Ca niciodata miercuri in Wall Street Journal a aparut un articol despre schi, intr-un fel prefata la cursa la care Lindsey Vonn urma sa participe chiar la ea acasa, intr-altul postfata la seria incredibila de succese americane in acest sezon, cand cu 7 victorii din 13 curse (intre timp au devenit 8 din 15) Statele Unite a castigat mai mult de jumatate. Schiul nu este un sport cunoscut peste ocean, ce sa mai zicem de popular. Dar valul de succese n-a trecut neobservat. Sunt Statele Unite noua Austrie se intreba autorul articolului inca din titlu, ridiculizandu-i mai apoi pe schiorii din Alpi apreciind ca in momentul de fata austriecii n-ar fi mai periculosi decat doua farfurii cu Spätzle (un soi de frecatei).
Ziua nu a fost aleasa intamplator, de cand domina schiul feminin Lindsey nu a avut nici o cursa de viteza in care sa castige in fata propriului public. Aspen-ul, escala americana de fiecare an, gazduieste de obicei doar probe tehnice, unde sansele ei sunt pur teoretice. Nici anul acesta n-ar fi trebuit sa aiba ocazia de a dovedi de ce e in stare sub ochii americanilor. Dar iarna intarziind sa vina in Europa a fortat federatia sa prelungeasca sederea circului alb in Beaver Creek, unde au fost invitate pentru prima data si fetele, super-uriasul lor din Val d’Isere mutandu-se pe partia Birds of Prey.
Partia, conceputa special pentru Campionatele Mondiale din 1999, a fost inaugurata in 1997 si de atunci a fost strabatuta doar de baieti in cursele de la inceputul sezonului de viteza, coborarea fiind deja considerata una clasica. Pentru fete traseul a fost putin modificat, spre dezamagirea multora, startul fiind putin sub cel al baietilor, eliminand portiunea cea mai abrupta, iar spectaculoasa saritoare de la punctul Golden Eagle a fost inlocuita cu un ocol nevinovat si relativ plat.
Dar tot si-a pastrat din frumusete, nu in ultimul rand datorita unei acumulari de circumstante rareori intalnite. Ca partia a fost o premiera pentru absolut toate fetele am mentionat deja. Mai mult decat atat, desi majoritatea super-uriaselor sunt programate in tandem cu o coborare, in Beaver Creek a fost singur. Adica nu tu antrenamente, nu tu curse chiar si cu alte aranjamente de porti, nimic. Nimeni nu a avut nici o informatie legata de cat de mult se poate risca, care e viteza optima, care sunt trecerile ce ar putea crea probleme.
O singura data au vazut fetele traseul, la inspectie si atunci au trebuit sa decida ochiometric (inspectia se face la pas lent) unde sa dea drumul schiurilor si unde sa traga frana. Aceasta si viteza uriasa acumulata chiar de la inceput au fost principalele obstacole peste care au avut de trecut concurentele.
Nu toata lumea a gasit curajul necesar strabaterii unei partii necunoscute cu viteze de pana la 120 km/h. Dar s-au gasit si cateva care mai ca n-au chiuit in timpul cursei. Echipa Elvetiei a impresionat in bloc. Un chef de schi rar vazut la ele in plictisitoarele curse „de fete”, ce le-a manat suflandu-le vant in panze si o predispozitie spre risc pe care de obicei n-au unde s-o arate, le-au permis aproape sa monopolizeze locurile fruntase (patru intre primele sapte).
Fabienne Suter nu mai avusese un rezultat bun de doi ani. Aparusera deja zvonuri ca sufera de un burn-out si elvetianca a avut de luptat si cu negarea lor, nu numai cu forma proasta sau echipamentul nepotrivit (nu se stie exact ce) din ultima vreme. Nimic nu anuntase ce avea sa arate in Beaver Creek, Lake Louise-ul desi intr-o nota de progres de la o zi la alta, o plasase inca in pluton. In State insa a gasit exact partia pe care sa faca o demonstratie de virtuozitate, rasplatita cu un loc pe podium. Martina Schild, Fränzi Aufdenblatten (ambele revenite dupa accidentari) si Dominique Gisin au secondat-o in temeritate.
