Cand printesa rateaza o poarta

Un ac de par la slalom este o combinatie de porti cu fanioanele plasate in linie dreapta, pe directia de coborare. Un bat rosu, urmat mai jos de o dubla rosie-albastra, lipite practic, si coliniar cu acestea inca unul albastru (ca in poza cu titlul hairpin din acest document). Regula zice ca trebuie trecut printre toate perechile de porti de aceeasi culoare. Asa ca teoretic nu conteaza daca se intra la poarta rosie prin stanga sau prin dreapta. Acul de par obliga doar schiorul sa treaca portile invers colorate in sensuri opuse. Practic exista desigur un avantaj la o anumita directie de intrare, depinzand de asezarea portilor inainte si sub acul de par. Se mai intampla totusi ca pe parcurs unii schiori sa se rataceasca si sa mearga invers. Nu-i bai decat un pic (sau un pic mai mult) la timp.

In primul ac de par din slalomul fetelor de duminica nu s-a ratacit nimeni. Insa a avut alta hachita. S-a infipt in traseu dupa cateva porti directe, pe care s-a putut accelera mult. Terenul a fost inclinat lin si inselator. Chiar inainte ac, distanta intre porti s-a scurtat si cine a cazut in capcana maririi vitezei, a ratat poarta a doua. Un abandon sec, demonstrat ca la tabla de Maria Höfl-Riesch (numarul 2 la start), si repetat la indigo de marea favorita a cursei, Marlies Schild (numarul 4). O mica eroare de estimare, cu urmari dezastruoase pentru cele mai bune doua slalomiste ale prezentului. Asa s-a rupt la cinci seria de succese consecutive a dominatoarei slalomului feminin.

Dupa ele s-a aflat de pericol si fetele ce au urmat au actionat in consecinta. Fara sa aiba viata usoara, caci pe langa inclinatia deosebita, deh, partie de baieti, toata lumea si-a adus (nestiutoare) aportul la slefuirea continua a suprafetei, pana cand a inceput sa sticleasca gheata pe ea. Treaba inceputa temeinic inca de sambata, din timpul slalomului urias. Dar si asa, in lipsa favoritelor principale, restul lumii a incins petrecerea. Ca soarecii pe mese.

In prima mansa, Michaela Kirchgasser s-a descurcat cel mai bine si si-a invins adversarele cu un abrupt dansat perfect in ritm, desi le-a lasat destul spatiu de manevra la inceputul traseului, unde n-a indraznit un atac direct. Veronika Zuzulova i-a smuls de exemplu chiar jumatate de secunda acolo, zbughind-o printre portile asezate de tatal ei. Pierduta toata la final, unde pana la urma picioarele s-au dus inainte uitandu-i bustul in urma.

Si Tanja Poutiainen, si Tina Maze au inceput mult mai bine decat austriaca, de fapt foarte multa lume a avut primul timp intermediar pe verde, dar la abrupt le-au cuprins grijile si au redus viteza, pierzand duelul direct. Asta cand nu au derapat pe numeroasele placi de gheata, ca Lindsey Vonn, demna de admiratie pentru inversunarea cu care s-a luptat sa ramana pe traseu.

Tot respectul si pentru Lena Dürr. Acolo unde fetele fara experienta, de seama ei, oricat de talentate (ex. Michaela Shiffrin, mai tanara e drept, dar ce mi-s 17 starturi de Cupa Mondiala, ce mi-s 7) s-au simtit de parca ar fi incaltat niste clapari cu cateva numere prea mari, ea s-a strecurat lin printre porti si printre lumea obisnuita cu partiile dificile, pana pe locul 5.

S-a mai intamplat ceva ciudat in Kranjska Gora. S-au rupt multe porti, la un moment dat parca era intrecere de distrus fanioane, toata lumea doborand cate unul. Cica de la frigul de peste noapte a cedat plasticul. Pentru majoritatea n-a contat, dar cel rupt de Kathrin Zettel s-a luat la intrecere cu ea, alunecand in paralel si distragandu-i atentia. Fata a pierdut complet ritmul si odata cu el foarte mult timp, coborand pe locul 17.

