Ca schior netrecut de prima tinerete nu poti sa nu te entuziasmezi dupa coborarea lui Bode Miller de vineri din Beaver Creek. Unde a fost partia mai abrupta acolo a schiat cel mai direct si simplul fapt ca n-a pierdut deloc linia e provocare suficienta ca sa o incerci si tu. Cu traseul de super-G incepand chiar deasupra acestui abrupt, cursa de ieri a avut puzderie de emuli ai americanului. Curbele au fost insa mai stranse in armonica specifica super-uriasului si nu toate portile s-au lasat prinse, inregistrandu-se 15 abandonuri.
Nici macar Bode n-a reusit repetarea ispravii de ieri. A pornit la fel de riscant, dar de data aceasta viteza i-a fost prea mare pentru distantele mai mici intre porti. Si-a distrus cursa cu stilul direct? Nu-i nimic, a pus imediat plasturi pe inimile ranite ale fanilor cu cea mai spectaculoasa evolutie, in care a salvat de doua ori iesirea de pe traseu cu scamatorii imposibile schiorului de rand.
Dar sa nu ne grabim. Prima cursa foarte buna a facut-o Robbie Dixon. A mers impecabil, a atacat, dar pana nu vezi mai multa lume pe partie e greu sa estimezi ce se preteaza mai bine, o linie ingrijita sau o alunecare brutala si directa? Iar canadianul a fost abia al treilea concurent. Pe masura ce urmatorii si-au plecat invinsi capetele la final, inclusiv primele nume grele ale super-uriasului, a devenit clar ca Dixon a ales tactica buna.
Confirmarea neindoielnica a venit la Aksel Lund Svindal. Norvegianul a fost cat pe ce sa cada in aceeasi capcana ca si Bode, a ajuns totusi la poarta siuata prea sus pentru cat avant au aratat unii si de acolo a venit ca o avalansa, crescand intensitatea cu cat s-a apropiat mai mult de finis. Timpul final doar cu 11 sutimi mai scurt l-a adus in frunte, unde a inceput tremuriciul, caci a stiut ca abruptul il face vulnerabil.
Crema super-uriasului l-a lasat in pace. Risc prea mare, neatentie, lipsa formei, nesiguranta cimentata dupa coborari proaste cu o zi inainte, motive pentru care nici unul nu s-a apropiat la mai mult de 18 sutimi. Iar asta a reusit doar Hannes Reichelt al doilea schior entuziasmant dupa Bode. Ca si americanul a avut doua greseli grave, prima cauzata de neascultarea indicatiilor antrenorului la o poarta oarba, a doua provocata pur si simplu de suprafata rugoasa, greseli pe care a marturisit ca nici el nu stie cum le-a depasit si cum de a ajuns totusi la final. Cei ce l-au privit nu stiu cum de a fost atat de aproape de fruntasi. Inceputul accelerant ar trebui sa-i puna pe ganduri pe adversari pentru urmatoarele curse. Le poate strica multe socoteli.
Svindal n-a avut ragaz nici dupa favoriti. Beat Feuz, care ne-a uimit in ultima vreme cu coborarile lui impetuoase, dar care in super-G avea un amarat loc 13 ca cel mai bun rezultat, a atacat pe linia Bode. Cum exact acolo fusese Svindal retinut, si-a creat un avans de care a tinut cu dintii ca sa-l piarda totusi pe ultimii metri. La fel ca in cele doua coborari, intarzierea a fost de ordinul sutimilor de secunda. Si tot la fel, nici nu i-a pasat ca nu l-a depasit pe bonomul norvegian.
Apele nu s-au linistit, fiindca brusc toata lumea a inceput sa atace in abrupt si sa aiba timpi verzi la trecerea primului cronometru. Dar Svindal a rasuflat oarecum usurat vazand ca de acolo mai departe nu se pot tine de el. Si cand sa zica hop, a venit Sandro Viletta cu numarul 30 la start. In loc de hop i-a soptit hopa lui Feuz, aflat langa el. De la primele viraje s-a vazut ca acesta e urmasul lui Bode. Trecerea pe langa fiecare poarta s-a facut deja cu schiurile indreptate la vale, toate intoarcerile au fost pregatite deasupra portilor, nici macar o data nu a ramas in criza de timp si a iesit din acest pasaj cu o secunda mai devreme decat Svindal. Apoi nu i-a mai ramas decat sa n-o iroseasca pe toata pana la final. A ciugulit-o cu cumpatare, ca omul sarac pe ultimul coltuc de paine si atunci cand a trecut linia de sosire ii ramasesera 2 zecimi in cap. Doua zecimi pentru primul podium, direct cu victorie, pentru un schior ce a asteptat mai mult decat ceilalti sa-si afirme talentul.
Cam asta a fost cea care mi s-a parut pana acum cea mai frumoasa cursa a sezonului.
Schi alpin. Deocamdata. 