Asa stiam si ne bucuram anul trecut: sezonul acesta nu vom mai avea un duel Vonn – Höfl-Riesch, ci Tina Maze va fi si ea acolo, stricand socoteli si cine stie, chiar strecurandu-se in fata lor. A venit iarna si ne-am trezit in schimb cu un mars triumfal al lui Lindsey. A sughitat in Bad Kleinkirchheim, sambata in Cortina n-am fost siguri daca vantul sau altceva i-a rapit victoria, insa super-uriasul ne-a convins. Lindsey e inca foarte puternica. Dar pe langa aceasta confirmare, Maria si Tina, ambele cu evolutii palide peste ocean, au revenit acolo de unde ar putea relansa lupta.
E un enunt pur teoretic deocamdata, Lindsey a fost foarte neta in transarea victoriei, avand la un moment dat pe traseu un avans de peste o secunda. Doar o dezechilibrare spre final a impiedicat-o sa-si striveasca adversarele ca in Lake Louise. Dar a fost din nou suverana si oricine o fi inceput sa spere ca poate globurile din probele de viteza nu sunt date, poate sa uite acest gand. Scrie deja Lindsey Vonn pe ele. Cu intarziere de o etapa, americanca a devenit de duminica cea mai buna schioara de super-urias din toate vremurile, deocamdata la egalitate cu Renate Götschl. Proba fiind mai tinerica (implineste 30 de ani de Cupa Mondiala in decembrie), n-a apucat sa fie dominata magistral de cineva si au fost de ajuns 17 victorii pentru a ocupa primul loc. La prima vedere nu par chiar multe, dar daca ii luam ca referinta pe un Kostelic (22 victorii in total) sau Cuche (19 in total), numarul isi releva adevarata valoare.
Maria Höfl-Riesch n-a semanat deloc pana acum cu o castigatoare a titlului Cupei Mondiale. O suspectez de oboseala psihica dupa lupta de durata si foarte stransa la final a sezonului trecut. N-a parut sa-i mai pese pe ce loc incheie cursele si desi n-a scapat de detasarea senina de intamplarile de pe traseu, campioana de rasa ce salasluieste in trupul ei da semne tot mai evidente ca nu e multumita de clasari. In Cortina a urcat pentru prima data in acest sezon pe podiumul unei curse de viteza, mai intai sambata pe ultima treapta si apoi pe cea de-a doua in super-G. Perfecta tehnic in cursa, Mariei ii mai lipseste doar dorinta exclusiva a victoriei. Inca se multumeste si cu mai putin si asta s-a vazut, mai ales in lentoarea cu care a accelerat la inceput.
Tinei Maze dorinta nu-i lipseste. Slovena ar face orice pentru victorie, dispusa fiind la orice truc legal care i-ar scadea cateva sutimi din timpul final. In Cortina d’Ampezzo a avut un super-urias foarte bun, pierzand numai pe final lupta cu Maria. Dar evolutia i-a fost trecuta in planul doi de exchibitia ulterioara. La sosirea Larei Gut, cu 34 de sutimi mai lenta decat ea, cand camerele s-au indreptat spre spotul fruntasului ca sa-i inregistreze reactiile, Tina si-a desfacut fermoarul combinezonului de concurs si a lasat la vedere bustiera pe care scrisese cu carioca neagra: „Not your business”. Reactie la povestea cu lenjeria ei de corp din Bad Kleinkirchheim.
Acolo Mauro Pini a depus o contestatie banuind-o ca nu-i regulamentara. Situatia e in fapt putin mai complicata si limpezirea ei trebuie sa fie treaba federatiei. Pana acum insa deciziile luate denota un amatorism cras. Nu e prima data, bine macar ca acum nu sunt vieti in joc. Sumarizand datele prezentate de skionline intr-un articol foarte detaliat, problema e ca desi separat, combinezul de cursa si combinezonul lenjerie respecta normele de rezistenta la aer, lasand 45 l de aer pe cm patrat de material, cand sunt purtate impreuna raman doar 15 l, generand un efect aerodinamic. Regulamentul prevede un mimin de 30 l, dar i-a scapat varianta combinatiilor. De aceea decizia federatiei a fost de a recomanda sa nu fie folosit noul costum si toata lumea e iritata: ce inseamna recomandare daca nu se pedepseste?
Intrebarea e insa alta, cat e de mare un avantaj obtinut pe aceasta cale? Pe vremurile pionieratului pentru industria hainelor purtate de sportivi, puteai scoate un campion doar imbracandu-l. Erwin Stricker a avut pe langa schi pasiunea nascocitului. Nu de povesti, ci de lucruri. I-a dat in cap un costum aerodinamic, pe care l-a testat cu colegii lui, purtandu-i pe acoperisul unui Ferrari cu viteze de 150 km/h. Nu existau tuneluri de vant. Un elvetian a prins de veste si la inceput nestiut de nimeni a inceput sa poarte un asa costum la antrenamente. Cei mai buni timpi au curs in avalansa. In concursuri insa, in costumul lui obisnuit, s-a clasat de fiecare data undeva pe la mijloc. Lumea a zis ca nu-l tin nervii.
Astazi specialistii sustin ca nu mai e vorba decat de diferente de ordinul sutimilor de secunda. Uneori importante, dar cand ai o dominatoare ca Lindsey ele nu mai conteaza. Cel putin nu pentru victorie. Iar Tina Maze ne-a dovedit ca e buna si daca nu poarta decat un protest pe sub combinezonul de concurs. Doar un pic, dar totusi mai buna decat adversarele ramase cu mentiuni, dupa curse foarte bune si ele – Liz Görgl, Jules Mancuso si Jessica Lindell-Vikarby.
Schi alpin. Deocamdata. 
Pingback: Record egalat! | Schi alpin. Deocamdata.