N-a murit iubirea noastra

Relatia lui Bode Miller cu schiul a fost intotdeauna una furtunoasa. Doi amanti vechi, ce nu au nici o parghie pentru a-l supune pe celalalt, cu despartiri furioase si impacari pasionale, cu palme trase de curse schiorului rebel si intoarceri de spate ce par definitive din partea lui Bode. Dar oricat de satul de efort ar parasi circul alb inainte sa se sfarseasca iarna si oricat de bine i-ar fi vara lenevind pe iaht, dorul ii mananca lacom sufletul de cand da o umbra galbena pe marginea frunzelor, anuntand timid toamna.

O vreme a fost convins ca nu exista reguli demne de a fi acceptate, ca viata sportiva e un mit, antrenamentele sustinute ceva pentru cei lipsiti de geniu. Apoi corpul a inceput incetul cu incetul sa-l tradeze si revelatia opusa a venit dupa ce, in anul in care s-a pregatit cel mai temeinic in propria lui echipa, a castigat globul mare de cristal pentru a doua oara, la trei ani dupa primul. Dar dupa munca aceea enorma i s-a acrit de antrenamente. Schiul este pentru el doar patima, locul in care dai totul intr-o clipa si il parasesti fara regrete stiind ca va fi acolo cand revii.

Asa a abordat americanul ultimele sezoane fara a se fi antrenat deloc in prealabil. Fapt ce l-a costat multe victorii in curse in care a terminat combustibilul inainte de vreme. Inclusiv in Beaver Creek. Anul acesta n-a fost mult diferit. Atat doar ca s-a prezentat la inceput de septembrie la echipa in loc de mijlocul lui octombrie. Si imediat s-a simtit. Nimeni nu mai ia startul in curse cu doar 12 zile de schi la activ, dar nici nu sunt atat de multi schiori despre care sa zicem ca ar fi brilianti. A schiat bine in toate cursele de pana acum, dar fie disciplina n-a fost una in care sa se poata remarca, fie partia n-a fost suficient de periculoasa ca s-o iubeasca in timp ce coboara.

Ieri insa a dat peste ce i-a lipsit. O partie pe care sa se arunce si care sa-i tina pasiunea aprinsa de la prima poarta pana la ultima. Inceputa cu un plat plin de valuri, ce sug energia din picioare fara sa observi, urmata apoi de o cavalcada continua de viraje abrupte, cu schimbari permanente de registru, traversari in care linia trebuie mentinuta pe inaltimi pentru a ataca apoi si mai aprig in virajele largi ce urmeaza. O partie pe care sa riste si in care sa-si parieze integritatea corporala. La final a zis ca mai bine de atat nu se putea, adevarul e ca l-am vazut in curse in care aparent a dus riscul pana la usa camerei de urgenta, ceea ce nu s-a intamplat acum, dar poate impresia se datoreaza si faptului ca ieri n-a facut nici o greseala. Finalul nu i-a fost suficient de rapid, poate din cauza conditiei fizice inca un pic deficitara, dar intre adversari, prea putini au putut sa-i ameninte locul intai.

Invers decat Bode, Beat Feuz a pierdut timp pe primele segmente ale partiei, ca sa recupereze apoi incredibil pe final. A tasnit pe curbele dinaintea ultimei sarituri, un S lung si ceva mai usor de parcurs acum decat in ceilalti ani, eliberat de sub asuprirea ghinioanelor ce l-au tinut prea mult accidentat in primii ani ai tineretii sportive si aproape ca i-a rapit americanului  victoria de acasa. In Lake Louise i-au lipsit 6 sutimi, in Beaver Creek 4 sutimi, de ambele dati in lupta cu cate un monstru sacru al schiului alpin. Doua locuri secunde dupa care conduce in clasamentul probei si care nu-i stirbesc bucuria prin ratarea victoriilor. Se vede acolo in fata, alaturi de cei mari si e suficient de tanar ca sa aiba rabdare.

