Aspen, zapada cu priza, agresiva, soare stralucitor, aer rarefiat cu umiditatea la punctul in care arde plamanii, partie cu multe damburi naturale, public nu putin si entuziast, o lidera a primei manse cu un avans de aproape o secunda in fata celei de-a doua clasate. Ecuatie similara cu cea din ziua precedenta, in care Elisabeth Görgl daduse victoria aproape sigura din mana. Dar in slalom exista un parametru special, numit Marlies Schild. Regina reconfirmata a slalomului nu tinteste doar la victoria de etapa, ci la victoria in fiecare mansa. Daca nivelul la care se afla stacheta este prea jos pentru fortele unui sportiv, acesta o ridica de fiecare data mai sus si in momentul de fata, aceste mici victorii duble reprezinta singura provocare careia austriaca nu-i face de fiecare data fata.
De data aceasta insa s-a achitat magistral de datorie. O mansa secunda de lupta, in care spre deosebire de alte dati s-a vazut ca a muncit. La final marturisea usurata ca a fost o cursa grea, in care n-ai timp sa-ti tragi sufletul, dezvaluind in fapt cat de usor este pentru ea sa schieze. Acolo unde deciziile trebuie luate in fractiuni de secunda, cand ritmul zig-zagului este cam de un viraj pe secunda, exista partii pe care ea isi permite sa se mai si odihneasca in timpul cursei. De parca ar avea si pilot automat la bord, ce lasa picioarele sa se onduleze de la sine printre porti, in vreme ce Marlies admira relaxata peisajul din vale.
Curios este ca la final in spatele ei s-a aflat in ordinea corecta podiumul anului trecut. Clasament ce probabil ar fi aratat chiar identic daca austriaca n-ar fi avut anul trecut cea mai rapid terminata cursa: intr-o secunda si doua zecimi. Cu doua manse de locul 3 si fara constanta altei adversare in afara invingatoarei, pentru Maria Pietilä-Holmner locul secund a venit firesc. Chiar daca a intarziat fata de Marlies cu peste o secunda, ecartul intre ea si rest a ramas substantial, cele doua concurente meritand sa schieze in divizii proprii superioare celei de Cupa Mondiala.
Cu rezervorul de incredere reincarcat de rezultatul bunicel al primei manse, Maria Höfl-Riesch a repetat performanta. N-a riscat inutil pe abrupt si a atacat in planul de la final, strategie perfecta pentru primul podium din acest sezon, ce o asigura ca n-a uitat sa schieze peste vara. Doar uriasului nu-i place de ea, slalomul i-a ramas la fel de sigur si instinctiv. Smulgand 10 sutimi din timpul Tanjei Poutiainen, ce a avut o mansa secunda mai agitata, Maria a lasat-o pe finlandeza cu buzele umflate si a reintrat in carti pentru globul mare de cristal. Handicapul fata de Lindsey Vonn e inca marisor, dar daca in probele iuti este inca la nivelul anului trecut, acesta nu va fi un impediment pentru un nou sezon de Cupa Mondiala palpitant.
Lindsey, prezenta cu o seara inainte la impartirea tricourilor de concurs, s-a razgandit peste noapte. Acuzand dureri de spate in urma unei cazaturi la antrenamentele din saptamana ce a precedat etapele din Aspen, americanca a decis sa ia o mica pauza de refacere, pentru a fi in forma la cursele de viteza din Lake Louise. Acesta ar putea sa nu fie singurul motiv pentru care a renuntat, ziarul Denver Post anuntand (in aceeasi zi? a doua zi dimineata?) ca cea mai buna schioara a Americii din toate timpurile divorteaza. Vestea a socat, nimeni nefiind la curent cu problemele casniciei dintre Lindsey si Thomas Vonn. Ea isi va pastra numele Vonn. „Este un moment dificil in viata mea si sper ca media si suporterii sa-mi respecte sfera privata” a facut ea apel la intelegere, apel ce cu siguranta nu va fi luat in considerare de presa, dar pe care eu personal il voi respecta si nu voi mai anunta nimic nou legat de acest fapt de acum inainte.
Ramanand la echipa americana, senzatia cursei a reprezentat-o clar Mikaela Shiffrin. Are 16 ani, e campioana nationala a SUA, a participat la doar a doua ei Cupa Mondiala si mai intai cu numarul 37 de start s-a cocotat pe 13 la jumatate intrecerii, ca sa mai urce voioasa inca 5 locuri in mansa secunda, terminand pe 8 in clasamentul final. A fost doar o prima demonstratie a talentului ei urias, ce nu s-a lasat sufocat de miza concursului. In cele pentru copii oricum zbura asa de iute printre porti, ca daca schiul ar fi ca atletismul, cu toti schiorii pornind deodata, ceilalti ar fi pierdut-o din vedere pana sa ajunga in vale.
Cu victoria din Aspen, Marlies a ajuns la cifra 30, cu care a egalat-o pe Janica Kostelic pe locul 9 in clasamentul din toate timpurile. In slalom sta si mai bine, cele 28 de victorii plasand-o pe locul 2 si nemailipsindu-i decat 6 pentru a o ajunge pe Vreni Schneider, lucru ce s-ar putea intampla chiar in acest sezon. Cursele disputate si in care invingatorul nu e cunoscut dinainte sunt desigur mai palpitante, dar momentele in care se scrie istorie sunt prea rare ca sa nu-i doresc sa reuseasca.
Schi alpin. Deocamdata. 