Victoria de adio

Cu doua zile in urma oamenii lui Didier trimiteau biletele presei ca va organiza o conferinta de presa. Asa facuse si anul trecut in Lenzerheide, dupa cearta cu Hujara si atunci desi toti se asteptasera sa se retraga, anuntase taman contrariul. Acum insa a pus declaratia renuntarii la cariera dupa finalele din martie, pe site-ul propriu si apoi pe facebook, chiar inainte de a se intalni cu ziaristii. Si ce ati fi facut daca nu se anula antrenamentul de azi (ora fiind a pranzului tarziu), a intrebat cineva din sala la conferinta. Didier a ras.

„E foarte important sa anunt aici si nu in alta parte retragerea mea. Aici a inceput de fapt totul”, a rostit el la un moment dat. Cred ca la inceput, cand isi citea declaratia. Citeste impiedicat, ca la scoala, intr-o limba greoaie pentru el, cel obisnuit cu franceza si cu schweitzerisch-ul criptic pentru cei din afara regiunii apropiate de cantoane. Germana culta e o limba pe care o foloseste lejer doar in conversatii amicale.

Era 1998 cand pe Streif castiga un pusti de 23 de ani, outsider clar. Nu mai calcase vreodata pe podium, in nici o proba. Si e drept ca a fost vorba doar de un sprint in doua manse, dar a doua zi, in coborarea clasica, termina pe doi, in spatele lui Ghedina. Asta dupa ce in 1996, cand facuse cunostinta cu partia la primul antrenament refuzase sa coboare, „eu pe aicea nu ma dau”, doar rusinea impingandu-l totusi pe traseu. In toti anii in care a luat startul in cea mai faimoasa coborare din lume nu a cazut niciodata. Pentru altii partia a scris tragedii, dar pe Didier l-a iubit. Aproape la fiecare vizita a urcat o data pe podium.

Ultimii ani au fost ca afisarea in public a unei relatii intime. 2008 victorie. 2010 victorie dublata de super-G. 2011 victorie.

Anul acesta, elvetianul a iesit putin din scenariu dupa victoria initiala din Lake Louise si unii incepusera sa suspine a compatimire, bietul Didier, nu mai e cel care a fost. Dar asta numai pentru ca in ultimele luni l-au framantat gandurile. Sa renunte? Pai ii place asa de mult sa schieze ca ar „continua pana la 60 de ani”. Dar antrenamentele… Antrenamentele nu mai sunt asa usoare cum le tine minte de pe vremuri. Si atunci a decis sa spuna stop. „Candva vine pur si simplu momentul sa te desparti. Decizia s-a copt in timp si nu are nimic de-a face cu rezultatele de saptamana trecuta (locul 15 in Wengen – n.t).”

Eliberat de povara unei decizii ce asteapta sa fie luata, cursa de azi a lui Didier a fost din nou ca un duet de dragoste. Caci atunci cand o strabate elvetianul, partia il ingana, schiurile o taie cu tandrete si ea suspina imblanzita. Indiferent la ninsoare si la zapada asternuta in strat gros pe traseu, Didier Cuche a dezmierdat-o pentru ultima data cu alunecarea lui adunata, jucandu-se in sariturile grupate, stiind ca la aterizare il va astepta deschizandu-i-se spre vale, ametita de atingerea lui fina. Pentru ceilalti e posibil sa fi fost o proba a hazardului. Pentru Didier a fost un adio soptit mai iute decat si-ar fi dorit.

S-a muncit mult in Kitzbühel. Zi, noapte intreaga si zi, cu plugurile, cu lopetile, pe ninsoare deasa. Dar noul val cernut din cer, pornit cu jumatate de ora inainte de start n-a lasat loc pentru alte incercari. Startul a fost coborat foarte jos, lasand doar putin mai mult de jumatate din traseu. Marc Gisin, deschizatorul coborarii a inaintat ca un explorator prin paturica de omat, nu exagerat de groasa, dar improprie schiatului in viteza. Peter Fill, al treilea, a semnalizat in fata camerelor de filmare ca nu, asta nu e vreme de tinut un concurs rapid. Schiati pe urmele celor dinainte, au fost sfatuiti cei aflati inca la start.

Si cumva asta au incercat toti de dupa el. Daca ne uitam la timpi, am crede ca partial au reusit. Dar nu, nu s-a vazut nimic. Instinctul i-a purtat pe linia clasica si s-au inghesuit toti buluc intr-un clasament parca mai strans ca niciodata. Trei austrieci mai ocosi  – Romed Baumann, Klaus Kröll, Joachim Puchner – si-au facut loc in fata. Dar intr-un fel respectuos, au tinut distanta fata de singurul schior care a stiut vreodata sa iubeasca partia pret de cinci coborari. Si nu cred ca a existat un om in tribune care sa-i fi purtat astazi pica lui Didier Cuche fiindca a impiedicat tripla gazdelor. La urma urmelor e singurul care poate stie cum sa schieze pe Streif si cu ochii inchisi.

comentariul live text
clasamentul etapei
declaratii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s