Sa ne intoarcem in urma cu un an. Beaver Creek, slalom urias masculin, podium: Ted Ligety, Kjetil Jansrud, Marcel Hirscher. Pe atunci lumea era inca in ordine. Apoi a venit duminica trecuta: Ligety a fost depasit de Hirscher, Jansrud s-a trezit langa podium, scos de necunoscutul neamt Fritz Dopfer. Asta dupa ce Hirscher declarase in zilele precedente ca inca nu stie cum de a terminat pe 3 cu un an inainte, ca lui partia nici nu-i place, nici nu i se potriveste, el la Val d’Isere, acolo iubeste partia si invinge. Nu pot vorbi in numele lui Ted, dar pe mine declaratia asta m-ar fi ars cel mai tare. Aroganta pe care au dobandit-o cuvintele dupa ce Hirscher a si castigat pe defaimata pista.
Si a venit slalomul urias numarul 2. Mutat din Val d’Isere din motive de lipsa de zapada in Europa la inspectia de saptamana trecuta (intre timp Europa e sub omat, dar nu se poate trambala tot calabalacul presupus de o cursa de Cupa Mondiala intr-un loc la noroc, ca poate-poate ninge pana vine ora de start). Conditii complet diferite fata de precedentul urias. Soare, ger cumplit, un traseu cu o a doua jumatate de partie foarte imbarligata si lenta intre portile plantate pe abruptul scurt.
Atat Ligety si Jansrud, purtati de dorul revansei, cat si Hirscher care se incapataneaza sa creada ca americanul poate fi depasit, au riscat pana acolo incat n-au lasat nici un centimetru de la ei cand a fost vorba de mers direct. Si toti trei au agatat cate o poarta pe parcursul primei manse. Chiar am vazut combinezonul facut franjuri la maneca al lui Hirscher de la frecarea neincetata cu portile. Pe Jansrud l-a costat multicel. Dar l-a luat cu o sutime pe Dopfer (si cu inca una pe Hannes Reichelt).
Ligety si Hirscher insa s-au privit mai departe ochi in ochi in plutonul fruntas alaturi de cei doi schiori care au atacat si n-au gresit. Aksel Lund Svindal si Alexis Pinturault. Care desi fara greseala nu s-au putut distanta decisiv de principalii favoriti. Patru pretendenti la victorie despartiti de 13 sutimi de secunda. Ce sa astepti mai mult de la mansa a doua?
comentariul live text
clasamentul primei manse
A inceput trei ore mai tarziu, pe un traseu mai fluent decat in prima mansa. Restul lumii si-a vazut de treaba linistita fara sa se amestece in treburile primilor 7. Iar cand le-a venit randul, nici acestia nu s-au coborat printre schiorii de rand. Duelul lor a inceput spectaculos din prima. Hannes Reichelt a mers minunat, etaland o usurinta extraordinara si lasand impresia de plutire. Fritz Dopfer, doar cu o sutime avantaj la start n-a putut plusa cu un nou cel mai bun timp al mansei. A contrat putin partia in doua viraje si i-a cedat locul sau austriacului.
Kjetil Jansrud in schimb, desi a durat putin pana a intrat in cursa, a fost mai agresiv decat Reichelt si foarte precis in tinerea liniei. Suficient pentru a cobori timpul mansei pana la o sutime peste un minut si 20 de secunde. Multumit ca a facut ce depinsese de el, i-a asteptat pe primii patru, plasati in alta liga de timpii primei manse.
Intamplarea ar fi putut alege o regie mai buna, dar ea e guvernata de alte considerente decat criteriile noastre estetice. Ted Ligety a pornit primul spre finis si a facut o cursa ca un urlet de frustrare. A zburat cu schiurile zbarnaind printre porti. Ar fi fost mai nimerit ca dupa asa o coborare (cu aproape 4 zecimi mai rapida decat a lui Jansrud) sa se astearna o linistite uluita in care sa putem intelege ce s-a intamplat. In loc de asta am trait vacarmul bucuriei nestavilite a spectatorilor carora favoritul tocmai le oferise un regal.
Svindal e bun dar minuni nu poate face. E si masiv si daca i-o iau schiurile inainte fara sa-i astepte bustul are mai mult de muncit pentru redresare. Ca un actor modest, a lasat scena deschisa starurilor, trecand in urma lui Reichelt. Modestia si Hirscher in schimb sunt doua notiuni incongruente. A pornit mancand zapada si a fost singurul ce a tinut pasul cu Ligety la inceput. Apoi s-a apucat sa adune inexactitati, printre ele si o suprarotire usoara, greseli minore ce in alta companie n-ar fi contat, dar cu Ligety prezent, l-a costat victoria.
Sus nu mai era decat liderul primei manse. Pinturault e bun. E chiar foarte bun. Dar nu are inca experienta aceea care ii da aripi lui Ligety si inca nu e dispus sa-si vanda si sufletul pentru victorie. O ezitare ici, una dincolo, sutimile s-au adunat gramada si l-au coborat pe locul 4. Jansrud a revenit pe podium, Ligety si-a luat revansa si si-a reafirmat statutul de lider autoritar al slalomului urias. Intr-un fel locul 2 de duminica a fost doar o tachinare a adversarilor, dandu-le impresia ca poate fi invins, cand in realitate ii domina. Dar anul acesta ii va fi mult mai greu sa-si apere globul. Nu are voie sa oboseasca, lupii tineri pandesc.
Schi alpin. Deocamdata. 