Scamatoria

Decembrie 2011, Val Gardena / Gröden, al treilea super-urias al sezonului. Bode Miller la start face ce face, mai pe spate, mai pe fata, cu linia ajustata ca a unui scolar ce si-a facut tema la repezeala in pauza si trece in frunte. Dupa el se impiedica toata elita. Si cand ne zambea deja usor enigmatic, usor smecher, usor arogant, o combinatie din asta ce iese numai cand imbini talent cu fusereala geniala, porneste Beat Feuz. Tare, ca din pusca. Partia care pana atunci paruse incretita in toate colturile devine neteda si elvetianul il invinge pe Bode. Iar noi am ramas ca la un spectacol cu magicieni, fara sa pricepem trucul.

La sosirea iernii calendaristice nu ninsese in Alpii italieni. Tocmai ce daduse frigul si fusesera pornite tunurile, se produsesera mormane de zapada, suficient de mari ca sa convinga FIS-ul sa-si dea acordul tinerii etapei, chiar daca sus, varful era cam chel. Apoi a dat iarna peste noi toti europenii de la munte si de unde la inceput s-a codit sa vina, in ultimele zile zapada nu s-a mai oprit si nici nu da semne ca s-ar gandi sa inceteze.

Atata doar ca e cam cald. Si in locul pistei beton, inghetata si rasinghetata cu tot felul de injectari de apa pe care o asteapta de acum concurentii din Cupa Mondiala, i-a asteptat o suprafata perfecta de schiat in vacanta cu familia. Un strat bine batut, dar totusi moale, cu zapada lenta si lipsita de agresivitate. Care mai trebuie si curatat la nevoie cat se poate de mult de zapada noua. Dar prin care brazdele intoarse in forta de fiecare concurent au ramas mostenire pentru posteritatea aflata inca la start.

Bode a tras aseara un numar excelent – 8. Primul posibil din grupa a doua valorica. Cu exceptia primilor doi elvetieni, toti ceilalti concurenti ce coborasera inainte au terminat intre primii 12. Un avantaj clar si subtil. Cand i-a venit randul, jos era Kjetil Jansrud, cel care se pliase cel mai bine pe terenul valurit si nu fusese obligat la ajustari de linie.

Spre deosebire de Beaver Creek, terenul din Italia e intr-o permanenta neliniste, inclinatia nu este exagerata, iar portile mai numeroase decat in coborare au si redus-o putin prin traseu, iar cu startul tehnic taiat (ca sa nu-i viforeasca pe schiori in zona deschisa dinspre culme) singura dificultate ramasa pentru imblanzit au fost damburile. Aproape imediat de la start s-a intrat in sedinta de genoflexiuni, obositoare si dezechilibranta cand e tinuta la viteze batand spre suta de km pe ora. Nici vizibilitatea nu i-a ajutat pe schiori, lumina difuza niveland adanciturile intr-un albastru infinit.

Bode a parut un pic timid la inceput. Asta insa doar pentru ca el nu schiaza ca toata lumea. Cand toti se apleaca in fata, ca sa tina centrul de greutate cat mai spre vale, Bode se lasa pe spate, de parca la el forta gravitationala nu s-ar aplica normal. Asa a schiat si azi odata atinsa viteza pe care o astepta. Si de acolo, pe o linie complet neortodoxa peste Ciaslat, a lasat schiurile sa mearga singure, el neavand grija decat sa nu le incurce si sa stea in picioare. A aratat amagitor de usor, ca un fulg, efortul devenind doar pentru o clipita evident, la iesirea de pe pajiste intr-o curba in care a micsorat raza pana dincolo de posibilitatile schiurilor.

Dupa el brusc nu s-a mai putut merge pe partia italiana. Toata lumea a fost ba trasa in afara virajelor, ba supta in sumedenia de compresii, ba aruncata in sus de damburile ce le-au urmat fara oprire, ba lasata in urma de schiurile mergand in alte directii decat cele planificate. Nici macar Aksel Lund Svindal, cel mai bun schior de super-urias de pana acum, nu s-a putut aduna de unde l-a imprastiat cursa salbaticita suficient ca sa urce deasupra lui Miller si Jansrud. Si competitia parea inchisa.

Beat Feuz n-a avut noroc la trasul numerelor la sorti. Ar fi putut trage unul intre primii 7. L-a tras in schimb pe 26. A avut atata timp inainte de a intra in concurs ca l-a urmarit pe Bode la televizor. Apoi a auzit zvonul cum ca gata, toata lumea merge prost, nimeni nu-l mai poate intrece pe american. A crezut, avusese problemele lui in timpul antrenamentelor. Dar ii trebuiau puncte si a schiat in asa fel incat sa mai prinda cateva.

Daca partia e asa rea, atunci trebuie sa risc, si-a zis. Si asta a facut. Baiatul acesta, care dupa euforia mondialelor de juniori din 2007 (trei medalii de aur, una de argint sau bronz) s-a tot accidentat, e manat de un foc interior mistuitor. Te uiti la el coborand si te intrebi de ce nu vezi cum ard schiurile la coada. A mers snur, ca tras de ata, pe sine, orice comparatie ce ar putea indica o apropiere de perfectiune e potrivita aici. Plus suflul asta tineresc ce-i umfla permanent panzele.

Se zice ca vitezistul se coace la maturitate, dupa 30 de ani. Lui Beat Feuz ii lipseste experienta si recunoaste si el ca ii simte lipsa. Dar o inlocuieste cu un instinct de vanatoare, ce-i permite sa gaseasca linia ideala ca pe o prada. Si isi alege obiective mici, pe care le vede ca fiind realizari de care sa fie mandru, orice rezultat deasupra lor fiind privit ca daruri neasteptate. Astazi a plecat din cabina de start dupa niste puncte si le-a adunat pe toate o suta.

Ar fi trebuit sa inchei aici, dar suta ma conduce la un jubileu remarcabil. Mario Scheiber s-a accidentat de atatea ori ca si el le-a pierdut numarul. Ultima data in Chamonix si dupa ce s-a intamplat chiar a zis ca se opreste. Fusese cursa cu numarul 99 pentru el. 99 de starturi in care terminase de 9 ori pe locul secund, de inca 4 pe trei, niciodata primul. Astazi, cu intarziere din cauza unor dureri de spate rebele, a revenit. Spre norocul lui a tras un numar bun si cu partia integra a putut face uitata cazatura de ieri de la antrenamente. A prins locul 9 in cursa lui de revenire. A nu se mai stie cata revenire si a o suta cursa de Cupa Mondiala.

Ar fi fost al doilea austriac (dupa Joachim Puchner pe 8) daca… La fel ca in atatea alte curse intunecate, la un moment a inceput sa se vada ceva mai bine, iar cei cu numere mari de concurs s-au trezit in fericita situatie de a putea ataca in cunostinta de cauza. Max Franz (54) n-a asteptat sa fie imbiat. S-a aruncat un pic necugetat pe traseu, a fost scos in lateral de cateva ori, a avut putin de luptat cu propriul echilibru, dar nu s-a lasat. A trecut linia de sosire al cincilea. Cel mai bun austriac de astazi.

Svindal a ratat podiumul, dar conduce mai departe in ambele clasamente: general si al disciplinei. In ambele e secondat de invingatorul de azi.

comentariul live text
clasamentul final
declaratii

Publicitate