Inainte de cursa se spusese ca partia ar fi numai buna pentru austriece. Si adevarul e ca macar partial chiar asa a fost, din cele trei viteziste de elita, doua fiind invitate la festivitatea de premiere. Doar Elisabeth Görgl a ramas numai pe locul 10, negasind solutia potrivita pentru zapada agresiva americana. Andrea Fischbacher a dat bice in maniera-i specifica (abtinandu-se totusi de la cazatura uzuala) si a terminat pe 5.
Anna Fenninger a parut inca o data singura in stare sa o invinga pe Lindsey. De fapt, fara pasajul lung si plat din a doua jumatate, posibil chiar sa o fi facut. Ultimul timp intermediar i-a fost inca verde. Finalul a vazut-o coborata pe 3, la 4 sutimi de elvetianca Suter si 41 de Vonn. Asa cum zicea chiar ea, un singur lucru ii lipseste pentru a deveni cea mai buna specialista de super-G. Sa alunece rapid pe loc drept.
Atu-ul lui Lindsey. Sau unul din atuurile ei. Americanca n-a fost in apele ei. Valva starnita de aceasta cursa neasteptata dupa tripla ei canadiana, victoria pusa axiomatic in dreptul ei, temerea de a nu-si dezamagi fanii (adunati in numar foarte mare pentru o cursa din mijlocul saptamanii – 8000, numar neatins de unele statiuni europene nici macar in weekend, dupa cum corect aprecia Julia Mancuso la final), necunoscuta partiei, toate i-au indus o stare de nervozitate nestapanita, vizibila nu numai in agitatia de la start, dar si pe parcurs.
A estimat gresit de cateva ori, la inceput neriscand suficient, apoi fiind cat pe ce sa iasa de doua ori de pe traseu. A constientizat fiecare greseala facuta si cand se intampla asa si iti doresti victoria atat de mult pe cat si-a dorit-o ea, nu-i lucru usor sa-ti pastrezi cumpatul. Ea a reusit si mai mult decat atat, a luptat pana la capat, chiar daca a existat un moment cand s-a crezut invinsa. Finalul i-a fost imbatabil si a aprins pe tabela un timp mai dominant decat a fost in realitate.
Si-a implinit un vis, dar nu numai atat. Cu 46 de victorii ajuns pe locul 3 in lista pentru eternitate, cum frumos o numesc austriecii (de fapt toti vorbitorii de limba germana) la egalitate cu Renate Götschl si e prima schioara ce pare sa ameninte recordul de 62 de victorii al Annemariei Moser-Pröll. Nu sezonul acesta, desigur, dar Lindsey Vonn mai poate schia fara probleme 4 ani de acum inainte. Daca intr-o luna si jumatate a obtinut 5 victorii, de cat timp are nevoie pentru inca 16?
In proba de super-G este la o victorie distanta de numarul maxim obtinut vreodata, record aflat inca in posesia Renatei Götschl. Lindsey este acum prima schioara din State ce reuseste patru victorii consecutive. Iar in clasamentul general, profitand si de iesirea in afara traseului dupa doar patru porti a Viktoriei Rebensburg, este lidera necontestata, indepartata, scapata din ochi de restul adversarelor.
Daca cineva vrea s-o prinda din urma, acum e momentul. Dupa Beaver Creek urmeaza o pauza de viteza de o luna, timp in care sunt programate nu mai putin de 7 etape tehnice. Cinci dintre ele sunt slalomuri, poate reuseste Maria Höfl-Riesch sa-si revina si sa revina (in Beaver a dezamagit cu o prestatie fricoasa ce a plasat-o pe locul 21).
Schi alpin. Deocamdata. 
Pingback: Record egalat! | Schi alpin. Deocamdata.