Slalomul urias din Adelboden e faimos. Nu numai ca n-a lipsit niciodata din programul Cupei Mondiale, dar e cel mai dificil si nu e nevoie de artificii de asezare a portilor pentru a tria valorile la sange. Poate si de aceea elvetienii vin ca la cea mai in voga serbare campeneasca in sambata in care Cupa Mondiala se opreste in targ. 29000 de suflete au sperat in acest an la o surpriza din partea conationalilor. Acestia insa doar au confirmat departarea de elita in probele tehnice.
Dezamagire mica in fata spectacolului pus in scena de favoriti. Ati vazut copiii la cursurile de schi, cracanei insirati in spatele instructorului? Cand cade unul, face dop in sarpele uceniciei in ale schiului. Cei imediat in spatele lui se opresc unul in altul, abia spre coada mai rasfirandu-se cei care au mai mult timp pentru a reactiona. Asta in vreme ce primii se opintesc mai departe, distantati frumos pe linia ceruta de dascal. Aceasta a fost in mare fotografia clasamentului dupa prima mansa. Dopul s-a format la o secunda si jumatate in spatele liderului, avandu-l pe Romed Baumann in postura de opritor al marii aglomeratii din spate.
In frunte sase schiori maiastri, etaland un spectru larg de abilitati pe suprafata ce a strans dupa noaptea muncita integral de catre organizatori toate tipurile de zapada, de la cea iernatica la inceput pana la cea de primavara din vale, trecand prin portiunile de gheata obtinute prin injectarea cu apa imediat sub startul probei de slalom. Greu de ales schiuri potrivite in atari conditii.
Asa ca s-a mers cum s-a putut, unii mai curat, majoritatea salbatic, jumatate dintre ei oprindu-se inainte de final. Cele mai frustrante abandonuri le-au trait Philipp Schörghofer si Fritz Dopfer, ambii mai rapizi decat cei mai rapizi pana in clipa fatidica. Ce la Dopfer a venit cu o poarta inainte de finis, unde s-a dezechilibrat si a cazut.
Asa s-a redus duelul la doi combatanti principali, aceiasi ca si pana acum, Marcel Hirscher si Ted Ligety, despartiti de numai sapte sutimi la pauza dintre manse. Austriacul s-a vazut conducand in ciuda mai multor greseli, datorita agresivitatii suplimentare, care pe final l-a lasat si fara un bat, ramas agatat intr-o poarta. Ted n-a riscat la fel de mult, strategie poate buna, caci in afara lui Hirscher, cei ce au facut-o, au pierdut.
De dominatorii probei in acest sezon s-a apropiat cu adevarat numai Massimiliano Blardone. Italianul a avut putin de furca cu strunitul schiurilor la inceput, dar apoi le-a imblanzit si i-au ascultat fidel comenzile, dandu-i aripi pe final. Aripile acestea i-au lipsit lui Steve Missillier, care in schimb a oferit o coborare perfect acordata ritmului traseului, de o mare cursivitate. Cyprien Richard si Benjamin Raich, ultimii doi specialisti de inalta clasa, au fost trasi in jos de cate o greseala grava.
De la aceasta situatie s-a pornit in mansa a doua. Deschisa ca si prima, in anonimat total, desi daca s-ar fi stiut cine este, ar fi fost aclamat mai ceva ca un invingator, de un antemergator de vita nobila. Elia Zurbriggen, fiul cel mare (21 de ani) al legendarului Pirmin, component al selectionatei C helvete. Uralele le-a primit in schimb Beat Feuz, caruia i-a iesit in cale un voluntar ratacit. Specialistul probei de coborare a cotit imediat afara de pe traseu, a alunecat apoi zorit la vale, indreptandu-se direct spre telescaun. Doar in combinezonul de cursa, fara jacheta, fara nimic sa-i tina de cald, grabit sa mai anime o data atmosfera din tribune. Si a fost ovationat si la a doua coborare, desi a incheiat penultimul.
Asa cum au fost rasplatiti pentru simplul fapt ca au fost acolo, pretext pentru trairi comune in fluturat de steaguri rosii cu cruce alba, si ceilalti doi elvetieni, Didier Cuche (locul 16, in cadere de pe 8) si Carlo Janka (locul 12, in urcare de pe 15).
Cu ninsoarea intetindu-se cu fiecare nou concurent, terenul a dobandit treptat o mantie de invizibilitate, cerand pe langa calitatile primei manse si instincte ascutite. Si daca la Alexis Pinturault, al doilea timp al mansei – cu care a urcat 10 pozitii, pana pe locul 7 – poate fi pus si pe seama conditiilor comparativ mai bune, Benjamin Raich n-a beneficiat de nici un avantaj fata de adversari, ci dimpotriva. Perfectiunea lipsa in toate evolutiile primei manse, a inflorit neasteptat in cursa austriacului, inducand uluiala in randul tuturor celor prezenti. Benni a mers ca la carte, cu traseul memorat pana la ultimul detaliu parca nu numai de cap, ci si de trup, in exercitiile de concentrare dinaintea startului.
A inchis gurile celor ce-i cantau prohodul carierei si aparat de noroc a ramas in fruntea clasamentului pana la ultimul concurent. Pe rand, Cyprien Richard, Steve Missilier, Massimiliano Blardone si Ted Ligety s-au impiedicat in damburi si denivelari, au fost aruncati prea in stanga, prea in dreapta sau prea jos de ridicaturile neobservate de la suprafata si s-au oprit in urma austriacului. Unii la distanta mare, altii la cateva sutimi: doua Blardone (din nou cu un finis superb), sase Ligety.
Si tot la o batalie a sutimilor s-a ajuns si la Marcel Hirscher, care din nou n-a mers curat, ci rapid atunci cand a contat. Cele opt sutimi avans ramase la final au trecut in scripte a patra victorie a sezonului pentru liderul Cupei Mondiale, in care s-a distantat mult de Svindal, norvegianul fiind unul dintre cei trei schiori ce n-au terminat mansa a doua. O victorie jubiliara pentru echipa Austriei, a zecea in uriasul din Adelboden, nu mai putin de trei dintre celelalte apartinandu-i lui Benjamin Raich.
prima mansa live text
clasamentul primei manse
mansa a doua live text
clasamentul final
declaratii
Schi alpin. Deocamdata. 