Distractie si galceava

Vineri inainte de Craciun a fost o cursa zisa just for fun, inadecvat dupa parerea mea, caci the winner took it all si a fost vorba de o suma consistenta, 60000 de euroi. V Pay Alpine Rockfest in Paganella, Italia. N-as fi amintit-o atat de tarziu, daca n-ar avea importanta ei in ostilitatile in curs de desfasurare dintre Ted Ligety si FIS. Anuntandu-si participarea la aceasta intrecere pe blogul propriu, Ted Ligety n-a ratat ocazia de a critica formatul „plictisitor” al intrecerilor de sub egida FIS. Caci unde s-a mai vazut competitie la care sa-ti vezi favoritul pentru un minut si apoi sa astepti trei ore ca sa-l mai vezi un minut?

Am devenit curioasa, dar fara prietenul j si inspiratia celor de la Eurosport as fi ratat intrecerea. Si daca tot sunt la capitolul multumiri adresate sponsorilor sa nu-i uit pe cei de la oleoletv, care ofera streamuri live.

Competitia a fost deschisa pentru 12 invitati plus 4 calificati dintr-un camp de maxim 20 de doritori. Nu s-au inscris decat 10 schiori in calificari. A fost un sprint de slalom urias cu o saritura cool peste o masina inainte de finis. Desi initial ideea fusese ca dupa fiecare mansa cei mai slabi patru timpi sa piarda dreptul de a merge mai departe, trierea s-a facut de la 16 la 12, apoi la 10 si 5, dintre acestia alegandu-se invingatorul in mansa finala. Intre runde schiorii eliminati au devenit actori de divertisment, intretind publicul cu interviuri, pronosticuri, impresii, glume. Asta a fost intr-adevar frumos si acest aspect lipseste aproape complet la Cupa Mondiala. De-ar fi fost si moderatorii la fel de inspirati.

Si intrecerea a avut farmecul ei, dar…

E scurta si astfel penalizeaza drastic erorile. Nu exista timp pentru recuperari, reveniri, punerea in valoare a altor atuuri in afara celor clasice. Intelesesem initial ca se va merge pe un fel de cel mai bun timp din toate mansele, dar banuiesc ca organizatorii s-au temut de uciderea intrecerii dupa prima runda prin deteriorarea partiei. Au contat strict timpii ultimei manse, anuland performantele anterioare. Nu tocmai fair.

In 2009, la prima editie, Cyprien Richard castigase cei 100000 de euroi pusi in joc in nocturna. Anul acesta, a doua editie s-a tinut inainte de pranz. Nu stiu cati spectatori au venit in 2009, acum au fost foarte putini, din cat am vazut eu, sub 1000. Spre comparatie, in Flachau baietii au fost incurajati de 12500 de oameni, iar la evenimentul similar Rockfestului organizat de FIS, slalomul paralel din München erau asteptati 25000 de entuziasti. Judecand dupa numere, Paganella n-a fost magnetul pronosticat de Ted.

Macar a castigat premiul pus in joc, fiind mai rapid cu o sutime si jumatate decat Giovanni Borsotti in runda finala. Rezultatele sunt aici. De vazut o puteti vedea toata mai jos. Nu va speriati de pixelizarea initiala, dupa primele minute devine buna, din pacate sonorul e distrus. Avantajul e ca se castiga timp, mergand dat fast forward peste secventele cu interviuri dintre  runde. Desi daca originalul a fost cu comentariul britanic, e o pierdere. Mi-a placut mult. Mi-au placut mult si filmarile aeriene, n-ar fi rau sa le vedem si in Cupa Mondiala, ofera o perspectiva mai exacta asupra cursei.

Concluzionand: nu sunt convinsa ca Ted ar aprecia acest sistem nemilos de eliminare daca ar fi in joc punctele necesare obtinerii trofeului. Nu il vad dominand la fel de categoric cum o face acum si pentru sportul de performanta eroii ce reusesc imposibilul sunt ca aerul. Indispensabili. In opinia mea, FIS se straduieste sa fie inovativ. „Evenimentele orasenesti” – cel din februarie din Moscova e inca in program – o dovedesc. Dar mai e loc de imbunatatit formatul si cel din Paganella ar putea fi luat ca model pentru a creste nivelul sportiv al acestor intreceri. Asa cum este acum, schiorii de viteza sunt clar dezavantajati, se fac erori mari pentru ca slalomul paralel necesita alt fel de pregatire decat cel individual, rezultatul conteaza doar in clasamentul general si influenteaza lupta pentru globul mare de cristal.

As putea spune ca sunt de acord cu Marcel Hirscher, care a refuzat invitatia alegand sa se odihneasca mai mult si care a declarat dupa Flachau ca ideile lui Ted nu pot fi toate transpuse in practica, dar incercarea unora dintre ele merita. Oficialii FIS nu inghit cu usurinta critica si ma tem ca nu vor adasta deloc asupra sugestiilor americanului din cauza degetului aratator pe care l-a scuturat in fata lor. Deocamdata ramanem la slalomurile paralele cu toate dezavantajele lor. Sunt prevazute pentru cativa ani de acum inainte si se mai incearca organizarea inca unuia in State sau Canada.