***

Detaliu important pentru ce s-a petrecut in mansa secunda. Cand s-a accentuat si mai tare diferenta intre placile de gheata si portiunile acoperite de zapada cu priza, smucindu-le pe concurente brutal, mai ales ca si lumina a fost diferita. La start a fost intunecat, pe mijloc s-a luminat, soarele batand partial pe aceasta bucata, pe buza pantei finale intunecandu-se iar, efectul pentru schioare fiind de orbire temporara instantanee, tocmai acolo unde suprafata a fost puternic denivelata si ar fi avut nevoie de un Argus in cap.

Se spune, se spera, ca traseul asezat de propriul antrenor ar putea fi un avantaj. Rareori se intampla. Totusi ca invatatura de minte pentru sceptici (ca mine), mansa a doua, setata de antrenorul austriac, a fost dominat dubios de clar de fetele lui. Ne uitam in clasament si ramanem uluiti: Kirchgasser, Zettel, Poutiainen, Schild (cealalta Schild), Hosp. Cu numere de start imprastiate de la 5 la 30. Timp de mai bine doua treimi din cat a durat mansa, jos in boxa fruntasului s-a aflat o austriaca.

Mai intai Bernadette, sora lui Marlies, apoi Kathrin Zettel, ce ar fi meritat titlul de performera mansei, de n-ar fi prins colega Kirchgasser asa o zi fantastica. Zettel a dat impresia ca traseul e acordat cu ritmul ei interior. O miscare fluida, cu schimbari de directie sincronizate pe bataia unui metronom, fara ezitare. Ce mai, arta pura si de departe cea mai frumoasa evolutie in aceasta parte a concursului. Urmata firesc de un salt de 12 pozitii in clasament (locul 5).

Daca ma intrebati cum a ajuns si Nicole Hosp printre mentionate, trebuie sa ridic din umeri. Nu s-a remarcat prin nimic altceva decat acuratete si siguranta. Dar a mers cuminte ca o scolarita tocilara, premisa ce nu aduce lauri pe crestete decat la scoala. Si o data aici (locul 6), revenire sper salutara pentru fosta campioana mondiala.

Unele partii cer blandete in taierea virajelor, altele se lasa supuse numai de agresivitate. In Kranjska Gora au mers ambele variante. Favorizata – macar un pic, Lena Dürr putand totusi blama atacul pentru coborarea in clasament (11) – a fost totusi cea din urma. Cum Tina Maze a ales precautia, mai ales pe abrupt, doar nu era sa abandoneze in fata propriilor suporteri, a gustat amarul locului 4.

Veronika Zuzulova venise sa castige, dar poate gandul ca fara Marlies victoria nu mai are aceeasi valoare, dupa cum a declarat in pauza, a lasat-o prea pasiva (locul 3). Desi e frumos de urmarit cum stie sa faca toata miscarea numai din picioare, bustul ramanand aproape imobil, ca un zeu supraveghind agitatia invartejita de sub el. Tanja insa atacase, stiind ca daca nu acum, atunci cand ar mai putea castiga. N-a franat sub nici un viraj de pe abrupt si cu Zuzulova ramasa in spatele ei a inceput sa spere la victorie.

Michaela Kirchgasser e cunoscuta ca un cal breaz pentru inconstanta. Bun, s-a intamplat in Zagreb sa mearga bine de doua ori, inca o ocurenta a acestei coincidente a fost putin probabila. Dar ce nu se stie despre ea, e cum merge la antrenamente. Acolo nu e Marlies singura regina, ci se transforma suverana contestata regulat de aceasta Kirchgasser. Pentru Michaela autoritatea dominatiei lui Marlies a dat drumul propriilor aripi. Caci daca la antrenamente sunt egale, asta inseamna ca si in curse ar putea fi. Alaturi de Marlies, Kirchgasser inca palpaie slab, in lipsa ei, a luat ochii. Nu prin perfectiune, fortele puse in miscare de virajele stranse se afla inca in conflict de fiecare data cand e pe partie. Dar are atatea momente geniale, generate uneori tocmai de greseli, incat e pacat sa nu le adunam, pietre pretioase intr-un spectacol un pic haotic, dar incantator.

Austria si-a pierdut pentru o zi icoana. Si totusi a invins. Improbabil, dar adevarat. Asa s-a scris istoria slalomului necastigat de Marlies Schild.

clasamentul primei manse
clasamentul final
declaratii