Si-a dorit mai mult victoria

Ne putem permite un zambet sugubat, desi un strop de adevar exista in titlu. In Alta Badia rege a fost pe vremuri Alberto Tomba, care a celebrat nu mai putin de patru victorii pe partia italiana pe care se tine cel mai lung slalom urias din Cupa Mondiala. De la Tomba incoace fiecare italian ajuns in elita si-a dorit sa-i calce pe urme, iar Massimiliano Blardone cu cele doua victorii din 2005 si 2009 avea de la bun inceput cele mai mari sanse sa-l egaleze.

Treaba cu cel mai lung slalom urias depinde desigur si de cine marcheaza traseul. Antrenorul francez a aranjat portile in mansa a doua mult mai direct si schiorii au putut ajunge jos intr-un timp cu aproape unsprezece secunde mai rapid decat pe traseul setat de Ante Kostelic. Asta daca au indraznit suficient cat sa atace de-a dreptul. Iar italienii au indraznit. Si daca pentru Giovanni Borsotti (al cincilea timp) si Davide Simoncelli (cel mai rapid in mansa secunda), timpii de pe serpentinele primei manse nu i-au ajutat sa ajunga printre fruntasi la final, Massimiliano Blardone a fost privilegiat.

Prima mansa nu l-a multumit de fapt deloc. Peste o secunda intarziere, dar un loc 6 bunicel. Cand inceputul celei de-a doua manse a avut aceeasi tenta greoaie nemultumirea i-a crescut pana l-a infuriat. S-a scuturat ca de o haina groasa ce o porti cand afara s-a incalzit deja si in ovatiile publicului a atacat ca pe vremuri, stergand din memorie anul fara podium. Al doilea timp al mansei ar fi putut sa nu fie suficient. Dar dintre cei cinci ramasi sus nici unul n-a putut sau n-a mai fost dispus sa atace atat de furtunos.

Hannes Reichelt, odihnit dupa ce coborarea de sambata s-a intrerupt cu un schior inainte sa ia el startul, dar fara antrenamente de urias in ultima vreme, a schiat la maximul posibil pentru el. Locul 2. Philipp Schörghofer, alternand pasajele active cu cele cuminti, n-a fost cuprins de frustrare decat dupa trecerea liniei de sosire. Locul 3.

Aksel Lund Svindal a parut obosit si a coborat in clasament. Marcel Hirscher a atacat un pic mai mult decat a fost nevoie si ajustarea, chiar daca milimetrica, a fiecarui viraj l-a plasat sub podium. Iar pe Ted Ligety a parut sa nu-l tina benzina pana la capat. Dupa un inceput in forta, motorul a ramas invartit doar din inertie pe final, contorul timpului pierdut rotindu-se brusc ametitor. I-a lipsit zvacul si focul dorintei ce fusese palpabila la italian si i-a permis acestuia sa castige pentru a treia oara in fata publicului propriu. Bucurie fara margini si pe podium si in afara lui, petrecerea spectatorilor continuand mult dupa terminarea cursei.

Sa nu uit de ceilalti doi fruntasi ai mansei a doua. Fritz Dopfer a schiat la fel de repede ca Blardone, anuntandu-se ca unul dintre slalomistii uriasi de varf ai acestui sezon. Doar un sfert de secunda mai lent decat cei doi a fost Didier Defago, convalescentul ce a salvat onoarea elvetiana dupa ce toti specialistii lor mai putin unul au ratat calificarea in mansa secunda. Cel care n-a ratat-o, Carlo Janka, a mers la fel de slab ca in State, iar dupa cursa a decis sa faca o pauza pana in Adelboden, in incercarea de a rezolva definitiv problema durerilor de spate. Locul 9 al lui Defago ii da incredere ca e pe drumul cel bun, chiar daca in probele de viteza rezultatele de varf se lasa inca asteptate.

Clasamentul probei ramane deocamdata la fel, conduce Ligety, urmat de Hirscher, dar americanul si mandria lui au incasat o lovitura zdravana cu acest loc 4. Programul viitor ar putea programa dupa cele doua slalomuri din aceasta saptamana, Alta Badia luni si Flachau miercuri, doua coborari saptamana viitoare in Bormio. Se poarta discutii pentru reprogramarea celei anulate in Val Gardena cu una suplimentara in Bormio in 30 decembrie. Varianta de rezerva e ca de obicei Kvitfjell.

prima mansa live text
clasamentul primei manse
cronica primei manse
mansa a doua live text
clasamentul final
declaratii