a raspuns Didier Cuche razand reporterului. Un ras ce nu se mai oprise de cand trecuse linia de sosire. Pai da, pana la 31 de ani nu stransese decat sase victorii, cu un singur sezon mai rasarit, fix acum 10 ani. Apoi, nu se stie exact de unde, s-a adunat si s-a ridicat deasupra tuturor, un mamut al schiului in viteza. Iarna trecuta parca a fost in usor regres fata de anul precedent, iar acum, ajuns la 37 de ani si fara adversarul de-o seama al anilor din urma, Michael Walchhofer, nu-s putini cei ce-i completeaza grabiti cuponul de pensionar.

Dar nu de asta a inceput sa rada cand s-a uitat pe tabela de afisaj. Scria Didier Cuche, 1, -0.63 si acest numar din urma i-a declansat veselia. Avusese doua antrenamente proaste. Unul prin zapada proaspata, altul in care mai ca nu s-a luat la tranta cu vantul napustindu-se asupra lui. Toata lumea fusese de acord ca la asa conditii clasarea e irelevanta, dar locul 32? S-a susotit. Se pregatise de o loterie. Ninsoare usoara, vant in rafale, cu o ora inainte de cursa. A fost surprins de lumina buna si lipsa uraganului cand a pornit in cursa. A stiut si ca e buna, dar hei! E Lake Louise, sunt multi cei care fac o cursa buna.

Si ca sa fie cinstit, perfecta n-a fost. Da, a mers compact, a sarit adunat, a lasat schiurile libere si le-a avut rapide (ski-bombs, cum le-a zis), dar linia putea fi mai directa si acceleratia putea fi apasata mai mult in unele pasaje. In multii ani de cariera reusise o singura victorie in statiunea de munte canadiana, in urma cu doi ani, la deschiderea celui mai de succes sezon al sau. Iar sezonul acesta, dupa prima cursa, nu poate fi catalogat ca fiind tocmai reusit. Plus ca diferenta aceea de sase zecimi si mai bine era fata de cel ce se impusese ca principal favorit dupa primele antrenamente, Adrien Theaux. Si atunci, cand il bati atat de categoric, sa nu incepi sa razi?

Intre timp fusesera si altii mai buni decat francezul, colegul Beat Feuz repezindu-i-se pe urme pana la o mustata distanta, dar sentimentul acela de bine a ramas. Si totusi a refuzat. Nu, nu pot sa dau interviul invingatorului. Nu inca. In Lake Louise trebuie sa astepti pana la ultimul schior inainte sa fii sigur de victorie. Invatamintele trecutului.

Ce nu vor fi scoase din manualul curselor canadiene. Afirmasem sigura de mine ca gata, nu mai are cine strice podiumul. Romed Baumann, cu acelasi stil frumos si ingrijit ca de manechin iesit la rampa, era si el sigur sau aproape. Si cu atat mai mare a fost dezamagirea atunci cand cu numarul 45 a trecut linia de sosire Hannes Reichelt. Coechipierul lui Baumann, vicecampion mondial de super-G, e specialist in probele medii de viteza. Cu alunecatul simplu, ciuci si la vale, nu s-a prea descurcat pana acum, putandu-se lauda cu un singur loc 10, cea mai buna clasare din cariera. Si nici n-a inceput bine, la mijloc avea deja jumatate de secunda intarziere, indicator pentru un rezultat bun, de care Romed sa se poata bucura colegial, insa nu sa se teama. Ce a facut Baumann de acolo mai departe e greu de explicat. A gasit o linie perfecta, ce l-a adus rapid in vale. Intr-atat de rapid incat l-au trecut caldurile si pe Didier.

Elvetianul a avut noroc. De n-ar fi tras Hannes de timp sus pe creste, n-ar mai fi celebrat dubla victorie elvetiana. Una asa cum trebuie, dupa parerea lui, un oldie in fata unui pusti. Austriecii au trebuit sa se consoleze cu victoria la total in fata elvetienilor. Cinci schiori in primii zece, sapte (din zece) terminand in puncte. Inclusiv outsiderul iesit la plimbare ieri, Benjamin Raich, inclusiv tinereii din echipa Joachim Puchner si Max Franz, sau post-convalescentul Georg Streitberger.

Desi baietilor nu le place, coborarea din Lake Louise e frumoasa si interesanta, cursa putandu-se pierde sau castiga in multe locuri. Didier n-a fost cel mai rapid pe nici un pasaj, departe de aceasta. In cazul lui a castigat constanta. Dintre micii castigatori de bucatica de partie, unii nu s-au vazut nici macar intre primii 30. Cuche a stiut cum sa schieze pentru ca atunci cand s-a tras linia, sa fie el in frunte. A avut si noroc, e drept, dar la schi norocul e intotdeauna de partea celor buni. Si a pus Elvetia in fruntea celor trei natiuni ce au monopolizat coborarea de ieri. Nu stiu daca ati observat, dar in primii 10 se afla cei doi elvetieni castigatori, cei cinci austrieci de care ziceam inainte, doi francezi si Bode Miller, schiorul care intotdeauna furnizeaza exceptia.

Clasamentul etapei