Klaus Kröll a fost printre favoritii cursei, dar nu cel mai mare. Si n-a fost nici foarte multumit de cum a fost modificata. S-a si plans de altfel. Teoria zice ca reprezentantul schiorilor trebuie sa-i intrebe pe cei mai buni 15 daca sunt de acord cu propunerea juriului. El n-a fost si ar fi vrut sariturile lungi si inspaimantatoare, abruptul cu valuri multe si periculoase, exact asa cum fusesera preparate initial. Dar s-a concentrat si a schiat pe ce i s-a oferit. A contabilizat cateva usoare dezechilibrari in prima jumatate, la fel ca si Feuz, destul de scump platite de amandoi, dar a atacat de sus pana jos. S-ul final ar fi putut fi ceva mai direct, viteza uriasa de la intrare l-a obligat la un mic ocol si asa a incheiat doar pe 3, cu intarziere de 14 sutimi.

Unele voci de ziaristi (nu austrieci) acuza acum viclenia lui Bode. A scos de pe traseu tot ce i-ar fi putut periclita cursa sau ce l-ar fi putut obosi. Pana la urma insa toti concurentii au avut de mers pe aceasta partie „cosmetizata” pe placul americanului. Victoria nu-i poate fi contestata mai ales ca restul lumii a ramas la rest. Adica undeva de la 8 zecimi in sus de invingator si cei doi companioni. Dintre favoritii mari, Didier Cuche a fost permanent cu o clipa in urma in virajele de pe abrupt, Hannes Reichelt s-a tot impiedicat in valurile de la inceput si timpul pierdut acolo a pus temelia pentru intarzierea finala, cei doi abia prinzand topul 10.

Marele perdant este totusi, fara nici un dubiu, Carlo Janka. Detinatorul titlului – anul trecut coborarea a fost anulata, iar acum doi ani Janka a castigat toate trei probele din Beaver Creek – nu a obtinut nici macat un puncticel mititel in coborarea de ieri. Plutonul invinsilor, foarte apropiati ca timpi a fost deschis de Johan Clarey, in spatele caruia prins un loc bun Aksel Lund Svindal, un alt indragostit declarat al partiei pe care astazi vom avea bucuria de a urmari unul din cele mai frumoase super-G ale sezonului (asta doar ca sa nu spun cel mai frumos).

Si daca va plac povestile despre schi va recomand sa cititi si blogul lui Radu Savin, care in acest sezon va urmari din nou Cupa Mondiala si va scrie pentru Jurnalul. Are un stil aparte, descriind lumea schiului dintr-o perspectiva foarte intima.

Clasamentul etapei

Anunțuri

6 păreri la “N-a murit iubirea noastra

  1. * Go fast ,Be good, Have fun * again :):)
    iti zice ceva october???hmmm:):)
    stii ca isi creste fetita pe partie ?
    nu asa auster cum a crescut el dar…. sunt curioasa ce o sa iasa !
    iar Tu esti cea mai grozava reporterita !
    xxx,j THX
    ps. am pus(furat) clipul pe fb . iarta-ma stapane 😦

  2. N-ai pentru ce, Radu. 🙂

    di
    Este!

    windy
    Da, stiu. Octombristii sunt niste speedy-gonzaleshi. 😀
    Hm, credeam ca o creste la Miami. Din cate am citit a fost pentru prima data cu el la o cursa.
    Poti fura ce vrei, cand vrei, cum vrei. Am pus butoane de facut share la tot articolul peste tot pe unde se poate. Filmele si pozele trebuie luate la bucata. 😉

  3. Eu am citit anul trecut ca fiica lui sta cu mama ei la San Diego. Am vazut conferinta de presa in intregime si l-au intrebat ziaristii daca practica un sport, iar Bode a raspuns ca deocamdata ii plac papusile;))

  4. Da, da. San Diego, pardon. Ce mi-e o coasta, ce mi-e ailalta. 😛

    Pe partie sigur nu, ca iarna el concureaza si ea e acasa la mama. Vara cred ca sta totusi si el mult cu ea, dar tot nu schiaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s